Astazi, despre

Inca de la inceputul prestigioasei sale activitati, de prin anii 1920, unul dintre principiile dominante care s-a impus si a caracterizat activitatile Politehnicii timisorene l-a constituit actualizarea permanenta a proceselor tehnologice cu noutatile de la "Catedra" si analiza periodica a acestor procese intre fostii studenti si membrii corpului profesoral.
Ca sa nu mai vorbim decat despre ceea ce s-a situat la varf, in analele Politehnicii a ramas activitatea in productie desfasurata la Resita inca din anii 1934-36 de renumitul profesor viitorul academician Dan Mateescu pentru "constructiile metalice speciale", care in acea perioada luau o amploare deosebita atat in Romania cat si pe plan mondial.
Aproape concomitent se promoveaza asimilarea in acest centru industrial a unor masini hidraulice, prin luminatul profesor Aurel Barglazan care, miercure de miercure, la constructorul sef si in atelierele resitene, punea la punct proiectarea si tehnologia fabricatiei turbinelor hidro. Aceste turbine cu timpul au populat salbele de centrale hidroelectrice de pe raurile tarii, pe interval creandu-se tematica problemelor ce revin tipodimensiunilor si instalatiilor de turbine Kaplan, Francis si Pelton. Activitatea inceputa de profesorul Barglazan a fost continuata si largita apoi de ample colective formate din membri ai corpului didactic timisorean si fosti studenti, intrati in productie, colective coordonate de academicianul profesor Ioan Anton. Asemenea activitati au fost duse si de membrii unor alte catedre ale Politehnicii timisorene. Profesorii timisoreni si inginerii resiteni au constituit, impreuna, formatii puternice de cercetare si de aplicare in productie a rezultatelor cercetarii, colective in care parerile tuturor erau ascultate, iar ideile valoroase erau retinute si aplicate. Dupa orele de incordare si de efort sustinut, acesti oameni stiau sa se relaxeze cu o gluma si-si mai permiteau sa ciocneasca si un pahar de bere.
Un alt mare centru industrial unde activitatea fostilor studenti timisoreni se ducea pe planuri foarte diverse a fost si este Bucurestiul. Rectorul din anii 1921-30 al Politehnicii timisorene, profesorul Victor Valcovici, devenit ulterior ministru al lucrarilor publice, periodic, dupa analizele cu executantii - fosti studenti ai Timisoarei - privind stadiul si calitatea marilor lucrari din programul guvernamental, crea momente de destindere prin discutii si evocari ale vietii de student, care in timp au condus la ideea unor intalniri periodice unde, in cadru de agapa colegiala, toate poantele studentesti sa se poata desfasura liber.
Ideea a fost tradusa in fapt prin anii 1934-35, cand absolventii timisoreni aveau in spate, ca suport, amintirile balului absolventilor, care se desfasura in fiecare an incepand din dupa-amiaza zilei de 23 ianuarie si se termina simbolic la 24 ianuarie. Astfel s-a ajuns ca agapa timisoreana sa aiba loc in fiecare an la 23 ianuarie.
Agapa s-a desfasurat cu regularitate an de an, cu participarea tuturor promotiilor de absolventi, pana la sfarsitul celui de al doilea conflict mondial, cand sovieticii au interzis orice manifestare fara aprobare speciala.
Prin anii 1966-67, Remus Radulet, fost student si fost profesor al ªcolii Politehnice din Timisoara, pe atunci academician si savant cu un prestigiu mondial, intervine si obtine din nou aprobarea agapei anuale a absolventilor timisoreni din Bucuresti, aceasta reluandu-se cu participarea a 90-120 de absolventi din diferite promotii.
Dar, ca toate activitatile desfasurate in acea perioada, si agapa lasa in urma participantilor o indoiala asupra felului cum erau inregistrate si interpretate din umbra niste afirmatii nevinovate, jocuri de cuvinte si amintiri ale altor epoci si ale multor zeci de ani anteriori, situatii al caror singur efect era bravada spiritului Heidelberg-ului romanesc din acele vremuri, iar cat priveste eventualele analize si discutii pe teme tehnico-economice, acestea se evitau, pentru a nu se crea suspiciuni din partea acelor organisme care colateral priveau piezis orice manifestare care nu avea tematica guvernamentala.
