„Design industrial” – veche pare si totusi noua-i provocarea – formarea „inginerului designer”

Designul industrial in acceptiunea actuala moderna este o specialitate relativ noua, nascuta din problemele puse de productia industriala in economia de piata, sub efectul semnalelor venite dinspre consumatori, intr-un cadru puternic concurential, necesarmente inovativ si ca atare purtator de risc.
In aceste conditii, designul industrial – designul de produs - corespunde tot mai mult unei realitatati actuale si definirii unei profesii cerute de evolutia economica prezenta si viitoare, previzibil conectata la practica europeana si mondiala.
Formarea unor profesionisti de profil, operationali, pentru sectorul productiv in general, precum si privind sfera serviciilor celor mai diverse, se dovedeste necesara cel putin sub urmatoarele aspecte:
- formarea capacitatii de punere in practica a unor metodologii de proiectare si a unor mijloace de comunicare, de dialog, intre producatorii industriali si proiectanti, in jurul unor propuneri, proiecte sau produse anume;
- formarea capacitatii de a actiona si de a reactiona profesional intr-un cadru inovativ, concurential si deci purtator de risc ;
- stimularea calitatilor de creativitate, de spirit de initiativa si de atitudine deschisa spre interdisciplinaritate si coordonare logica fata de cazuri concrete, in raport cu obiectivele industriei conectate la nevoile si cerintele pietei.
Pe de alta parte, in mod traditional, designerul este perceput ca fiind cel chemat sa puna in valoare faptul ca « frumosul produselor » este un concept cel putin tot atat de complex teoretic si de benefic practic, ca si cel de « fiabil », de « sigur » sau de « inalta calitate » etc.
Aceasta viziune - sugerata de originea estetica, istoric vazuta la baza aparitiei si dezvoltarii designului – ii ofera lui, designerului, avantajul de a (re)integra si a asimila in crearea produselor industriale, in mod natural – dar constient si programat -, maniera de creatie a artizanului, care exprima in mod intuitiv prin estetica produselor sale, un anumit mod de viata si o anumita apartenenta conectata la timpul si la mediul de viata respectiv, inclusiv din punct de vedere socio-cultural.
Cu alte cuvinte, « toate vechi si noua toate », designul, dintr-un punct de vedere major, s-ar putea spune ca evolueaza spre regasirea drumului pierdut intre inginerie si arta, dar cu mijloacele moderne actuale, spre binele economiei, respectiv al producatorilor si al consumatorilor de bunuri si servicii.
Se poate, de asemenea, constata ca la mai mult de 70 de ani de la deschiderea Bauhausului, designerii par a fi inceput sa aiba un limbaj si un inteles comun, foarte aproape de cum scria unul din promotorii si profesorii Bauhausului: „Designul organizeaza intr-un echilibru armonios materiale, procedee si alte elemente avand drept scop indeplinirea unei anumite functii. Designul nu este nici fatada nici aparenta exterioara. El trebuie sa patrunda si sa cuprinda esenta conceptionala a produselor si institutiilor. Sarcina sa este complexa si minutioasa. El integreaza la fel de bine cerintele tehnologice, sociale si economice ca si cele biologice umane sau efectele psihologice induse de materiale, forme, culoare, volume, spatii. Designerul trebuie sa vada ansamblul dar si detaliul, imediatul dar si rezultatul in perspectiva unei finalitati. … Formatia sa trebuie sa-l poarte atat asupra stiintei utilizarii materialelor si tehnologiilor cat si asupra cunostintelor privind functii si sisteme organic integrate”. Se subintelege, am spune noi, integrate intr-o forma atragatoare.
Fara indoiala, designul industrial in forma moderna, actuala, este o disciplina recunoscuta pe plan international, atat la nivelul formarii si practicii cat si al cercetarii. Acest fapt face chiar necesara ralierea la un vocabular si la un limbaj comun al designerilor industriali, care sa faciliteze contacte si schimburi internationale in cadrul unor colaborari la toate nivelurile privind formarea, practica si cercetarea in domeniu.

Lumea industriala avansata dezvolta si aplica de mult timp politici reale de design iar designul este azi explicit consacrat inclusiv in sfera de studiu si formare a invatamantului superior, pe plan mondial, iar datorita deschiderilor de dupa 1990, si in universitatile romanesti.
La Universitatea „Transilvania” din Brasov, in anul 1998 la initiativa catedrei -atunci de Organe de masini, Mecanisme si Robotica –, actualmente Catedra de Design de produs si Robotica, din cadrul Facultatii de Inginerie tehnologica, au fost infiintate sectiile, Design de produs – de 5ani, si Design in constructia de masini - de 3 ani, ambele devenite din acest an, de Design industrial, forma lunga respectiv forma scurta; in 2000 a fost infiintata sectia Product Design – de 5 ani, cu predare in limba engleza. Aceste noi specialitati sunt „profilate” in continuare de catedra initiatoare.
Fata de cele schitate cu privire la acceptiunile privind obiectul si intelesul « Designului industrial », respectiv misiunea si formarea designerului ca atare, la nivelul facultatii si catedrei, mai sus mentionate, au fost initiate actiuni de colaborare si schimburi intense in cadrul unor programme europene.
S-au creat, in acest cadru, parteneriate solide cu universitati din majoritatea tarilor europene importante din UE, ca scoli cunoscute si consacrate in dezvoltarea si promovarea designului industrial modern, actual.
Pe fond, fructificarea acestor actiuni, a avut in vedere, intre altele, acordarea noastra progresiva la viziunea, intelesul si limbajul actual in domeniu, pe plan european.
Practic, in acest context, s-a urmarit aprofundarea colaborarilor prin actiuni concretizate in comun cu partenerii europeni. O prima realizare concreta este infiintarea si functionarea, din acest an 2003, a unui masterat in Design industrial, cu predare in limba franceza, lansat in colaborare cu universitati franceze.
In raport cu cele aratate in cele de mai sus, propunem sa cultivam in continuare vechea idee ( de design!) ca o casa este casa de om nu atat prin zidurile si imprejmuirile sale cat prin „golurile” din acestea, care pot fi tot atatea deschideri spre aer si lumina.