Ingineri celebri pe meleaguri romanesti Koca Mimar Sinan Aga (c.1489 – 1588), cel mai mare inginer si arhitect otoman

18 august 1538, malul drept al Prutului din zona Falciu. A opta expeditie imperiala condusa de Kanuni Sultan Süleyman („Sultanul Soliman Legislatorul“ sau „Magnificul“, cum ii spuneau europenii), se afla in impas: podul ridicat de genistii padisahului s-a scufundat in smircurile locului, punind temuta armata otomana in imposibilitatea de a-si continua inaintarea pe teritoriul Moldovei si de a-l schimba din domnie pe razvratitul ei voievod, Petru Rares. În acele momente dificile, sultanul face inca o data dovada unui discernamint remarcabil si accepta sugestia sfetnicului Çelebi Lütfi Pasa, incredintind construirea noului pod lui subasi Sinan („ofiterul Sinan“), din garda imperiala.

Nascut, dupa toate probabilitatile, in aprilie sau mai 1489, in oraselul A??rnas (astazi Mimarsinanköy) din Anatolia, de linga Kayseri (denumirea turceasca a Cesareei Capadociei), subasi Sinan era la origine un crestin (grec sau armean), pe numele sau de botez Iosif. În anul 1512, a fost recrutat conform sistemului devsirme, convertit la Islam si inrolat in corpul de armata al ienicerilor. A participat apoi la mai multe campanii militare, care l-au purtat din Egipt in Austria si din Persia in Moldova. În timpul acestora, se remarcase printr-o serie de lucrari de inginerie militara si civila. Mentionam, spre exemplu, darimarea fortificatiilor dusmanului prin distrugerea pilonilor de rezistenta ale acestora, construirea a doua nave care au permis transportul trupelor si artileriei peste Lacul Van (1534) sau transformarea in moschei a unor biserici crestine din teritoriile recent cucerite. Constructia ce-i fusese incredintata, in august 1538, depasea insa, ca amploare si ca importanta politico-militara, tot ceea ce realizase el pina atunci.
Subasi Sinan s-a achitat cu brio de sarcina primita, ridicind, in numai 13 zile, primul pod din prodigioasa lui cariera, robust si suficient de mare, care a permis ordiei otomane sa se reverse rapid spre Suceava, cu consecintele cunoscute: fuga lui Petru Rares in Transilvania (inlocuit cu ?tefan Lacusta), anexarea la imperiu a unei parti din sud-estul tarii, de la Tighina la Falciu, si capturarea tezaurului domnitorilor Moldovei, din care facea parte si sabia lui ?tefan cel Mare si Sfint, expusa astazi la Muzeul Topkap? Saray? din Istanbul.
Pentru Sinan, aceasta lucrare avea sa marcheze, practic, debutul unei exceptionale cariere de inginer si arhitect, care se va desfasura in continuarea si, in buna masura, dupa incheierea carierei militare. Daca podul de peste Prut, o constructie temporara, nu s-a pastrat, nu la fel au stat lucrurile cu celelalte sapte poduri ridicate de Sinan, unele dintre acestea fiind inca in picioare si chiar utilizate. Dintre acestea, cel mai cunoscut este, fara indoiala, podul lui Sokollu Mehmet Pasa de la Višegrad, devenit celebru datorita romanului Podul de peste Drina (1945), pentru care autorul lui, scriitorul iugoslav de origine bosniaca Ivo Andri?, a primit Premiul Nobel pentru Literatura in 1961. Podul pastreaza amintirea celui care a dispus construirea sa, Sokollu Mehmet Pasa, mare vizir intre 1565 – 1579 si casatorit cu Esmahan Sultan („printesa Esmahan“), fiica sultanului Selim al II-lea si nepoata lui Kanuni Sultan Süleyman. Dupa 1574, aceasta a construit, la Mangalia, moscheea care-i poarta numele si care este astazi cel mai vechi lacas de cult musulman de pe teritoriul Romaniei.
Dar cele mai importante opere ale lui Sinan sunt cele care l-au impus in domeniul arhitecturii si ingineriei civile si i-au adus supranumele de Mimar („Arhitectul“). Astazi ii sunt atribuite 476 de constructii cu destinatii si functiuni diverse, dintre care mai dainuie 196. Conform propriei sale marturisiri, facuta poetului si cronicarului Mustafa Sii Çelebi, care ii era prieten, Mimar Sinan a realizat, intr-o cariera pe care nu si-o incheiase inca la virsta de 80 de ani, 81 de geamii (moschei mari), 50 de moschei, 55 de medrese (scoli confesionale islamice), 7 „case de lectura“, 19 mausolee (printre care se cuvin enumerate cel al sultanului Soliman Magnificul, al sotiei sale favorite H?rrem Sultan, al celebrului corsar Barbaros Hayreddin Pasa si al sau personal), 14 „case de binefacere“, 3 spitale, 8 poduri mari, 7 baraje si apeducte, 16 caravanseraiuri (hanuri), 33 de saraiuri („palate“), 6 magazii si 32 de bai. Daca el considera drept capodopera carierei sale splendida geamie Selimiye din Edirne, urmasii sunt de acord ca incununarea operei marelui arhitect este complexul Süleymaniye din Istanbul, avind in centru impunatoarea geamie construita in cinstea lui Kanuni Sultan Süleyman, o replica musulmana de mari dimensiuni la fosta biserica crestina Hagia Sofia, de care este legata printr-un bulevard ce poarta astazi numele creatorului, Mimar Sinan Caddesi.
Mimar Sinan a revolutionat arhitectura otomana, introducind un stil care, in ciuda simplitatii si soliditatii sale, nu este lipsit de o poezie a decoratiunilor specific islamica, stil considerat de unii specialisti ca fiind echivalentul musulman al Goticului european. Prin realizarile sale, el se inscrie in istoria turcilor ca una dintre personalitatile de exceptie care au dat stralucire epocii de aur a civilizatiei otomane, asa cum este azi unanim apreciata perioada domniei sultanului Soliman Magnificul (1520 – 1566). Numele sau a fost atribuit Universitatii de Arte Frumoase din Istanbul, iar un presupus portret a figurat, intre anii 1982 – 1995, pe bancnota turceasca de 10 000 de lire.
În timp, marele inginer si arhitect care a fost Koca Mimar Sinan A?a a dobindit si recunoastere internationala. Astfel, podul de peste riul Drina a fost inclus de UNESCO in Patrimoniul Cultural al Umanitatii, iar in 1976, Uniunea Astronomica Internationala a atribuit numele sau unui crater de impact de pe planeta Mercur.