Deocamdata, ramanem in postura de candidati
Data: 1-15 mai 2004
Concetatenii nostri, inclusiv colegii de breasla au trait cu sentimente amestecate momentul, cu adevarat istoric, al extinderii Uniunii Europene cu 10 tari, in majoritatea lor ex-socialiste. Dupa toti indicii de care dispunem au fost (si, probabil, sunt) dominante amaraciunea si frustrarea. Iata ca am pierdut inca "un tren" care ne ducea spre o parte a lumii in care - cel putin declarativ - dorim sa ne integram!
Factorii decidenti de la Bucuresti nu pot ignora, mai ales intr-un an electoral, starile de spirit ale populatiei. Or, este putin plauzibil ca, fie si numai demoralizarea, blazarea, sa reprezinte un mediu favorabil pentru intensificarea pregatirilor de aderare. Pentru a se schimba starile de spirit este necesar ceva mai mult decat apeluri "mobilizatoare". Nimic nu "misca" mai puternic lucrurile din loc, in orice domeniu, decat constientizarea consecintelor stagnarii, ale batutului pasului pe loc si, cu atat mai grav, ale regreselor.
Este pozitiv ca, de data aceasta, amanarea primirii noastre in UE nu a fost pusa exclusiv sau in primul rand pe seama "complotului mondial impotriva Romaniei". S-a inteles ca primirea celor 10 state s-a facut pe baza unor criterii precise, respectiv in functie de gradul (nivelul) de pregatire pentru a face fata, in special puternicelor forte concurentiale din UE. Noi n-am fost, nu suntem, inca, pregatiti. Constientizarea acestui adevar este de natura a influenta pozitiv si starile de spirit evocate.
Desigur, se poate discuta la nesfarsit despre cauzele ante si postdecembriste ale istoricelor ramaneri in urma ale tarii noastre, inainte de toate, in sfera economiei. Acestea sunt, insa, pentru marea majoritate a populatiei tarii, pure abstractiuni. Multi concetateni doresc sa traiasca in conditiile de prosperitate din Occident, fara sa-si puna problema ca prosperitatea este conditionata de stadiul de dezvoltare a unei tari sau a alteia. Facem aceste sublinieri deoarece in evaluarea situatiei in care ne aflam s-ar cuveni sa aiba o pondere cat mai mica factorul emotional. Se impune o abordare lucida, realista, chiar daca prin aceasta vor fi afectate unele sensibilitati. Daca asemenea sensibilitati sunt, de regula, drapate cu ideea interesului national, atunci - cu siguranta - acest interes este slujit, cu adevarat, prin fapte, nu prin vorbe. Asa ca, nu ne mai ramane decat sa ne indeplinim obligatiile pe care ni le-am asumat. |n definitiv, este vorba chiar despre onoarea noastra, a Romaniei.