Orizont 2030: demersuri decisive pentru dezvoltarea durabila a Uniunii Europene

Comisia Europeana (CE) a facut recent primul pas spre dezvoltarea unui cadru al politicii UE pentru 2030 in domeniul combaterii schimbarilor climatice si in cel al energiei. In acest scop, Comisia a adoptat o carte verde care lanseaza o consultare publica privind continutul cadrului pentru 2030. De asemenea, CE a publicat o comunicare consultativa privind viitorul captarii si stocarii dioxidului de carbon (CSC) in Europa, in vederea initierii unei dezbateri privind optiunile dezirabile pentru asigurarea dezvoltarii oportune a acestei tehnologii. In sfarsit, Comisia a adoptat un raport de evaluare a progresului statelor membre spre indeplinirea obiectivelor lor pentru 2020 privind energia din surse regenerabile, precum si rapoarte privind sustenabilitatea biocombustibililor si a biolichidelor consumate in UE.
Consacram paginile de fata documentelor mentionate, a caror importanta nu mai trebuie subliniata. Ne referim, deopotriva, atat la impactul national, cat si la cel comunitar intrucat, in ceea ce priveste tara noastra, devine imperios necesara regandirea Strategiei de Dezvoltare Durabila adoptata in 2008, din perspectiva concluziilor care vor rezulta din amplele consultari initiate de Comisia Europeana. In acelasi timp, este un prilej de implicare mai activa a specialistilor romani in elaborarea cadrului strategic preconizat de Comisia Europeana. Intrucat avem de-a face cu o problema cu adevarat globala, dar care impune solutii locale, legatura intre national si comunitar, dar si - pe un plan mai larg - planetar este evidenta, iar de aici decurg masuri si actiuni in care comunitatea noastra inginereasca este parte organica.

Cartea verde a politicilor in domeniile climei si energiei
Primul document mentionat de CE in legatura cu demersurile concentrice initiate in vederea conturarii unei strategii cuprinzatoare de dezvoltare durabila pana in anul 2030 il constituie Cartea verde privind politicile in domeniile climei si energiei. Astfel, sub aspect conceptual, sunt abordate simultan, la „pachet“, doua domenii ale caror conexiuni se cer luate in considerare, in cel mai inalt grad, deoarece - cum se va vedea - este imposibil sa se gaseasca solutii viabile daca se vor trata separat.
Inainte de a prezenta principalele intrebari care se pun pentru desfasurarea consultarii initiate de CE, se impune a preciza ce se urmareste prin CADRUL de politici vizat. In aceasta ordine de idei, precizarea CE este cat se poate de clara: „Obiectivele-cheie consta in reducerea emisiilor de gaze cu efecte de sera, asigurarea cu energie, sprijinirea cresterii economice, a competitivitatii si a ocuparii fortei de munca“. Sesizam lesne aici reluarea obiectivelor Strategiei Europa 2020 intr-o sinteza deosebit de concludenta intrucat de claritatea definirii obiectivului-cheie depinde stabilirea criteriilor care privesc prioritatile si urgentele. De aici a decurs o alta precizare esentiala a CE, si anume „abordarea eficienta din punctul de vedere al costurilor, luandu-se ca baza tehnologiile de varf“. In acest fel, se releva si unitatea indestructibila dintre factorul economic si cel tehnic. Din aceasta perspectiva, intrebarile formulate de CE si raspunsurile date capata consistenta dorita:
• Care sunt schimbarile survenite dupa stabilirea obiectivelor pentru 2020?
Printre cele mai importante schimbari se numara cele din economie, noile evolutii tehnologice care duc la producerea unor noi tipuri de energie si evolutiile preturilor, precum si cele din domeniul cercetarii.
• De ce este important sa se ajunga devreme la un acord in privinta unui cadru de politica pentru 2030 in domeniul combaterii schimbarilor climatice si in cel al energiei?
- In primul rand, ciclurile lungi de investitii inseamna ca infrastructura finantata in viitorul apropiat va continua sa existe in 2030 si ulterior. Prin urmare, investitorii au nevoie de certitudine in privinta obiectivelor si trebuie sa stie ce politici vor fi in vigoare.
