„Pentru racordarea la tendintele dominante in lumea de astazi, avem nevoie de o viziune strategica de reindustrializare a Romaniei“ (II)
Data: 1 - 15 mai 2012
Convorbire cu dr. ing. Emanuel Babici, vicepresedinte al Grupului Uzinsider
Teodor Brates: In prima parte a convorbirii, v-ati referit, cu precadere, la experienta dvs. manageriala si tehnico-stiintifica in raport cu obiectivele generale ale procesului de reindustrializare a Romaniei. In continuare, va rugam sa expuneti punctul dvs. de vedere privind resursele care pot fi puse in slujba acestui proces.
Emanuel Babici: Evident, orice abordare a temei reindustrializarii este un exercitiu steril daca nu se iau in considerare resursele.
T.B.: Le aveti in vedere pe toate - naturale, materiale, umane...
E.B.: ...pe toate, in stransa lor corelare, in ordinea pe care ati mentionat-o. O mare importanta prezinta, insa, exploatarea eficienta a acestora.
T.B.: Data fiind specializarea dvs. in domeniul constructiilor de masini, va propunem sa va indreptati atentia, in primul rand, spre resursele de minereuri feroase si neferoase.
E.B.: Intrucat, in prima parte a convorbirii, am subliniat cat de important este sa spunem adevarul, fara menajamente, trebuie precizat clar ca toate rezervele de minereuri feroase care erau rentabile economic au fost, pana acum, exploatate; tot ce-a mai ramas nu se poate exploata in conditii de eficienta cu tehnologiile cunoscute astazi. Sursele de minereuri feroase nu pot fi luate in considerare ca strategie decat cu asigurarea acestora din import. Spre deosebire de cele neferoase, unde rezervele Romaniei, asa cum au fost prezentate si de specialistii in domeniu, sunt mari. Industria romaneasca constructoare de masini poate fi implicata in realizarea echipamentelor necesare pentru exploatarea acestor minereuri neferoase, pentru instalatiile de flotare in vederea obtinerii concentratului. Cred ca ar fi nejustificat ca aceste concentrate de minereu de neferoase, fie cupru sau aur, sa fie procesate in produs finit in alte tari. Orice parteneriat privind exploatarea minereurilor neferoase si procesarea acestora trebuie sa aiba in vedere ca o conditie contractuala de baza, si anume echipamentele sa fie executate de industria romaneasca, iar parteneriatul trebuie sa asigure realizarea de investitii de procesare pana in faza finala a produsului cu tehnologii de varf si cu respectarea stricta a tuturor regulilor de mediu.
T.B.: Dupa conturarea acestui concludent tablou, care ne arata cum stam la capitolul rezerve de minereuri, se cuvine sa va pun o intrebare legata de o tema extrem de controversata, si anume valorificarea fierului vechi in metalurgie.
E.B.: Si in aceasta privinta trebuie spus adevarul. In prezent, Romania exporta jumatate din cantitatea de fier vechi de care dispunem. Capacitatile create in siderurgie pentru producerea otelului s-au bazat, in cea mai mare parte, pe folosirea minereului adus din India, Brazilia si, in cantitati mai mici, din Ucraina. In ceea ce priveste minereul din minele ucrainene Krivoi Rog, fiind de calitate slaba, s-a renuntat la acest proiect cu foarte mari pierderi pentru Romania. Creantele se ridica la peste 700 000 000 de dolari SUA.
T.B.: Aceste creante nu mai pot fi recuperate, nici macar partial?
E.B.: In aceasta privinta cred ca o reluare a discutiilor cu partile implicate ar putea sa mai diminueze ceva din imensa pierdere.
T.B.: Referitor la tema noastra, in ansamblul ei, pentru o abordare realista, cred ca trebuie sa tinem seama de involutia productiei de otel si de sansele de a se redresa situatia din metalurgie in functie de tipul de productie si de resursele care ar fi utilizate in raport cu optiunea strategica.
