Factorul uman, decisiv pentru asigurarea progresului economico-social al Romaniei
Data: 16 – 30 aprilie 2019
Confederația Patronală Concordia, împreună cu KPMG și Institutul Național de Cercetări Economice (INCE) al Academiei Române, a lansat recent studiul „Analiza cantitativă și calitativă a pieței muncii în România", ca parte a unui efort de a contribui la înțelegerea schimbărilor iminente și îngrijorătoare de pe piața muncii, care afectează și vor afecta întreaga economie și societate. Din studiu se desprind următoarele concluzii principale: ▪ în cinci ani, economia va avea nevoie de peste jumătate de milion de persoane în plus pe piața forței de muncă, deficit care nu poate fi acoperit din resursele de muncă interne dacă nu se iau măsuri; ▪ circa 2 milioane de persoane active nu se regăsesc nici pe piața muncii, nici în sistemul educațional; ▪ numărul pensionarilor se apropie rapid de cel al lucrătorilor activi; ▪ populația ar putea să scadă cu aproape 2 milioane de locuitori până în 2030.
În căutarea optimului dintre necesar și posibil
Autorii studiului şi-au propus să identifice soluții pentru gestionarea deficitului forței de muncă. „La nivelul federațiilor patronale membre ale Concordia resimțim profund criza de forță de muncă din toate sectoarele de activitate ale economiei. Avem nevoie de această radiografie a pieței muncii astfel încât noi, mediul de afaceri, împreună cu sindicatele și autoritățile, să identificăm setul de măsuri necesare pentru a diminua deficitul de forță de muncă", a declarat Steven van Groningen, președintele Concordia. „Dacă nu acționăm în prezent, în contextul perspectivelor economice tot mai îngrijorătoare, într-un orizont de timp nu foarte îndepărtat, dezvoltarea durabilă a economiei va fi profund afectată. O primă problemă pe care va trebui să o rezolvăm, așa cum reiese din studiu, este să corectăm lipsa informațiilor necesare care să permită o evaluare mai precisă a cererii și ofertei de pe piața muncii atât la nivel cantitativ, cât și la nivel calitativ".
În România nu se măsoară în mod aplicat și calitativ deficitul forței de muncă și nici nu se realizează analize ale sectoarelor de activitate sau ale ocupațiilor care înregistrează deficit de forță de muncă, lipsa datelor relevante și a unui proces standardizat fiind factorii principali. La rândul lui, Mihai Bogza, directorul executiv al Concordia, a declarat: „Analiza informațiilor existente a permis consultanților care au realizat studiul să identifice unele caracteristici ale cererii de forță de muncă ce pot constitui un prim reper pentru conturarea de măsuri specifice pieței muncii. Este nevoie de un pact între toate părțile implicate - patronate, sindicate și autorități - pentru a identifica și aplica rapid strategia potrivită de contracarare a crizei". Din aceste motive, Concordia consideră că mediul de afaceri, sindicatele și autoritățile trebuie să înceapă urgent o consultare transparentă și aplicată pentru stabilirea setului de măsuri necesar stopării creșterii decalajului dintre cererea și oferta de pe piața muncii.
Declinul demografic și migrația, cauze principale ale deficitului forței de muncă
Studiul relevă că declinul demografic și migrația sunt printre principalele cauze care au condus la adâncirea deficitului forței de muncă. Pentru întreaga perioadă 1990 - 2018, în România, declinul demografic natural a depășit 1 milion de locuitori. În condițiile menținerii impactului semnificativ al migrației nete (oficiale), populația totală a țării noastre va scădea de la 19,6 milioane de persoane în anul 2016, la 19,2 milioane în anul 2020 și la 18 milioane de persoane în anul 2030. Dacă actualele tendințe se vor menține, populația ocupată va scădea de la 8,4 milioane de persoane în anul 2016 la 8,2 milioane de persoane în anul 2020, la 7,3 milioane de persoane în anul 2030. În aceste condiții, rata de dependență a sistemului public de pensii, exprimată ca raport procentual între numărul de pensionari și numărul persoanelor ocupate, se înscrie pe o traiectorie nefavorabilă, dificil de susținut, majorându-se de la 61,3% în anul 2016 la 63% în anul 2020, la circa 71% în anul 2030 și, respectiv, la aproape 100% în anul 2060.