- In al doilea rand, definirea clara a obiectivelor pentru 2030 va sprijini progresul spre o economie competitiva si un sistem energetic sigur, prin cresterea cererii de tehnologii eficiente si cu emisii reduse de dioxid de carbon si prin stimularea cercetarii, dezvoltarii si inovarii, care pot crea noi oportunitati de locuri de munca si crestere economica.
- In al treilea rand, pana la sfarsitul anului 2015 este asteptata semnarea unui acord international privind schimbarile climatice (la acest acord ne vom referi pe larg la finalul prezentarii). Pana atunci, UE va trebui sa ia decizii, prin comun acord, in privinta mai multor aspecte, inclusiv a propriului nivel de ambitie pentru 2030, pentru a se implica activ impreuna cu alte tari.
• Care sunt obiectivele UE pentru 2020 in ceea ce priveste clima si energia?
Actualul cadru de politica se bazeaza pe trei obiective principale care trebuie indeplinite in UE pana in 2020: o reducere cu 20 % a emisiilor de gaze cu efect de sera (GES), pana sub nivelul din 1990; o pondere de 20 % a energiei din surse regenerabile in energia consumata; economisirea a 20 % din energia primara consumata (in comparatie cu proiectiile realizate inaintea acordului privind obiectivele legate de schimbarile climatice si de energie pentru 2020).
• Ce s-a realizat deja in ceea ce priveste aceste obiective?
- In 2011, emisiile de GES au fost estimate la 16% sub nivelurile din 1990, in vreme ce PIB-ul a crescut cu 48% fata de 1990.
- In 2010, ponderea energiei din surse regenerabile in energia consumata a fost de 12,7%, fata de 8,5% in 2005.
- Consumul de energie primara a ajuns la o valoare record de aproximativ 1825 de milioane de tone echivalent petrol (Mtep) in 2005/2006. De atunci este in descrestere usoara si a ajuns la 1730 Mtep in 2011.
• Care sunt aspectele cheie cuprinse in aceasta consultare?
Cartea verde consulta partile interesate in privinta mai multor aspecte importante pentru cadrul pentru 2030, inclusiv:
- Ce putem invata din experienta cadrului actual?
- Ce obiective legate de schimbarile climatice si de energie ar putea fi stabilite pentru 2030?
- Cum poate fi asigurata coerenta intre diversele instrumente de politica?
- Care ar fi cea mai buna modalitate de definire a politicilor, astfel incat acestea sa contribuie la competitivitatea UE si la securitatea aprovizionarii cu energie?
- Cum pot fi luate in considerare capacitatile diferite de a actiona ale statelor membre?
• Care sunt constatarile principale utile pentru 2030 in ceea ce priveste Perspectiva energetica 2050 si Foaia de parcurs pentru trecerea la o economie competitiva cu emisii scazute de dioxid de carbon pana in 2050?
Scenariile prezentate de Perspectiva energetica 2050 si de Foaia de parcurs pentru trecerea la o economie competitiva cu emisii scazute de dioxid de carbon pana in 2050 au sugerat ca:
- Emisiile de GES generate de UE ar trebui reduse cu 40% sub nivelurile din 1990 pentru a ne indrepta spre o reducere a GES cu 80% - 95% pana in 2050, acestea fiind reducerile pe care trebuie sa le realizeze natiunile industrializate in ansamblul lor pentru a se indeplini obiectivul stabilit la nivel international, de limitare a incalzirii globale la 2°C.
- Ponderi mai ridicate ale energiei din surse regenerabile, imbunatatirile eficientei energetice si infrastructura mai buna si mai inteligenta sunt optiuni „fara regrete“ pentru transformarea sistemului energetic al UE.
- Se preconizeaza ca preturile energiei vor creste in perioada care precede anul 2030, indiferent daca se realizeaza sau nu o decarbonizare semnificativa a sistemului energetic. In mare parte, acest lucru va fi efect al investitiilor in sistemul energetic, care ar fi necesare oricum.