Fiind intuite si traite legatura spirituala si multiplele amintiri colegiale petrecute de fostii studenti ai Politehnicii din orasul de pe malurile Begheiului, la prima agapa desfasurata liber dupa revolutia din 1989, la 23 ianuarie 1990 se propune si, intr-un elan general, se cere instituirea oficiala a unui "Club Politehnic Timisoara", al tuturor promotiilor timisorene, absolventii avand locul de munca si locuinta in zona Bucurestilor.
In acele momente s-a aratat necesitatea legaturii permanente cu Alma Mater timisoreana si instituirea unor relatii de breasla, alaturi de AGIR care, si el, in situatie asemanatoare, atunci isi "reformula principiile ce-l dirijasera zeci de ani de existenta si se cerea intarirea uniunii profesionale de manifestare tehnica si de club" prin desfasurarea unor activitati privind problemele de weekend, relaxare si actiune prin baze sportive si de agrement pentru membrii clubului si familiile lor.
Comitetul de actiune instituit in acele zile a constituit elementele de dosar juridic, conform cerintelor Tribunalului Bucuresti, si l-a inaintat spre aprobare.
Prin decizia cu dosar nr. 1342/PJ/1990, Tribunalul Municipiului Bucuresti, Sectorul 1 a consfintit existenta "Clubului Politehnic Timisoara - Bucuresti", aproband statutul acestuia, care preciza toate drepturile si obligatiile ce revin conducerii si membrilor sai.
Clubul a fost aprobat ca asociatie nonlucrativa, care-si poate desfasura activitatile ca mai jos si care se poate alimenta financiar din cotizatii, donatii si sponsorizari ale oricaror persoane fizice si de asemenea ale oricaror institutii si activitati industrial-comerciale ca persoane juridice.
Genurile de activitati propuse si admise a se desfasura in cadrul "Clubului" urmau a se putea realiza prin:
- relaxare si agrement in cadrul bazei sportive, prin strand - bazin, ambarcatii nautice, tenis de camp si de masa, gimnastica de intretinere, masaj si medicina sportiva;
- turism rutier auto, cu vizitarea unor obiective istorice si naturale, precum si drumetii cu trasee montane;
- activitati social-educative si de club cum ar fi sah, bridge, biliard, documentare informationala, filme, prelegeri, conferinte, expozitii, intalniri colegiale intre membrii clubului si familiile lor la agape, serate, berarii etc.;
- informari tehnico-economice de principiu, prin contacte intre specialisti pe probleme si tematici tehnice, analize si sinteze pentru crearea unor sponsorizari care sa intereseze colectivitatea, afisaj, vizualizare si detaliere a unor noutati pentru care se intrevede o cooperare etc.;
- orice noutati venite de la membrii clubului, care pot fi privite ca deziderate rezolvabile si care nu incalca aprobarile legal existente.
Aplicand prevederile acestui program, in primii ani, 1991-93, ca la orice activitate initiala si fara o traditie, s-a constatat ca din cadrul principiilor abordate, cele privind abonamentele prelevate prin baza sportiva si ªtrandul Tineretului de la Baneasa nu au adus revirimentul asteptat. In cadrul tehnic oferit de AGIR s-au tinut noua conferinte cu caracter de noutate inginereasca, fara insa a ne putea bucura de un auditoriu numeros si fara ca aceasta activitate sa fie solicitata cu insistenta in continuare.
Din cei peste 480 de absolventi timisoreni constituiti in activitati de lucru in zona Bucuresti, peste 350 au avut pe parcurs diferite contacte si au participat la actiuni in cadrul Clubului, ca membri cotizanti in diferite etape sau ca beneficiari ai unor rezolvari de probleme colegiale sau de colectivitate.
Activitatile au continuat si, pe parcurs, s-au stabilizat si unele elemente care au condus la crearea unor traditii si a unor legaturi care astazi dau forta si viata Clubului ca unitate de breasla inginereasca existenta si care se desfasoara cu prioritate pe principiile AGIR-ului, al carui membru colectiv este si caruia ii sta alaturi in toate problemele de actiune.
Se constata cu satisfactie ca, intre foarte multi membri ai clubului, impreuna cu familiile lor, s-au format legaturi suplimentare de prietenie si de interese, iar unele probleme de serviciu ale celor antrenati in discutii si-au gasit rezolvare mult mai usor.