E.B.: In anii de criza, productia de otel de la Sidex a scazut la circa doua milioane tone, fata de sapte milioane tone in perioada anterioara. In aceste conditii, se pune intrebarea: mergem, in continuare, pe utilizarea minereurilor feroase importate sau trecem la utilizarea, pe scara mult mai larga, a fierului vechi? Raspunsul nu poate fi dat decat in urma unei analize extrem de serioase impreuna cu toti producatorii de otel din Europa pentru a exista o strategie care sa raspunda cat mai bine la cerintele pietii. Dupa opinia mea, Sidex Galati trebuie sa fie, in continuare, viabil, fiind intr-o pozitie strategica avantajoasa privind aprovizionarea cu materii prime si desfacerea produselor finite. Sigur, trebuie restructurat, modernizat si stabilit un nivel optim de productie si sortimente care sa aiba o desfacere eficienta pentru economia romaneasca (sa nu se transfere profitul - prin importul de materii prime la preturi peste piata, iar preturile la tabla sub piata). Industria constructoare de masini are capabilitatea sa participe cu echipamente de ultima generatie pentru modernizarea siderurgiei. In ceea ce priveste utilizarea fierului vechi, opinia mea este ca, in conditiile in care Romania are astazi potential energetic, e pacat sa nu exportam produse metalurgice cu otel facut in cuptoarele electrice existente la Otelul Rosu, Hunedoara, Calarasi, Resita si IMGB. Fierul vechi trebuie procesat integral cu un grad cat mai inalt de prelucrare si valorificat prin procesare in otelariile existente - mai ales ca avem energie.
T.B.: Ati atins si tema resurselor necesare pentru sectorul energetic.
E.B.: Sigur, se pune cu acuitate problema centralelor care functioneaza pe baza de carbune si huila. Acestea asigura, in prezent, peste 55% din potentialul energetic al Romaniei. Practic, este imposibil sa renuntam la aceste capacitati. Din pacate, si aici exista un ciclu de functionare care se apropie de limita finala, deci se pune problema inlocuirii echipamentelor de baza cu o alta generatie de echipamente, cu altele, performante. Grupurile de la Turceni si Rovinari functioneaza deja de peste 40 de ani. Daca nu se iau masuri preventive, pot avea loc evenimente deosebit de grave. Echipamentele au o durata de viata depasita. Ca sa fiu exact, voi preciza o caracteristica tehnica: proba de fluaj, care caracterizeaza durata de viata a unui material supus ciclurilor termice. Orice prelungire a duratei de viata trebuie sa fie facuta numai pe baza de expertiza tehnica. Opinia mea este ca se impune un program de retehnologizare la toate centralele care au perioada depasita. Turbinele romanesti sunt dupa licenta, deci trebuie contactati atat licentiatorul, cat si alte firme de renume care au deja alta generatie de turbine cu randamente si consumuri mai performante. Realizarea acestor echipamente poate fi facuta intr-un parteneriat cu firme potentiale romanesti, care dispun de dotari si de o forta de munca relevanta, calificata, in vederea realizarii componentelor cu performantele impuse. Asa cum vedeti, in partea de inginerie nu se pot elabora solutii constructive la nivelul performant, realizat in lume de cei care detin aceste parghii, fara o cercetare fundamentala. Globalizarea s-a nascut ca urmare a concentrarii materiei cenusii performante, bine platite si cu surse financiare pentru cercetare si implementarea cercetarii. Firmele romanesti care pot fi implicate in realizarea de echipamente si servicii pentru reabilitarea centralelor electrice sunt Craiova Popeci, Platforma IBGB, Vulcan, Comelf Bistrita, PROMEX Braila, Energomontaj Bucuresti.
T.B.: Deseori, cand se vorbeste despre industria constructiilor de masini, se trec in revista numeroasele capacitati care au disparut. In ce masura aceasta situatie a fost determinata de cerinte obiective sau de decizii eronate?
E.B.: Lucrurile se cer examinate nuantat, de la caz la caz. Fara sa exclud varianta unor erori decizionale, trebuie spus ca selectia principala a facut-o piata, inclusiv in functie de performanta tehnica.
T.B.: Ceea ce este normal, sau, altfel spus, a reprezentat si reprezinta un proces necesar.
E.B.: Fara indoiala. Dvs. ati amintit, in prima parte a convorbirii, ca am condus, intr-o anumita perioada, Centrala de Utilaj Energetic. In acest domeniu lucrau 109.000 de oameni. Cu ajutorul lor esential s-au construit centralele de la Rovinari, Turceni, Cernavoda, CET Craiova, Portile de Fier, peste 50 de hidrocentrale si toate centralele de termoficare de 50 MW din centrele urbane. Cum bine se stie, ele functioneaza si astazi. In prezent, nu mai sunt investitii de aceasta anvergura, capacitatile de productie de profil au fost orientate si in alte domenii, in special pentru export, si au ramas mai putin de 10 000 de oameni care lucreaza in acest domeniu.
T.B.: Din care un sfert in Grupul Uzinsider.
E.B.: Asa este. Detinem o pondere importanta in acest sector. Trebuie, insa, spus ca, la nivelul ramurii, nu mai avem capacitatile de creatie si inginerie de produs. Startul s-a pierdut inainte de 1990, cand toate licentele noastre pentru echipamentele complexe erau depasite moral si fizic.
T.B.: Dar nu avem, cred, de-a face cu o fatalitate...
