2008 - ANUL ASTRONOMIEI ROMANESTI

La 1 aprilie 1908, Spiru Haret (1851 – 1912), care pe atunci era ministrul cultelor si instructiunii publice, a semnat decretul pentru infiintarea Observatorului Meteorologic si Astronomic, prin care Nicolae Coculescu (1866 – 1952) a fost numit directorul acestei institutii. El era profesor la Universitatea Bucuresti si cunoscut ca astronom prin lucrarile sale de mecanica cereasca. Cele doua domenii – Meteorologia si Astronomia – s-au separat dupa doisprezece ani, in anul 1920, devenind independente.
In acelasi an 1908 s-a infiintat la Dubasarii Vechi, pe malul drept al Nistrului, un observator astronomic privat condus de Nicolae Donici (1884 – 1956?), personalitate remarcabila a astronomiei romanesti si universale, membru fondator al Uniunii Astronomice Internationale, membru de onoare al Academiei Romane. In anul 1913 s-a infiintat Observatorul Astronomic din Iasi, condus de profesorul Constantin Popovici, si in 1921 a luat fiinta Observatorul din Cluj. La Timisoara a fost construit un observator astronomic in anul 1959, prin stradania profesorului Ion Curea (1901 – 1977), astronom si seismolog.
La 1 aprilie 1990, observatoarele din Bucuresti, Iasi, Cluj-Napoca si Timisoara au fost unite sub egida Institutului Astronomic al Academiei Romane din Bucuresti, care este cel mai important centru de observare astronomica din tara, in special prin dotarea cu instrumente de observatie.
Pentru a marca aceste evenimente exceptionale si altele, Institutul Astronomic al Academiei Romane din Bucuresti a organizat in zilele de 8 – 12 aprilie 2008, la sediul Academiei Romane, Conferinta Centenarului, sub genericul Explorand Sistemul Solar si Universul, la care au participat si numerosi astronomi din SUA, Rusia, Franta, Danemarca, Japonia, Bulgaria, Grecia si Romania.
Pe parcursul reuniunii s-au desfasurat patru simpozioane, la care au prezentat comunicari astronomi straini si romani, astfel: 8 aprilie – Istoria astronomiei romanesti si educatia prin astronomie in spatiul european, moderatori Vasile Mioc si Magda Stavinschi (Romania), Chantal Balkowski si Zadig Mouradian (Franta). In aceeasi zi seara, la Institutul Francez a avut loc manifestarea dedicata relatiilor romano-franceze si centenarului astronomiei moderne romanesti; 9 aprilie – Mecanica cereasca si astronomia astazi, moderatori Zhihong Jeff Xia si Donald Gene Saari (SUA), Petre Popescu (Romania), Jan Vondrak (Cehia). In acelasi timp a fost prezentata o expozitie de postere; in ziua de 10 aprilie participantii au efectuat o excursie cu vizitarea Institutului Astronomic; 11 aprilie – Dinamica atmosferei solare si Heliosfera, moderatori Jose Luis Ballester (Spania), Cristiana Dumitrache (Romania), Terry G. Forbes (SUA), Brigitte Schmieder (Franta); 12 aprilie – Astrofizica stelara, astronomia extragalactica si cosmologie, moderatori Annie Baglin (Franta), Marian Doru Suran (Romania), Eleni Rovithis-Livaniou (Grecia).

