In memoriam

Cu nemarginita tristete, intreaga comunitate academica a anuntat trecerea in nefiinta a academicianului Ioan Anton,personalitate care a marcat decisiv – pentru mai mult de jumatate de secol – destinele Politehnicii din Timisoara si ale Academiei Romane.
Viata si activitatea sa reprezinta un
model de creatie stiintifi ca, de responsabilitate civica. Nascut la 18 iulie 1924 in comuna Vintere, din judetul Bihor, Ioan Anton a absolvit scoala primara din comuna natala, urmand
apoi Liceul Samuil Vulcan din Beius, intre 1935 – 1943. Dupa obtinerea
diplomei de bacalaureat si-a indreptat pasii spre Politehnica din Timisoara
in perioada 1943 – 1948.
A obtinut diploma de inginer cu distinctia Magna cum Laudae, sub indrumarea magistrului sau,
acad. Aurel Barglazan.
Tanarul inginer Ioan Anton si-a inceput cariera in Politehnica timisoreana
la 1 ianuarie 1949 ca asistent suplinitor,fi ind promovat sef de lucrari incepand cu luna aprilie a aceluiasi an. Din 1 octombrie
1951 a ocupat pozitia de conferentiar,
urmata de cea de profesor universitar din 1962. Din 1964 a condus teze de doctorat,formand peste 40 de doctori in inginerie,specializarea masini hidraulice. Din 1951,cariera profesionala in Politehnica s-a impletit
cu cea de cercetator stiintifi c in cadrul Academiei Romane – Filiala Timisoara.
A devenit membru corespondent al
Academiei Romane in 1963, si membru titular in 1974, preluand stafeta de la acad.Aurel Barglazan. A fost prodecan (1951 – 1953) si decan (1961 – 1963) al Facultatii de Mecanica, prorector (1963 – 1966) si rector al Institutului Politehnic Traian Vuia din Timisoara (1971 – 1981).
Rectorul Ioan Anton a lasat o puternica
amprenta asupra dezvoltarii Politehnicii
din Timisoara, atat prin spiritul insuflat cadrelor didactice si cercetatorilor stiintifi
ci, cat si prin imbogatirea patrimoniului campusului universitar cu spatii didactice,laboratoare de cercetare, camine studentesti
si cantine, gazduite de 28 de cladiri.
Adevarat formator de scoala, Ioan Anton
ramane un reper pentru zeci de generatii
de studenti, ingineri,dascali si cercetatori ale caror destine se
impletesc cu renumele Politehnicii timisorene.
Acad. Ioan Anton s-a inscris la
loc de cinste in panteonul Academiei
Romane, al carui vicepresedinte
a fost in perioada 1974 – 1990,
respectiv presedinte ad-interim intre 1981 si 1984. Filiala din Timisoara a Academiei Romane ii datoreaza, in covarsitoare masura,statutul de puternic centru de cercetare
stiintifica.
In peisajul cercetarii stiintifi ce romanesti,Ioan Anton ramane, incontestabil, seniorul masinilor hidraulice si cavitatiei, lasand
mostenire monumentalele monografii
si un numar impresionant de alte peste 250 lucrari stiintifi ce, dintre care unele defi nitivate chiar in ultimele zile de viata.
Academicianul prof. dr. doc. ing. Ioan
Anton va ramane vesnic in inimile tuturor celor care l-au cunoscut si apreciat ca inegalabil dascal, cercetator stiintifi c si om de
mare omenie.
Dumnezeu sa-l odihneasca in pace!