E.B.: Nu. Trebuie sa tinem seama de ceea ce s-a intamplat si se intampla pe plan global in acest domeniu. Cine, in lumea de azi, este lider? Toti cei care detin cercetarea fundamentala si au sursele de finantare pentru experimentarea noilor solutii. Orientarea grupului nostru a fost sa dezvoltam colaborari cu companii care detin piata in lume datorita performantelor atinse din punct de vedere tehnic. Sigur, trebuie sa facem fata intr-o competitie acerba exigentelor acestor giganti; am demonstrat ca putem sa facem fata. Realizam componente pentru o gama de turbine, pana la 400 MW, filtre de aer si echipamente pentru evacuarea gazelor arse din turbine, precum si echipamente pentru cazanele recuperatoare. Partea tehnologica de executie a acestor echipamente a fost dezvoltata in fabricile noastre, alocandu-se cu prioritate fonduri de investitii pentru dotari tehnologice de varf.
T.B.: Dar pentru cerintele interne nu aveti macar o mica „fereastra de oportunitate“ in domeniul echipamentului energetic?
E.B.: Asa cum am mai precizat, astazi realizam componente pentru echipament energetic cu prioritate pentru export, dupa documentatie tehnica asigurata de parteneri. Cred ca s-ar impune sa avem cate o strategie pe sectoare, cum ar fi: sector energetic productie pe carbune, sector energetic pe hidro, sector energetic pentru termoficari si producere energie in cogenerare de inalta eficienta. Fiecare dintre aceste domenii are specificul lui. In toate cele trei zone, industria romaneasca poate sa participe numai in parteneriate cu furnizori consacrati care detin documentatia tehnica pentru produse de ultima generatie. Exemplul l-as da in domeniul cogenerarii de inalta eficienta: centralele in cogenerare din Romania produc energia la un randament de 36%, iar centralele in cogenerare de inalta eficienta produc energia cu randamente intre 54% - 57%; n-am facut nimic, ne miscam foarte incet.
T.B.: Cred ca este numai unul dintre aspectele care pot fi aduse in discutie in legatura cu viziunea strategica impusa de un real proces de reindustrializare. Cum explicati dvs. faptul ca, in afara unor solutii adoptate la nivel de companii, la scara economiei nationale nu exista o strategie, in adevaratul inteles al cuvantului, care sa ofere solutii in conformitate cu tendintele care se contureaza pe plan european si mondial?
E.B.: Participand la dezbaterile referitoare la Proiectul National de Modernizare Economica si Sociala a Romaniei, am contribuit, alaturi de colegii ingineri si economisti, la conturarea unui raspuns posibil. O parte a unui asemenea raspuns se refera chiar la mecanismul decizional. Nu putem spune ca in perioada de tranzitie nu s-au elaborat strategii, inclusiv in domeniul energetic.
T.B.: Poate au fost chiar prea multe.
E.B.: Multe, e adevarat, dar ramase, de regula, in anonimat. Pana sa intre in constiinta publica, se termina ciclul electoral. Si cei veniti la conducerea Ministerului Economiei considerau ca trebuie sa reia totul de la capat.
T.B.: Pentru respectarea adevarului istoric, trebuie spus ca s-a luat de la capat procesul de elaborare a unor asemenea strategii chiar in intervalul reprezentat de aceeasi legislatura. Si aceasta, odata cu schimbarea ministrului.
E.B.: Prin urmare, se impune sa se renunte la asemenea practici si sa se tina seama, de intervalul pentru care s-a optat in Uniunea Europeana. Adica cel putin pana la orizontul anului 2020. Se pot aduce, pe parcurs, unele imbunatatiri, insa viziunea trebuie sa fie neaparat pe termen lung.
T.B.: Un alt mare „pacat“ decurge din faptul ca nu s-a promovat un mecanism decizional care sa-i implice pe adevaratii specialisti. Suferim cronic de un deficit de expertiza la nivelul decizional national.
E.B.: Va impartasesc acest punct de vedere si, tocmai de aceea, am propus, in cursul amintitelor dezbateri, ca specialisti din fiecare domeniu sa se angajeze in elaborarea strategiilor si sa fie consultati inainte de a se lua o decizie. Sigur, dreptul de decizie apartine factorului politic; fundamentarea, insa, nu o poate realiza decat specialistul. Nu numai oamenii de afaceri, ci si expertii in domeniul tehnicii si al economiei, inclusiv la nivel sectorial, trebuie angajati in realizarea unor adevarate strategii pentru reindustrializarea tarii. In acest sens, sa nu uitam stimularea capitalului autohton, prioritizarea fondurilor catre intreprinderile mari producatoare de echipamente pentru export si sprijinirea acestora pentru investitii in licente si know-how.