Fundamentarea stiintifica a regionalizarii
Data: 1 - 15 mai 2013
In ultima vreme s-au intensificat pregatirile oficiale menite a fundamenta noua impartire administrativ-teritoriala a tarii caracterizata prin infiintarea regiunilor. Adoptarea unor decizii corecte in acest domeniu este, insa, conditionata de o expertiza pe masura importantei deosebite a procesului avut in vedere de initiatori. Fara o astfel de expertiza multidisciplinara - de la istorie la economie, de la resurse la mijloacele de valorificare a acestora, de la infrastructura la numarul si densitatea populatiei, de la traditii la sansele de dezvoltare - intreaga operatiune este sortita esecului.
Inainte de toate, se cer prevenite asa numitele acte de „patriotism local“ prin care se urmareste crearea de avantaje nejustificate nu numai pentru anumite zone ale tarii, ci si pentru unele grupuri de interese constituite in jurul asa numitilor „baroni judeteni“. Apoi, „desenarea regiunilor“ nu trebuie - sub nicio forma - sa puna sub semnul intrebarii unitatea si integritatea teritoriala a Romaniei, inlaturandu-se cu desavarsire instituirea de autoritati teritoriale pe criterii etnice. In al treilea rand, se impune a se tine seama de criteriul care vizeaza crearea tuturor conditiilor pentru reducerea semnificativa a decalajelor dintre diferite zone ale tarii, pe fondul unui progres general al tuturor localitatilor.
Din ceea ce se cunoaste public pana acum, din desfasurarea lucrarilor diferitelor structuri abilitate sa pregateasca regionalizarea, rezulta ca tendintele negative amintite s-au manifestat si se manifesta in cele mai diferite moduri, inclusiv prin presiuni politice interne si externe. Din acest motiv, este necesar sa se asigure maximum de transparenta intrucat numai in acest mod va fi posibil sa se contracareze inclusiv de catre societatea civila manevrele contrare scopului oficial propus.
Este limpede ca intreaga operatiune de fundamentare a deciziilor privind regionalizarea presupune luarea in considerare a unor factori aflati direct sau indirect in raza de actiune a comunitatii ingineresti din tara noastra. Nu numai determinarea „granitelor“ regionale, respectiv localitatile pe care le va cuprinde fiecare noua entitate, ci aproape tot ceea ce se afla in spatiul lor - de la subsol pana la atmosfera terestra - include o componenta tehnica puternica, atat prin ceea ce exista, cat si prin ceea ce se poate valorifica optim. Prioritati asemenea celor legate de energie, de infrastructura, de prelucrarea si inscrierea in circuitul economic a resurselor din respectivele zone nu vor putea fi identificate fara expertiza oferita de ingineri. De altfel, numerosi colegi de breasla s-au specializat in domenii care conditioneaza optiunile in materie de impartire administrativ teritoriala, iar consultarea lor este o obligatie elementara pentru factorii decidenti.
Nu putem eluda nici faptul ca exista in tara noastra o experienta semnificativa in materie de regionalizare. Incercari de a se constitui entitati teritorial-administrative mai mari au fost si in perioada interbelica si in cea postbelica, fiecare cu luminile si umbrele ei. In acelasi timp, de la inceputul deceniului, avem regiunile de dezvoltare create potrivit procesului de aderare a Romaniei la Uniunea Europeana. Ar fi o greseala impardonabila sa nu se ia in considerare si aceste aspecte. Ele au fost demarate si continuate sub acelasi imperativ: diminuarea disparitatilor teritoriale. Or, din pacate, tocmai pe acest plan rezultatele de pana acum au fost dezamagitoare. Decalajele nu numai ca nu s-au redus, ci s-au marit. Cauzele se cer - la randul lor - examinate cu toata seriozitatea.
Prin urmare, avem suficiente motive sa urmarim, fiecare si toti impreuna, modul in care se va concretiza conceptul de regionalizare. Depinde si de noi ca solutiile pentru care se va opta sa raspunda tuturor intereselor dezirabile, de la cele individuale pana la cele nationale.
Alte articole