In decursul timpului, legatura cu Alma Mater timisoreana s-a intarit prin excursiile sponsorizate care se realizeaza anual, cu urmarirea pe drum a unor trasee cat mai variate si cu cazarea participantilor pe durata a trei nopti in caminele studentesti ale Politehnicii. La fiecare deplasare, conducerea Universitatii ne-a acordat cu deosebita cordialitate o intrevedere, in care s-a facut un larg schimb de experienta, rezultand modalitatile de sprijin reciproc intre Politehnica si Club.
Intre formele de sprijin de catre Universitate a Clubului Politehnic Timisoara-Bucuresti s-a identificat popularizarea acestuia printre absolventii ªcolii, in vederea atragerii in randurile sale a unor noi membri, tineri, care sa duca mai departe mesajul Clubului. Pe de alta parte, membrii clubului desfasoara o activitate de indrumare a tineretului provenit din invatamantul preuniversitar pentru a urma cursurile uneia dintre facultatile Universitatii Tehnice din Timisoara.
Este de retinut ca, dintre toate institutiile de invatamant superior din tara, Politehnica din Timisoara este unica ai carei absolventi au creat un club ce graviteaza in jurul Almei Mater, ducandu-i mai departe traditia si omagiindu-i spiritul.
Deplasarile la Timisoara au fost posibile datorita eforturilor unor sponsori, majoritatea acestora fiind absolventi ai Politehnicii din Timisoara, care au inteles dimensiunile tehnica si culturala ale activitatii clubului.
Ca exemplificare a ceea ce au reprezentat deplasarile unor membri ai Clubului la Timisoara, mentionam pe scurt ca, in anul 2002, traseul Bucuresti - Timisoara a cuprins, intre altele, peisajul Muntilor Semenicului si ai Valiugului, cu petrecerea sponsorizata a unei nopti in localitatea turistica de varf de munte a Satului de vacanta de la Garana, la Baia Vulturilor si la lacul de acumulare al hidrocentralei Crainicel. Intoarcerea s-a realizat apoi prin Valea Barzavei si prin Resita, spre obiectivul urmarit anual: ªcoala Politehnica din Timisoara.
In decursul anilor, in formula asemanatoare a fost posibila vizitarea unor obiective turistice cum au fost Turnu Severin, Orsova, Baile Herculane, Portile de Fier de la Boutari, Sarmizegetusa Romana, Biserica monument de la Densus, Popasul Hateg, Catedrala din Orastie, Manastirea Polovraci, Pestera Muierii, Manastirea brancoveneasca de la Hurez, precum si mai ales Timisoara, ale carei arhitectura, istorie veche si recenta, realizari tehnice si personalitati reprezinta motive de justificata mandrie pentru fiecare dintre noi.
In cadru mai restrans s-au efectuat si excursii de vara in zona Snagovului si s-a sarbatorit chiar si Ziua Recoltei, cu must si cu pastrama.
Intalnirea colegiala traditionala realizata prin agapa de la 23 ianuarie aduna la revedere intre 120 si 180 de participanti in fiecare an.
Un cuvant bun si magulitor trebuie spus si pentru sponsorii acestor manifestari deosebite, colegi si institutii in care isi aduc contributia absolventi timisoreni si unde s-a inteles si s-a promovat realizarea spiritului Timisoarei.
Clubul rezulta a fi o necesitate a celor traiti candva in conditiile studentiei timisorene si un indemn spre mai bine al celor ce, din cand in cand, simt nevoia sa-si reincarce bateriile intr-o structura viguroasa si puternica.
In decursul timpului s-au creat mentalitatile si ambitia colegiala a spiritului timisorean, pe care acum trebuie sa le ducem mai departe prin noi si in special prin colegii mai tineri, care curand trebuie sa ne ia locurile.
ªi daca atunci, in studentie, am inteles ca "una-i Poli, si aia-i prima", in sport, in viata colectiva romaneasca si-n realizari, printr-o inalta tehnicitate, se cade ca tinerele generatii de studenti sa-si insuseasca acest deziderat, asa cum, de altfel, dorim intregii vieti tehnice si ingineresti de la noi din tara.