O tema fundamentala: captarea si stocarea dioxidului de carbon
Comisia Europeana a dat publicitatii o comunicare consultativa cu privire la viitorul captarii si stocarii dioxidului de carbon in Europa. Pentru persoanele mai putin familiarizate cu limbajul utilizat de autoritatile de la Bruxelles, precizam ca termenul de „comunicare“ vizeaza modalitatea de informare publica asupra activitatii Comisiei Europene. De data aceasta, comunicarea priveste declansarea unei largi consultari pe tema enuntata. Ca si in cazul Cartii verzi, se recurge la intrebari, la formularea unor raspunsuri si la precizarea temelor la care se spera ca noua consultare va oferi cele mai potrivite raspunsuri. Asadar, ce anume preocupa Comisia Europeana in legatura cu substanta chimica, devenita subiect deosebit de preocupant in cazul tuturor acelora care se considera responsabili pentru viitorul omenirii?
• Ce este captarea si stocarea dioxidului de carbon (CSC)?
Captarea si stocarea dioxidului de carbon (CSC) constituie un ansamblu de tehnologii care capteaza dioxidul de carbon (CO2) emis de instalatiile industriale bazate pe combustibili fosili, il transporta intr-un loc de stocare corespunzator si il stocheaza in formatiuni geologice subterane in vederea eliminarii definitive a acestuia din atmosfera.
• De ce avem nevoie de CSC?
Cum s-a mai amintit, Uniunea Europeana s-a angajat sa reduca emisiile de gaze cu efect de sera cu 80% - 95% pana in 2050, comparativ cu nivelurile din 1990, astfel cum este necesar pentru a limita cresterea temperaturii globale la mai putin de doua grade. Exista mai multe modalitati de a realiza decarbonizarea, printre care eficienta energetica, intensificarea utilizarii energiilor regenerabile si a surselor de energie fara emisii de dioxid de carbon. Cu toate acestea, in contextul cresterii cererii de energie, care va fi probabil satisfacuta in mare parte de combustibilii fosili, introducerea la scara larga a CSC poate fi una dintre optiunile de atenuare necesare.
• Cat de matura este CSC din punct de vedere tehnic?
La nivel mondial, peste 20 de proiecte de demonstratie la scara mica de CSC functioneaza cu succes, din care doua sunt in Europa (in Norvegia) si niciunul pe teritoriul UE. Majoritatea acestora sunt aplicatii industriale, cum ar fi prelucrarea petrolului si gazelor sau productia de substante chimice care capteaza CO2 din motive comerciale. Opt dintre aceste proiecte acopera lantul complet al CSC, iar dintre acestea cinci sunt fezabile din punct de vedere economic datorita recuperarii sporite a petrolului, in cazul in care CO2 este utilizat pentru marirea extractiei de titei brut.
Totusi, CSC nu a fost inca aplicata la scara larga pentru atenuarea schimbarilor climatice. Reducerea costurilor si asigurarea serviciilor comerciale raman, prin urmare, o provocare.
• De ce CSC inca nu a castigat teren in UE?
Punerea in aplicare a proiectelor de demonstratie preconizate in Europa s-a dovedit a fi mai dificila decat se prevedea initial. O serie de factori sunt responsabili pentru aceasta situatie, dar in principal lipsa unor servicii comerciale pe termen lung si costul tehnologiei CSC. La preturile actuale ale carbonului care sunt foarte scazute, si fara alte obligatii juridice sau stimulente, nu exista nicio justificare pentru operatorii economici sa investeasca in CSC. Unele proiecte (cele care prevad stocarea terestra) s-au confruntat cu o puternica opozitie din partea publicului. Desi este probabil ca exista capacitati suficiente de stocare in Europa, nu toata capacitatea este accesibila sau situata in apropierea unor emitatori de CO2. Unele state membre au decis sa interzica sau sa restrictioneze stocarea de CO2 provenit de pe propriile teritorii nationale. In plus, este necesara o infrastructura de transport adecvata pentru a conecta in mod eficient sursele de CO2 de depozite.