Rata ridicată de dependență demografică este dublată și de o rată de dependență economică, calculată ca număr mediu de persoane inactive și șomeri ce revin la o persoană ocupată, cu evoluție oscilantă, dar cu tendință multianuală de creștere.
Deși în ultimii ani rata ocupării persoanelor în vârstă de 15 - 64 ani s-a înscris în România pe un trend ascendent, aceasta se situează la un nivel cu aproximativ 4 puncte procentuale sub media UE 28 (63,9% comparativ cu 67,7%, în anul 2017, potrivit Eurostat).
Analiza evoluției populației rezidente și a principalelor categorii de populație în funcție de participarea la viața activă, pe grupe de vârstă, în România, în perioada 2013 - 2017, conduce la constatarea că cea mai importantă creștere a populației ocupate se consemnează pentru grupa de vârstă 45 - 64 ani (aproximativ 332 200 persoane).
La nivelul anului 2017, în medie, la o persoană ocupată reveneau 1,33 persoane inactive și șomeri în mediul rural și 1,21 în mediu urban.
Rata de dependență economică înregistrează o tendință generală de creștere în mediul rural: de la 1,17 în anul 2007, la 1,38 în anul 2011, 1,43 în anul 2016, reducându-se la 1,33 în anul 2017. În aceiași ani, rata de dependență economică din mediul urban a fost de 1,31, 1,36, 1,27 și respectiv 1,21.
Rata de dependență economică consemnează diferențieri importante pe județe, în raport cu media de 1,38:1, de la un minim de 0,57:1 în cazul municipiului București, la 2,41 în județul Călărași și 2,51 în județul Giurgiu (conform datelor INS).
Cele mai multe locuri de muncă vacante, în industria prelucrătoare
Soldul migrației permanente este estimat la peste 2,6 milioane de persoane în perioada 1991 - 2018. În plus, se consemnează și un flux important de emigranți temporari. Conform datelor INS, numărul de emigranți temporari din România a crescut de la 172 871 persoane în 2014, la 219 327 în anul 2017. Probabilitatea de transformare a deciziei de emigrare temporară într-o decizie de emigrare definitivă este foarte mare, mai ales în cazul tinerilor.
Lipsa informațiilor necesare care să permită o evaluare precisă a cererii și ofertei de pe piața muncii, atât la nivel cantitativ, cât și la nivel calitativ, conduce la imposibilitatea alocării eficiente a resurselor umane pe piața muncii. În România nu se măsoară deficitul forței de muncă din punct de vedere calitativ și nici nu se realizează analize ale sectoarelor de activitate sau ale ocupațiilor care înregistrează deficit de forță de muncă, lipsa datelor relevante și a unui proces standardizat fiind factorii principali, așa cum s-a mai menționat.
Din perspectiva cererii, studiul arată că numărul de locuri de muncă vacante s-a dublat în perioada 2013 - 2018, rata șomajului ajungând la un minim istoric - 4,2% (mai 2018), chiar 3,3% în decembrie 2018. Începând cu anul 2012, ca tendință generală, în România, numărul de locuri de muncă create depășește numărul locurilor de muncă desființate. Disparitățile regionale se accentuează. Primele trei regiuni în ierarhia din punct de vedere al numărului de locuri de muncă vacante (București-Ilfov, Vest și Nord-Vest, cu PIB/locuitor ridicat), înregistrau, în trimestrul al II-lea din 2018, aproximativ 60% din totalul locurilor de muncă vacante la nivel național, comparativ cu 46,5% în anul 2008. Regiunea Nord-Vest concentrează cele mai multe locuri de muncă vacante din domeniile energie electrică, termică, gaz, apă (69%); Regiunea București-Ilfov din informații și comunicații (58%) și comerț cu amănuntul (30%); Regiunea Centru din hoteluri și restaurante (24%).
