GLOBALIZAREA. SPRE O NOUA TREAPTA DE CIVILIZATIE...
Data: 1-15 aprilie 2009
In ziua de 11 martie a.c. la Casa Oamenilor de Stiinta din Bucuresti a avut loc lansarea tratatului GLOBALIZAREA, asteptat cu deosebit interes.
Manifestarea a fost organizata de Academia Oamenilor de Stiinta din Romania (AOS) in colaborare cu Fundatia Ion Basgan. Au participat acad. Ionel Haiduc, presedintele Academiei Romane, si un grup de membri ai Academiei Romane, personalitati ale stiintei, culturii si vietii publice romanesti.
Domnul dr. ing. Ion I. Basgan, presedintele Fundatiei Ion Basgan, a prezentat pe autor si lucrarea. Din alocutiunea sa desprindem: ‘Autorul, domnul Vasile Stanescu, este membru de onoare al Academiei Romane din anul 1999, este licentiat al Academiei de Studii Economice din Bucuresti. A studiat dreptul comercial obtinand titlul de doctor in economie. A avut diferite functii de conducere si a desfasurat activitate stiintifica in domeniile drept si legislatie economica, economie si management la Centrul de Perfectionare a Cadrelor de la Ministerul Educatiei Nationale. A publicat in tara si strainatate 30 de volume, cursuri si peste 350 de articole si studii pe teme economice de management si teoria patrimoniului. Prin lucrarea Societatea civila, unica in spatiul sud-european, a adus contributii deosebite in domeniul studierii globalizarii, la care se adauga si tratatul lansat. Este membru titular al Asociatiei Oamenilor de Stiinta din Romania (1975); al Asociatiei Generale a Economistilor din Romania (AGER); al Asociatiei Juristilor si membru de onoare al Fundatiei Ion Basgan s.a. Tratatul ‘GLOBALIZAREA. Spre o noua treapta de civilizatie...’, aparut in acest an in Editura Eikon din Cluj-Napoca, are 488 pagini. El contine o sinteza la zi despre globalizare si comentarii privind actiunea globalizarii in domeniul civilizatiei. Este structurat pe noua capitole si numeroase subcapitole (sectiuni). Problemele mari pe care le-a studiat si descris autorul sunt: evolutia globalizarii; premisele obiective si subiective ale globalizarii; principalele interdependente cu alte elemente ale suprastructurii; sistemul metodologic de cercetare; principiile fundamentale ale globalizarii; globalizarea si societatea civila; structuri regionale si globale - prezent si perspective. Tratatul are o serie de caracteristici care-l fac unic: analizeaza starea lumii actuale; abordeaza globalizarea in diversitate si complexitate; ofera o viziune pragmatica a lumii viitorului; contine informatii cu caracter multidisciplinar. Autorul argumenteaza preocuparile sale demonstrand globalizarea drept cea mai importanta tema contemporana despre care s-au scris nenumarate studii, articole si carti, fara sa existe o lucrare de sinteza care sa prezinte toate dimensiunile acestui fenomen.
Domnul dr. ing. Ion I. Basgan l-a invitat pe dl prof. Vasile Stanescu sa ia cuvantul (pe care il publicam in continuare integral).
Au mai luat cuvantul domnii: acad. Ionel Haiduc, presedintele Academiei Romane; acad. Ion Paun Otiman, secretar general al Academiei Romane; prof. dr. Sorin Popescu, ministru secretar de stat, vicepresedinte al Consiliului Legislativ; prof. dr. Constantin Dulcan; acad. Aurel Iancu; prof. dr. Theodor Purcarea; acad. Radu Voinea, presedintele Academiei de Stiinte Tehnice din Romania.
*
Iubiti colegi, Doamnelor si Domnilor,
Am fost de curand intrebat, evident fara intentia de a-mi strecura vreo indoiala, ce este cu globalizarea asta? Unii o considera a fi un panaceu universal, altii o condamna cat se poate.
Am incercat atunci un raspuns sumar, nu stiu daca a satisfacut. Desigur, nu puteau sa convinga cele doua-trei fraze, dupa cum imi este deosebit de greu sa o fac si in cazul de fata, intrucat globalizarea este o tema care presupune o discutie organizata, sistematica, tematica, relationala. De altfel, chiar din titlul cartii cu punctele sale de suspensie, ca si din compozitia ilustrativa de pe coperta, care poate sa surprinda intr-o lucrare dedicata globalizarii - un creier peste globul pamantesc, peste Terra - rezulta nu rezervele mele, nu indoielile mele ci tocmai dorinta de a soca, de a atrage atentia ca fara cunoastere, fara constiinta, ca si produs al creierului, nu se poate vorbi de globalizare.
Am vrut sa transmit cititorului, ca si premisa, sa nu porneasca de la o idee preconceputa, sa se convinga prin propriile lui mijloace, fara a incerca sa ofer argumente unei tabere sau alteia. Va las, in cele ce va voi spune in continuare, sa trageti singuri concluziile.
Lectia pe care ne-o da Cosmosul in rationalitatea lui in ceea ce priveste unitatea sa organica, modelul interconexiunilor intre elementele componente, ordinea care domneste in Univers, trebuie valorizate in intelegerea lumii in care traim, in intelepciunea cu care ne traim prezentul si ne proiectam viitorul, in conditia de a fi om si de a ne conecta la valorile si la constiinta cosmica. Am deprins aceasta lectie? Pentru a raspunde intrebarii trebuie sa vedem in ce fel de lume ne aflam.