• Cat va costa CSC?
Conform recentelor evaluari ale Centrului Comun de Cercetare, o centrala energetica din prima generatie pe baza de CSC se asteapta sa fie cu aproximativ 60% - 100% mai scumpa decat o instalatie similara pe baza de combustibili conventionali, in functie de tehnologia de captare selectata. Odata ce centralele energetice pe baza de CSC incep sa fie instalate, costurile vor scadea, beneficiind de activitatile de cercetare si dezvoltare si de economiile de scara. Costul captarii CO2 pentru aplicatii industriale va varia, de asemenea, in functie de aplicatie dar, in multe cazuri, poate fi mai mic decat cel pentru productia de energie datorita unei mai mari concentratii de CO2 in gazele de ardere.
Costurile operationale estimative ale CSC variaza, in functie de combustibil, de tehnologie si de tip de stocare, dar majoritatea calculelor pentru costurile curente se situeaza intre 30 si 100 euro/tona de CO2 stocat (in medie, o economie de 40 euro/tona de CO2 pentru centralele energetice pe carbune si de 80 euro/tona de CO2 pentru centralele energetice pe gaze naturale; in plus, trebuie luate in considerare costurile legate de transport si de stocare). Se preconizeaza ca aceste costuri vor scadea in mod substantial pe masura ce tehnologia va fi confirmata la scara comerciala.

O sansa imensa pentru omenire: promovarea energiei din surse regenerabile
In contextul lansarii consultarilor mentionate prezinta un interes deosebit Raportul intermediar al Comisiei Europene referitor la modalitatile in care s-a actionat si la perspectivele utilizarii mai eficiente a surselor regenerabile pentru producerea energiei. La randul lui, documentul pe care il vom prezenta in continuare este structurat pe formularea unor intrebari la care se dau raspunsuri si la care se asteapta raspunsuri. In acest fel se contureaza o problematica de cea mai mare importanta pentru corpul ingineresc (si nu numai) din tara noastra.
• Care sunt obiectivele UE privind energia din surse regenerabile?
Directiva CE adoptata in 2009 stabileste - cum s-a mai precizat - obiective obligatorii cu privire la energia din surse regenerabile. Aceasta se concentreaza pe atingerea unei ponderi a energiei din surse regenerabile de 20% din consumul total de energie al UE pana in 2020. Fiecare stat membru trebuie sa atinga obiective specifice in ceea ce priveste ponderea globala a energiei din surse regenerabile in cadrul consumului energetic. Mai mult, in sectorul transporturilor, toate statele membre trebuie sa atinga acelasi obiectiv, care vizeaza o pondere de 10% a energiei din surse regenerabile.
Aceste obiective pot fi atinse prin cresterea ponderii energiei din surse regenerabile, inclusiv energie eoliana (atat terestra, cat si offshore), energie solara (termica, fotovoltaica si concentrata), energie hidroelectrica, maremotrica, geotermala si energie obtinuta din biomasa (inclusiv biocarburanti si biolichide). Obiectivele privind energia din surse regenerabile sunt menite sa reduca poluarea si emisiile de gaze cu efect de sera, sa scada costurile de productie pentru energia din surse regenerabile si sa diversifice resursele de energie prin reducerea dependentei de petrol si de gaze.
• Care este scopul raportului intermediar?
In conformitate cu cerintele de raportare care decurg din Directiva privind energia din surse regenerabile, se prezinta un Raport o data la doi ani. Scopul acestui document este evaluarea progresului statelor membre in promovarea si utilizarea energiei din surse regenerabile in vederea realizarii obiectivelor pentru 2020. In plus, acesta contine sectiuni dedicate schemei de durabilitate pentru biocarburanti si biolichide consumate in UE si impactului economic, social si asupra mediului al acestui consum.
• Care este situatia in UE in ceea ce priveste energia din surse regenerabile?