Deși a consemnat cele mai ample fenomene de creare (+147 960 locuri de muncă) și desființare a locurilor de muncă (-82 990 locuri de muncă), industria prelucrătoare încheie intervalul 2005 - august 2018, cu un sold pozitiv de 64 970 locuri de muncă și se menține pe primul loc din punct de vedere al numărului de locuri de muncă vacante.
Ramurile cu trend descendent și sold negativ al locurilor de muncă, în intervalul 2005 - 2018, sunt: industria extractivă, energie electrică, termică, gaz, apă.
Ramurile cu trend ascendent și sold pozitiv al locurilor de muncă, în intervalul 2005 - 2018, sunt: IT&C, hoteluri și restaurante, comerț cu amănuntul.
Locurile de muncă vacante pentru specialiști în diverse domenii de activitate reprezentau, în trimestrul II 2018, aproximativ 26,8% din totalul locurilor de muncă vacante raportate (comparativ cu 21,9% în anul 2011), iar cele pentru muncitori calificați și necalificați 28,2%.
Industria prelucrătoare înregistrează cele mai multe locuri de muncă vacante, urmată de Administrația publică și apărare, Sănătate și asistență socială, Comerț cu ridicata și amănuntul, Transport și depozitare, Informații și comunicații.
Activitățile economice în care rata locurilor de muncă vacante crește semnificativ sunt cele de informații și comunicații, transport și depozitare și activitățile de distribuție a apei.
În 2019, un deficit de circa 300 000 de persoane
În procesul de creare a locurilor de muncă, companiile nou create, care dispun de un grad mai înalt de tehnologizare și sunt mai competitive, reprezintă factorul determinant al majorării gradului de ocupare a forței de muncă, conform conceptului „distrugerii creative". Evaluarea acestor două caracteristici ale companiilor, respectiv dimensiune (conform numărului de salariați) și vârstă este esențială pentru elaborarea și aplicarea unor politici publice care să vizeze acest segment.
Firmele mici și tinere contribuie într-o măsură semnificativ mai mare, raportată la ponderea salariaților în totalul economiei, atât la crearea locurilor de muncă, cât și la distrugerea acestora.
Începând cu anul patru de la înființarea companiei, fluxul net mediu de locuri de muncă devine negativ, înregistrându-se însă un anumit grad de eterogenitate, în funcție de dimensiunea acesteia.
În perioada 2000 - 2016, sectorul privat a creat un număr net de circa 50 000 de locuri de muncă, în medie, anual, din care 28 000 reprezintă contribuția companiilor nou-înființate de dimensiune micro (sub 10 salariați), cu un sold net de peste 28 000 de locuri noi de muncă anual, respectiv mai mult de jumătate din totalul sectorului privat.
Firmele micro prezintă un dinamism mai accentuat și, începând cu vârsta de trei ani, înregistrează un flux net negativ de personal (numărul de locuri de muncă create fiind mai mic decât cele distruse), firmele mici (10 - 49 salariați) și mijlocii (50 - 249 salariați) începând cu vârsta de patru ani, în timp ce în cazul personalului firmelor mari, această perioadă durează, în medie, până la șase ani.
Deficitul de forță de muncă este estimat la circa 300 000 de persoane pentru acest an, cu perspectivă să crească la 549 000 de persoane în 2023. La nivel sectorial, autorii studiului au prezentat o prognoză pentru sectorul IT. Deși a fost declarat prioritate strategică și au fost promovate măsuri de susținere a sectorului, decalajul între oferta estimată a sistemului de învățământ și cererea estimată de forță de muncă din industrie va ajunge la peste 20 000, până în 2021.
2 milioane de locuitori nu se regăsesc nici pe piața muncii, nici în sistemul de educație și formare
Rata șomajului din România este mult inferioară celei din alte state membre UE, însă, în cazul tinerilor sub 25 ani, indicatorul (18,3%) este mult superior mediei UE. Un sfert dintre tinerii ocupați nu au statut de salariat, iar gradul de adecvare între nivelul de instruire absolvit și cerințele actualului loc de muncă arată că numai pentru 44,1% nivelul de instruire corespunde într-o mare măsură cerințelor. Peste 30% dintre tinerii absolvenți cu studii superioare au o ocupație din grupele majore de ocupații 3 - 9, care necesită studii medii, iar 10,2% din absolvenții cu studii medii au o ocupație din grupa majoră de ocupații 9, corespunzătoare muncitorilor necalificați.
