ISTORIA ILUMINATULUI IN OLTENIA

Istoria iluminatului public in Oltenia

(Urmare din nr. trecut)
Apar consumatori importanti: Fabrica de Gheata, Moara Barbu Druga, Statia CFR, Manutanta. Distributia energiei de curent continuu este in impas, asa ca in 1912 se trece la „energia de curent alternativ“. La Craiova se inlocuieste un dinam cu un generator de curent alternativ trifazat de 100kW la 3000 V si se monteaza 8 posturi de transformare de la 3000V la 120 V.
In 1928 se mentiona utilizarea energiei hidraulice pentru producerea energiei electrice cu o turbina Francis de 40 kW in centrala Runcu, pe raul Jales din judetul Gorj.
In decembrie 1933, Uzina Electrica Craiova a initiat editarea unei publicatii periodice Contactul, cu aparitie lunara si distribuita gratuit. Revista isi propunea sa informeze abonatii „despre lucruri care nu sunt cunoscute si care prezinta interes pentru toti…Va tine la curent cu inovatiile si progresele tehnicii“. Iata cateva dintre ele: aparatul de prajit paine, ibricul electric, masina de calcat, soba electrica, aparatul de uscat parul, plita electrica. Revista a aparut numai doi ani, din decembrie 1933 pana in decembrie 1935. Un exemplar din aceasta revista se afla in colectia prof. Ion Patrascu din Craiova.
Dupa 1937 incepe electrificarea unor localitati importante din Oltenia: Poiana Mare (1939), Cerneti, Dudasu, Simian, Schela-Cladovei (1937), Breznita-Ocol, Jidostita, Halanga, Malovat (1939), insula Ada-Kaleh (1939). In 1938 se pun in functiune doua turbine hidraulice, iar in 1939 se da in functiune hidrocentrala Novaci, care va alimenta inca sase comune din jur, utilizand o retea de 15 kV. Cu toate acestea, in 1944 din cele 1700 de localitati ale Olteniei, doar 27 erau electrificate.
Un eveniment important – punerea in functiune a Centralei Diesel Electroputere. La inceput puterea acesteia a fost de 300 kW si ea alimenta Uzina Electroputere, infiintata la 1 septembrie 1949, dar si Spitalul Preda (atunci se numea Spitalul de Stat nr. 2). S-au creat astfel conditiile tehnice de interconecatre a celor doua centrale electrice.
In 1959 Craiova a fost racordata la Sistemul Energetic National.

Istoria iluminatului minier

Istoria iluminatului minier a urmarit istoria iluminatului de la suprafata pentru ca omul, cu imaginatia sa creatoare, a incercat sa foloseasca ce avea la indemana, ce cunostea deja.
La inceput a fost opaitul ceramic – fragil. Indiferent de material, opaitele erau de forma alungita, cu doua orificii: unul prin care se alimenta cu ulei si al doilea prin care iesea fitilul. Interesant de mentionat ca pe multe opaite descoperite in galeriile romane de la Rosia Montana, din Apuseni, era aplicata o stampila, o marca, o sigla pentru a se cunoaste atelierul in care a fost confectionat. Un dezavantaj important pentru miner era determinat de faptul ca trebuia sa-l tina in mana sau sa-l puna jos. S-a gandit sa-i puna o agatatoare. Asa a aparut steartul. La inceput minerii au folosit steartul de fier – tot un opait, dar rezistent pentru lucrul in mina. Steartul din fier era butucanos si greu, iar minerul, desi obisnuit cu „greul“, vroia ceva mai frumos, asa ca a facut steart din alama. Tot opait. Nu dadea multa lumina. Dar intr-o zi ....
*
Humphry Davy s-a nascut la Penzance (Cornwall) in 1778. La varsta de 20 de ani ajunsese sef de laborator la Pneumatic Institution din Bristol, unde a facut cercetari asupra gazelor, in special asupra protoxidului de azot. A lucrat initial pentru un farmacist, facand cateva descoperiri, dupa care a fost chemat la Londra, unde a urmat cu succes cursuri de chimie la Institutul Regal, infiintat de Rumford, si a fost imediat insarcinat in a preda aplicarea chimiei in agricultura. In 1815 a inventat lampa de siguranta pentru iluminatul minier, cunoscuta si sub numele de „lampas“. Este un exemplu de inventie rezultata dintr-o necesitate determinata de situatii extreme. In intervalul 1798 – 1816 s-au produs, in doua mine din Anglia, 27 de explozii in care au murit 477 de oameni. La 25 mai 1812, la putul Felling din Durham s-a produs o explozie in care au murit 92 de persoane, adulti dar si copii. Era cea mai mare explozie din ultimii 20 de ani. Dezastrul a fost atat de mare incat corpurile victimelor au fost scoase abia dupa 6 saptamani. La aceasta mina s-a mai produs inca o explozie si la data de 15 decembrie 1813. Proprietarii acestora se plangeau de existenta gazului metan (grizu) care nu le permitea exploatarea minelor deja deschise. In acea perioada iluminarea lucrarilor miniere se facea cu lumanari sau cu lampi cu ulei, care produceau aprinderea exploziva a amestecului de aer si grizu. Asa cum se intampla in cele mai multe cazuri in cercetare, beneficiarii cer combaterea efectelor si nu a cauzelor. In cazul analizat se cerea crearea unei lampi ieftine care sa arda in atmosfera cu metan, in loc sa se asigure si o ventilatie adecvata pentru reducerea concentratiei sub limita exploziva. Mai multi specialisti, printre care George Stevenson (inventatorul locomotivei cu abur), Reid Clanny si Holmes (inspector de mine), lucrau la gasirea unei solutii sigure pentru iluminatul minier. Reverendul John Grey il cunostea pe Davy si, impresionat de tragediile produse, a insistat sa fie consultat si acesta. Davy a raspuns solicitarii in data de 30 octombrie 1815, a venit la Durham, a luat probe de grizu si s-a intors la Londra fara sa discute, insa, si cu minerii. In doua saptamani a trimis un raspuns, considerat un exemplu de maiestrie stiintifica. Davy a purificat substanta de testat si a stabilit ca o concentratie de 1:8 este cea mai exploziva. A folosit apoi acest amestec in sticle de diferite dimensiuni si a stabilit ca amestecul nu explodeaza in tuburi lungi, subtiri, care ofera o suprafata mare de racire.
(Continuare in nr. viitor)