Adoptarea cadrului de politica actual privind obiectivele obligatorii din punct de vedere juridic a avut ca rezultat o crestere puternica a ponderii energiei din surse regenerabile. Cele mai recente date Eurostat disponibile sugereaza ca UE si majoritatea statelor membre sunt in prezent in grafic in ceea ce priveste realizarea obiectivelor pentru 2020. In 2010, cota de energie din surse regenerabile in UE a fost de 12,7%, iar majoritatea statelor membre si-au atins deja obiectivele intermediare respective prevazute de directiva pentru 2011/2012. In ceea ce priveste criteriile de durabilitate ale UE, punerea in aplicare de catre statele membre a schemei pentru biocombustibili este considerata prea lenta.
• Ce trebuie facut pentru atingerea obiectivelor pentru anul 2020?
Statele membre ar trebui sa finalizeze transpunerea Directivei privind energia din surse regenerabile cat mai curand posibil si ar trebui sa isi intensifice eforturile in ceea ce priveste abordarea barierelor in calea recurgerii la energia din surse regenerabile prin:
- luarea de masuri pentru a reduce povara administrativa si intarzierile;
- dezvoltarea retelei de energie electrica si o mai buna integrare pe piata a energiei din surse regenerabile;
- scheme de sprijin mai stabile si transparente, rentabile si orientate catre piata.
Orientarile planificate ale Comisiei privind schemele de sprijin si reforma prevazuta pentru acest an isi propun sa se asigure ca un astfel de sprijin este rentabil si contribuie la integrarea productiei de energie din surse regenerabile pe piata energiei.
• Care sunt consecintele pentru Europa daca obiectivele pentru 2020 nu vor fi atinse?
Nerealizarea obiectivelor pentru energia din surse regenerabile va avea consecinte importante pentru UE. In primul rand, o puternica dezvoltare a energiei din surse regenerabile este o conditie importanta pentru a trece la o economie cu emisii reduse de carbon pana in 2050. In acest sens, actualul deceniu va fi crucial pentru a aduce Europa pe calea cea buna, deoarece deciziile privind investitiile adoptate astazi ne vor afecta sectorul energetic in urmatorii 30 de ani. In al doilea rand, nerealizarea obiectivelor ar incetini progresul in directia celor trei obiective ale politicii UE in domeniul energiei: UE ar ramane extrem de dependenta de combustibilii fosili, iar obiectivele „securitatea aprovizionarii cu energie“ si „energie durabila“ ar fi compromise. In plus, raspandirea insuficienta a mai multor tehnologii legate de energia din surse regenerabile nu ar permite reducerea corespunzatoare a costurilor de productie si ar impiedica, prin urmare, contributia energiei din surse regenerabile la competitivitatea UE. In cele din urma, nerealizarea obiectivelor nationale obligatorii ar putea declansa proceduri de constatare a neindeplinirii obligatiilor impotriva statelor membre in cauza.

Procesul de globalizare impune „regulile jocului“
Demersurile Comisiei Europene nu pot fi intelese la valoarea lor reala daca nu se ia in considerare un element de prima importanta, si anume stabilirea de masuri care sa fie in concordanta totala cu preocuparile la nivel planetar in materie de dezvoltare durabila. Or, insusi procesul de globalizare - un proces de natura obiectiva determinat de logica dezvoltarii umanitatii in conditiile societatii informative si ale societatii bazate pe cunoastere - impune evaluari la scara intregului glob pamantesc. Faptul este confirmat de un aspect cat se poate de palpabil. In momentul de fata, se deruleaza, pe toate meridianele planetei noastre, pregatiri in vederea incheierii, pana la sfarsitul anului 2015, a unui nou acord international pentru combaterea schimbarilor climatice. Consultarile declansate de Comisia Europeana sunt corelate strans chiar cu pregatirile destinate incheierii respectivului acord. In acest scop, a fost lansata o comunicare consultativa pe tema data, care invita partile interesate, statele membre si institutiile UE sa spuna care ar fi cea mai buna modalitate de elaborare a acordului din 2015, care va stabili regimul international in domeniul combaterii schimbarilor climatice dupa 2020. Consultarea publica se desfasoara online pana la 26 iunie a.c.