REPERE ISTORICE SI ACTUALITATE IN DOMENIUL ASTRONOMIEI ROMANESTI

Exista situri arheologice de la inceputul mileniului intai care atesta faptul ca dacii aveau cunostinte astronomice. Astfel, la Gradistea Muncelului, in muntii Carpatii Meridionali, ei au construit din rocile existente in regiune ceea ce arheologii au descoperit ca era un calendar foarte bine constituit si precis.
Dionisie cel Smerit (Dionysius Exiguus), calugar care s-a nascut in Dobrogea, a introdus in anul 528 calendarul avand numerotarea anilor de la nasterea lui Isus Hristos, pa baza cunostintelor sale de astronomie, determinand data nasterii lui Isus cu o uimitoare precizie, nedezmintita de cercetarile ulterioare.
In timpul scurs pana in secolul al XV-lea, in epoca premergatoare lui Galileo Galilei, sunt cunoscute cercetarile astronomice efectuate de János Vitéz (1408 – 1472), care a fost fondatorul Observatorului Astronomic de la Oradea in anul 1445.
In secolul al XVI-lea, Johannes Grass (Honterus) a publicat in 1548 Rudimenta Cosmographica, cu un succes deosebit, aparuta in 26 de editii, folosita mult timp ca manual de astronomie in Germania.
Conrad Haas (1509 – 1579), in Coligatul de la Sibiu, a descris pentru prima data rachetele in trepte, model primitiv al rachetelor care vor strabate spatiul cosmic.
In secolele XVI – XVII au luat fiinta scoli in Moldova, Muntenia si Transilvania, la care se predau lectii de astronomie.
Dintre marii cercetatori romani ai cerului care au predat astronomia vom aminti pe aceia care nu trebuie uitati niciodata.
Hrisant Notara, de la care a ramas lucrarea Introductio ad geographiam et sphaeram, publicata la Paris, considerata prima lucrare stiintifica romaneasca in care existau capitole de astronomie. Notara a fost trimis sa studieze la Paris de domnitorul Constantin Brancoveanu. Ulterior s-a dedicat vietii monahale si a devenit patriarh al Ierusalimului.
In 1859 a avut loc unirea principatelor Moldova si Muntenia, care au format un stat modern romanesc, in care s-a dezvoltat cultura europeana sub influenta franceza.
Spiru Haret, nascut la Iasi, este cel care a afiliat astronomia romaneasca la comunitatea mondiala a cercetatorilor in domeniu. El a fost matematician, sociolog si om politic, profesor la Universitatea Bucuresti. Prin teza lui de doctorat intitulata Asupra invariabilitatii axelor mari ale orbitelor planetare (1878) a adus contributii importante la cunoasterea mecanicii ceresti. Uniunea Astronomica Internationala a fost de acord ca numele lui sa fie dat unui crater de pe suprafata invizibila a Lunii.
Constantin Gogu a sustinut in anul 1882 teza de doctorat intitulata Asupra inegalitatii de lunga perioada in miscarea de revolutie a Lunii.
Nicolae Coculescu a sustinut in 1895 teza Asupra unui caz particular al problemei celor trei corpuri, iar ulterior a elaborat numeroase lucrari de mecanica cereasca.
Aceste teze de doctorat elaborate de cei trei astronomi romani s-au bucurat de aprecierea astronomilor francezi. Poincaré a inclus conceptiile si informatiile din aceste teze in lucrarea sa Lectie de mecanica celesta, devenita celebra.
Nu putem sa amintim pe toti marii astronomi romani care s-au afirmat pe plan mondial, dar nu poate fi uitat Gh. Bratu (1881 – 1941), care si-a sustinut doctoratul la Paris, a fost profesor la universitatile din Iasi si Cluj, fondator si director al Observatorului Astronomic din Cluj.
Dupa 01.04.1990, cand Institutul Astronomic a fost preluat de Academia Romana, ca institut de cercetare fundamentala, acesta cunoaste o noua orientare, ocupand un loc important in dezvoltarea acestei stiinte in UE, in special in estul Europei.
Ca si celelalte observatoare de la sol, preia o serie de informatii de la sateliti sau nave cosmice, pe care le prelucreaza si interpreteaza in cadrul retelei mondiale de astronomie.
Principalele domenii ale astronomiei abordate de cercetatorii romani in cadrul Institutului Astronomic sunt: fizica si evolutia stelelor; fizica Soarelui; dinamica corpurilor ceresti din Sistemul Solar; dinamica satelitilor artificiali; mecanica cereasca; cosmologia; istoria astronomiei si altele. Rezultatele cercetarilor sunt prezentate intr-o serie de publicatii, cum ar fi: Romanian Astronomical Journal; Anuarul astronomic (Astronomical Yearbook); Observations Solaires (Solar Observations).
Anul 2009 a fost declarat de specialisti Anul International al Astronomiei, avand ca subiect aniversarea a patru secole de cand Galileo Galilei a folosit pentru prima data luneta astronomica pentru observarea cerului.