Informațiile statistice disponibile au permis consultanților identificarea unor segmente importante de populație - circa 2 milioane de persoane - care nu se regăsesc nici pe piața muncii și nici nu sunt cuprinse în sistemul de educație și formare profesională. Se conturează, astfel, un potențial uman nevalorificat, fenomen ce necesită o analiză aprofundată care să permită înțelegerea cauzelor acestei situații și, ulterior, conturarea de măsuri care să conducă la inserția lor pe piața muncii. În opinia autorilor studiului, prima măsură care trebuie luată urgent este colectarea, de către autoritățile competente, a datelor necesare realizării unei analize amănunțite a cauzelor crizei de forță de muncă și măsurării deficitului, atât cantitativ, cât și calitativ.
Una dintre principalele măsuri care ar trebui avute în vedere este, în opinia autorilor studiului, reconsiderarea rolului și importanței sistemului educațional și de formare profesională, în contextul în care reducerea performanțelor sistemului de învățământ (relevată inclusiv de indicatorii urmăriți de Strategia Europa 2020) a produs, între altele, dificultăți majore companiilor în recrutarea și angajarea de personal, legate atât de deficitul cantitativ de forță de muncă, cât mai ales de cel calitativ, în special a celui aferent profilului educațional și de formare profesională. Astfel, se impune, între altele, adaptarea curriculei preuniversitare și programelor universitare (licență, masterat, doctorat) la necesitățile actuale și previzibile pe termen mediu și lung ale pieței muncii, precum și promovarea educației antreprenoriale la toate nivelurile și treptele de învățământ. De asemenea, este necesară asigurarea funcționalității Centrelor de consiliere și orientare în carieră, precum şi crearea și dezvoltarea unui cadru de învățare pe tot parcursul vieții, cu un grad cât mai larg de deschidere și accesibilitate.
Un alt obiectiv care ar trebui avut în vedere este prelungirea duratei vieții active a populației. Potrivit datelor incluse în studiu, în anul 2017, durata medie a vieții active a populației era de 33,4 ani față de 36 de ani în anul 2000. Durata medie a vieții active a populației în Uniunea Europeană era de 35,9 ani în 2017 comparativ cu 32,9 ani în anul 2000, în Germania fiind de 38,4 ani în 2017 față de 34,3 ani în anul 2000. Autorii studiului au estimat că, în România, pentru fiecare an de prelungire a vieții active ar putea rămâne în rândul resurselor de muncă între 100 000 și 200 000 de persoane, cu impact pozitiv atât asupra resurselor de muncă, cât și asupra sistemului de pensii și asistență socială.
Printre soluțiile propuse sunt consolidarea cooperării între mediul educațional și piața muncii pentru modernizarea învățământului profesional și tehnic și creșterea locurilor disponibile și atractivității studiilor în domeniul științei, tehnologiei, ingineriei și matematicii (STIM). Studiul atrage atenția cu privire la necesitatea aplicării unei strategii și a unui plan de acțiune pentru stoparea declinului demografic.
Un imperativ major: modernizarea învățământului profesional și tehnic
Autorii studiului atrag atenţia că învățământul profesional și tehnic rămâne în continuare o opțiune secundară și nu este corelat suficient cu necesitățile pieței muncii și cu strategiile de specializare regională sau sectorială. Între deficiențele cu care se confruntă acest tip de învăţământ, diferite studii semnalează nivelul ridicat de centralizare, cadre didactice cu pregătire neadecvată nevoilor și programe școlare neadaptate la realitățile pieței muncii.
În acest context, se impune creșterea gradului de participare a elevilor la învățământul profesional și tehnic, prin promovarea beneficiilor viitoare generate de frecventarea acestui tip de învățământ și revizuirea programelor de studii pentru a asigura relevanța pentru nevoile identificate pe piața muncii.