Reamintim ca statele membre ale ONU au lansat negocierile dedicate noului acord privind clima la sfarsitul anului 2011 la Durban. Acordul din 2015 va trebui sa reuneasca, intr-un singur regim cuprinzator, actuala multitudine „pestrita“ de acorduri cu si fara caracter obligatoriu elaborate in contextul Conventiei-cadru a Natiunilor Unite asupra schimbarilor climatice si al Protocolului de la Kyoto. In vreme ce UE, cateva alte tari europene, precum si Australia si-au asumat o a doua perioada de angajament cu caracter juridic obligatoriu in temeiul Protocolului de la Kyoto, alte aproximativ 60 de tari din intreaga lume si-au asumat diverse tipuri de angajamente fara caracter juridic obligatoriu vizand reducerea sau limitarea cresterii emisiilor lor de gaze cu efect de sera (GES).
Simultan cu negocierile internationale pentru acordul din 2015, au fost lansate tratative paralele in cadrul Platformei Durban, pentru a se gasi modalitati de majorare a reducerilor emisiilor globale de GES inainte de intrarea in vigoare a acordului in 2020. Aceste negocieri paralele reflecta recunoasterea faptului ca exista o discrepanta semnificativa intre promisiunile actuale ale tarilor pentru 2020 referitoare la emisii si reducerile necesare pentru mentinerea incalzirii globale sub 2 °C. Desi se concentreaza asupra acordului din 2015, comunicarea consultativa afirma clar ca masurile luate inainte de 2020 la nivel global vor fi cruciale pentru intrarea politicilor pe fagasul potrivit pentru ca acordul sa fie un succes. Comisia Europeana va analiza raspunsurile primite, care vor contribui la elaborarea pozitiei UE privind acordul din 2015.
Astfel, va deveni mai evidenta preocuparea pentru o reala si solida racordare a politicilor nationale, regionale, continentale la strategiile globale. Alegerea anului 2030 drept orizont al amintitelor politici se fundamenteaza tocmai pe necesitatea stabilirii unor conexiuni pe perioade relativ indelungate, considerent luat in calcul, cu toata seriozitatea, de autoritatile de la Bruxelles. In acest sens, merita retinuta declaratia comisarului european pentru energie, Gunther Oettinger: „Trebuie sa ne definim cat mai curand posibil cadrul de politica pentru 2030 in domeniul combaterii schimbarilor climatice si in cel al energiei, pentru a asigura investitiile corespunzatoare care ne vor oferi crestere economica sustenabila, preturi la energie competitive si accesibile, precum si o securitate energetica sporita. Noul cadru trebuie sa tina cont de consecintele crizei economice, dar trebuie sa fie si suficient de ambitios pentru a duce la indeplinirea obiectivului necesar pe termen lung, de reducere a emisiilor cu 80% - 95% pana in 2050“. La randul sau, Connie Hedegaard, comisarul european pentru politici climatice, a precizat: „Dependenta Europei de combustibilii fosili importati creste de la an la an, ceea ce inseamna facturi la energie prea mari pentru europeni. Nu este prea intelept. Evident, nu este intelept nici pentru clima si nici pentru economia si competitivitatea noastra. Iata de ce am decis ca, in Europa anului 2050, dorim sa avem o societate cu emisii reduse de dioxid de carbon. Avem obiective pentru 2020, dar, pentru majoritatea investitorilor, acest termen este foarte apropiat. Este momentul sa stabilim obiectivele pentru 2030. Cu cat mai curand facem asta, cu atat le oferim mai multa siguranta companiilor noastre si investitorilor nostri. Si cu cat sunt mai ambitioase aceste obiective, cu atat mai bine pentru clima.“
Aceste aprecieri pot fi considerate, in momentul de fata, drept premise ale amplului demers international care corespunde, in cel mai inalt grad, principalelor conditionalitati pentru mentinerea planetei noastre in parametri in care generatiile viitoare vor putea sa traiasca intr-un mediu mai sanatos si sa-si implineasca dezideratele de prosperitate, de viata civilizata.