Traim intr-o lume la pragul marilor riscuri, aflata intr-o schimbare profunda, in care conexiunile si interdependentele au devenit vitale, o lume dominata de violenta, impostura si interes, captiva a propriilor nesabuinte, platitudini si indiferenta, devenite mod de existenta, traim drama propriei noastre alienari. Traim intr-o lume a crizelor si tensiunilor, a contradictiilor si paradoxurilor, intr-o zoologie relationala, rezultat al practicii sociale. Astfel, daca ar fi sa caracterizam foarte pe scurt secolul pe care de curand l-am parasit, cu succesele si esecurile lui, putem aprecia ca - alaturi de o evolutie fara precedent in politici si strategii, in tehnica informatiilor, ca si in comunicatii si transporturi, in economie si relatii internationale, in fizica si biologie - secolul al XX-lea a lasat mostenire secolului al XXI-lea o polarizare economica si sociala severa, discrepante economice uriase intre statele bogate si cele sarace, o stare de saracie exploziva, as putea-o califica drept rusinea secolului nostru, insotita de o stare a sanatatii si educatiei precara; probleme demografice grave; un mediu inconjurator supraagresat; o securitate la nivel planetar incapabila sa asigure pacea si stabilitatea, nemaivorbind de cele doua razboaie mondiale, de cel de fapt al treilea razboi mondial care a tinut pana in 1990, e vorba de razboiul rece. Asistam la cuceriri remarcabile in stiinta si tehnologie si, in acelasi timp, la decadere in planul constiintei; la cresterea decalajului dintre civilizatie si cultura; dintre latura materiala si cea cultural-spirituala; la trecerea in plan secund a cunoasterii de sine, a modului de gandire si a constiintei; la incompatibilitatea flagranta, sinucigasa, care s-a creat intre om si natura, om si Univers, la tensiuni intre modernitate si traditie, stabilitate si libertate, prin ingradirea ultimelor.
Asistam la numeroase probleme fundamentale care nu au primit inca raspuns, probleme care tin de tainele vietii, de constiinta, de etica oamenilor de stiinta, dar si a oamenilor politici care hotarasc soarta umanitatii. Avem in vedere domeniul, ca sa dau un singur exemplu, al biotehnologiei: transplantul de creier, clonarea umana, modificarea personalitatii si a sexului, sinteza inteligentei, cunoasterea codului genetic, toate cu consecinte asupra statutului fiintei umane.
Asistam la un proces de dezumanizare, de degradare si poluare morala, etica, politica si culturala, proces marcat de superficialitate, egoism si intoleranta, vulgaritate, dispret si irational, indiscretie si badaranie, agresivitate si exaltare a instinctelor, coborare de la emotie la calculul rece si pragmatism nelimitat, de la etica si morala la instincte, de la reflectie la reflexe.
Lumea de azi traverseaza o criza morala profunda care, prin efectele propagate, a condus la o criza spirituala; concomitent se inregistreaza o criza a constiintei de destin comun. Ea vine din faptul ca omul isi pune din ce in ce mai putine intrebari.
Deocamdata sistemul mondial, lumea in care traim este o lume multinationala, multiculturala si multiconfesionala, o lume a blocurilor zonale si regionale, o lume complexa, atat de diversa prin culturi si civilizatii, traditii, spiritualitate si trasaturi psihosomatice, prin nivel de dezvoltare. Din aceasta lume fac parte si lumea araba, care sta sub semnul Jihadului, si lumea Asiei, dominata de bomba atomica, si lumea Africii, confruntata cu dramatismul luptelor interetnice. Or tocmai aceasta lume este chemata sa-si proiecteze destinul, sa-si prefigureze paradigma devenirii sale. Provocarile complexe si multiple, confruntate cu mentalitati, valori si principii noi, cu identitati si culturi nationale, cu probleme care pun in discutie interese nationale, traditii, forme deosebite de viata sau sentimentul comunitatii de destin nu sunt usor de depasit.
Este nevoie ca sensibilizarea constiintei sa fie insotita de cultura. Numai cultura poate determina modelarea omului ca ins social in lupta sa cu propriul destin. Numai ea il poate desprinde din dimensiunea sa instinctuala, il poate forma si ii poate potenta psihologia si mentalitatile, ii poate valoriza valentele personalitatii.
Paradigma corespunzatoare epocii impune prin natura ei o dimensiune umana, intrucat lumea privita ca totalitate a fiintei, ca umanitate, presupune pe langa societate implicarea destinului individual, a speciei umane in ansamblu. Ea se inscrie in peisajul cultural ca si concept cu conotatii filozofice si rationale, care impune societatii umane o ordine rationala a propriului travaliu.
Globalizarea nu este o proiectie etico-metafizica moralizatoare, ci una de stiinta si de constiinta in fata unei lumi dominata de violenta, impostura si interes. Este un apel la luciditate, de fapt o intrare in rezonanta cu propria istorie. Ea reprezinta ideea de libertate, care inseamna informatie, cunoastere, cultura si constiinta, lipsa acestora ducand la ignoranta, la prejudecati care inlocuiesc adevarul si la impostura, la saracia spiritului, care constituie cauza tuturor relelor.
Cultura reprezinta tendinta catre acel nivel de civilizatie capabil sa asigure bunastarea omului oriunde s-ar afla. Conservarea si promovarea culturilor, o constiinta individuala si sociala privita ca factor prim al conducerii trairilor si manifestarilor noastre pe fondul valorilor, in primul rand morale, constituie examenul la care este supusa existenta omului, examenul de constiinta al lumii in care traim. In aceasta conceptie vedem paradigma globalizarii.
Intrebarea care se impune: vom reusi oare sa invatam din propriile greseli? Cum speranta moare ultima, am convingerea ca daca nu intelepciunea, macar spiritul de conservare sa invinga. Depinde pana la urma de intelepciunea factorilor politici, a marilor cancelarii care conduc lumea de a nu subordona destinul omenirii profitului.
Va multumesc.