Se au în vedere:
▪ Realizarea unei strategii integrate de promovare a studiilor profesionale;
▪ Derularea de campanii de promovare pentru a crește interesul tinerilor pentru învățământul profesional și tehnic, precum și gradul de conștientizare a elevilor și familiilor acestora cu privire la beneficiile asociate;
▪ Implicarea părților interesate în realizarea programei pentru a asigura relevanța competențelor dezvoltate (consultări cu mediul de afaceri);
▪ Elaborarea unor manuale și materiale de lucru interactive și cu informații de actualitate;
▪ Elaborarea de programe de formare pentru profesorii din învățământul profesional și tehnic, precum și din organizațiile care au rolul de a asigura formarea la locul de muncă, cu scopul de a crește calitatea acesteia și adecvarea la cerințele pieței muncii;
▪ Asigurarea evaluării formării primite la locul de muncă printr-un sistem eficient de asigurare a calității;
▪ Consolidarea învățământului dual și derularea de campanii de informare în rândul companiilor, cu scopul de a crește gradul acestora de implicare;
▪ Un cadru legal de reglementare a învățământului profesional mai flexibil, care să permită desfășurarea cursurilor teoretice și practice fără a fi impus un număr minim de elevi, cu posibilitatea de organizare a formării prin participarea formatorilor în locațiile angajatorilor și cu certificarea rezultatelor formării prin testarea cunoștințelor teoretice și practice dobândite.
Creșterea atractivității studiilor STIM
România are printre cele mai scăzute rezultate la testele PISA. Conform rezultatelor înregistrate în anul 2015, 38,5% dintre elevii de 15 ani nu au reușit să atingă nivelul minim de cunoștințe în domeniul științei (comparativ cu media UE 28 de 20,6%), 38,7% la lectură (UE 28: 19,7%) și 39,9% la matematică (UE 28: 22,2%). Un total de 24% dintre studenți au avut rezultate slabe la toate cele trei subiecte evaluate. Concomitent, în ultimii ani, a crescut gradul de îngrijorare cu privire la decalajul dintre cerere și ofertă pentru profesioniști calificați din domeniul științei, tehnologiei, ingineriei și matematicii (STIM), avându-se în vedere creșterea gradului de dependență a organizațiilor de tehnologie, conducând la o nevoie crescută de personal calificat în aceste domenii.
România a înregistrat, în 2018, cel mai mic scor la nivelul UE în ceea ce privește indicele economiei și societății digitale (DESI), care monitorizează performanțele statelor membre la conectivitatea digitală, competențele digitale, activitatea online, digitalizarea întreprinderilor și serviciile publice digitale, fiind încadrată în clusterul țărilor cu performanțe scăzute.
În acest context, autorii studiului apreciază că este necesară creșterea numărului de absolvenți de studii superioare în domeniul STIM, cu scopul de a minimiza decalajul dintre cererea și oferta de pe piața muncii. Se au în vedere, astfel:
▪ Creșterea gradului de atractivitate a curriculei și a interactivității în predare, prin utilizarea unor metode pedagogice solide, activ-participative și centrate pe elev;
▪ Valorificarea perioadei destinate programelor „Școala altfel", prin parteneriate între companii și instituții de învățământ, pentru a face cunoscute elevilor valențele studiilor STIM și a crește gradul de conștientizare a importanței subiectelor STIM;
▪ O atenție mai mare acordată subiectelor STIM încă din învățământul primar și consolidarea abilităților IT pentru a contribui la îmbunătățirea competențelor digitale;
▪ Asigurarea echipării școlilor cu echipamente digitale, pentru a asigura dezvoltarea competențelor IT într-o manieră echitabilă la nivelul tuturor școlilor din România;
▪ Introducerea unui portal care include informații cu privire la inițiativele și oportunitățile STIM la nivelul țării;
▪ Crearea de parteneriate cu organizații și centre de știință pentru a observa meseriile STIM într-un context real și pentru a cunoaște specialiștii din organizații;
▪ Organizarea în cadrul școlilor, în parteneriat cu companiile, de cercuri pentru meserii STIM și concursuri cu premii pentru elevii cu rezultate deosebite în cadrul acestora.