CONSTANTIN BUSILA (1877 – 1949) Un organizator important al energeticii romanesti

S-a nascut in orasul Targu-Ocna in anul 1877. Tatal, Dumitru Busila, capitan in Armata Romana, a murit pe front in Razboiul pentru Independenta in acelasi an cand se nastea fiul sau.
In anul 1900 a obtinut diploma de inginer, ca sef de promotie la Scoala Nationala de Poduri si Sosele din Bucuresti, dupa care a urmat studii de perfectionare la Institutul de Electrotehnica Montefiore de la Liège, Belgia.
A debutat in productie in anul 1901 la Constanta si a lucrat la constructia portului sub conducerea inginerului Anghel Saligny, unde a proiectat centrala electrica Diesel, a carei putere instalata era de 1600 CP si al carei director a fost timp de cinci ani, intre 1904 – 1909. In anul 1909 s-a transferat la Bucuresti, unde a fost numit subdirector la Societatea de Tramvaie Bucuresti (STB).
Inginerul Anghel Saligny a devenit ministru al lucrarilor publice, post pe care l-a detinut in perioada 1918 – 1919, cand l-a numit pe inginerul C. Busila secretar general, a carui capacitate profesionala o cunostea si o aprecia. O contributie deosebita la dezvoltarea industriei petroliere a adus-o prin modernizarea centralelor electrice de la Campina, Floresti, Ploiesti si Slanic Prahova, care furnizau energie electrica la exploatarile si rafinariile petroliere. A avut si preocupari in legatura cu potentialul hidroenergetic, electrificarea cailor ferate, utilizarea energiei electrice in agricultura.
Timp de patruzeci de ani cat a functionat ca inginer electrotehnic a abordat o tematica variata in energetica: el a infiintat mai multe intreprinderi pentru productia de energie electrica, s-a ocupat de electrificarea unor localitati, a pus in functiune calea ferata electrica Arad-Podgoria.
In anul 1926 a infiintat Institutul National Roman pentru Studiul Amenajarilor si Folosirii Surselor de Energie (IRE), care functioneaza si in prezent, avand un rol important in studierea problemelor energetice ale tarii si participarea cu solutii eficiente la buna functionare a Sistemului Energetic National. La zece ani de la infiintare, in anul 1936, avea ca membri peste 300 de personalitati si colabora cu numeroase institutii. IRE a editat un buletin, care prin articolele publicate in paginile sale a avut o influenta importanta privind cunoasterea activitatii energetice.
Ing. C. Busila a organizat participarea specialistilor romani la organizatiile mondiale energetice, cum ar fi Comisia Mondiala a Energiei, fondata in anul 1926, la care Romania este membru fondator, la Comisia Electrotehnica Internationala, la Comisia Marilor Retele Electrice (CIGRE) s.a.
In paralel cu activitatea inginereasca a avut o vasta activitate didactica, in care a debutat in anul 1910, ca profesor de lucrari grafice la Scoala Nationala de Poduri si Sosele din Bucuresti. In anul 1916 a fost numit profesor si a predat cursul de tehnologie mecanica, organe de masini si aparate de ridicat, care din anul 1920 a fost sustinut de el la Scoala Politehnica din Bucuresti, provenita din reorganizarea Scolii Nationale de Poduri si Sosele.
A fost prorector al Scolii Politehnice si decan al Facultatii de Electromecanica.
In anul 1941 a fost obligat sa intre in guvernul condus de maresalul I. Antonescu, fiind recomandat pentru inaltele sale calitati profesionale, ca ministru al lucrarilor publice si comunicatiilor, functie pe care a detinut-o pana la 5 august 1943. Desi si-a inaintat demisia dupa trecerea Prutului de catre armatele romane, aceasta i-a fost respinsa.
In 1946, Tribunalul Poporului l-a condamnat la zece ani de inchisoare si confiscarea averii.
A incetat din viata in inchisoarea de la Aiud in anul 1949.