Omagiu regretatului profesor Lazar Boleantu, la 95 de ani de la nastere
Data: 1-15 mai 2016 2016
Am avut privilegiul de a-l întâlni pe cel omagiat la 10 septembrie 1962, când am preluat, la început ca asistent, proiectele la disciplina Maşini de ridicat şi transportat (anul IV, Facultatea de Mecanică). Din acel moment, i-am fost colaborator de-a lungul a 35 de ani până în ultima zi a vieţii sale, în 1997. Ultima promisiune pe care i-am făcut-o a fost aceea de a edita postum teza sa de doctorat „Studii asupra rezistenţei cablurilor de tracţiune şi sârmelor de oţel", apărută în Editura Mirton, în anul 2004. În aceste momente de aducere aminte se desfăşoară, ca într-un film captivant, atât secvenţe de viaţă cotidiană, cât şi episoade cu valoare ştiinţifică de necontestat.
Cariera profesorului Lazăr Boleanţu este indisolubil legată de Timişoara. S-a născut în oraşul de pe Bega la 24 aprilie 1921. Educaţia de bază şi-a format-o într-o familie de muncitori în care valorile adevărate s-au aflat la mare preţ. Copilul, adolescentul şi, apoi, tânărul Lazăr s-a dovedit a fi deosebit de receptiv la tot ceea ce a însemnat cunoaştere, talentul său interdisciplinar permiţându-i să obţină numeroase performanţe. A urmat Conservatorul la clasa flaut şi a predat apoi ore de muzică. S-a remarcat prin capacitatea sa deosebită de a învăţa limbi străine, de a-şi însuşi cele mai dificile domenii ale matematicii, s-a dovedit deosebit de ingenios în domeniul tehnicii în calitate de proiectant şi de cercetător.
A absolvit Şcoala Politehnică din Timişoara, Facultatea de Electromecanică, în anul 1946. A devenit cadru didactic peste doi ani, remarcându-se prin reale calităţi de profesor la disciplinele Mecanică, Maşini de ridicat şi transportat, Rezistenţa materialelor. A fost remarcat de academicianul Ştefan Nădăşan, care l-a apreciat drept demn succesor al său. După decesul subit, în anul 1967, al academicianului, discipolul său Lazăr Boleanţu i-a continuat opera, devenind doctor inginer în 1969, profesor universitar în 1970, şef de catedră în perioadele 1967 - 1970 şi 1984 - 1988, şef de sector în domeniul cercetării la Filiala Timişoara a Academiei Române (între 1963 şi 1968), conducător de doctorat.
Toţi cei care am lucrat împreună cu distinsul profesor şi savant i-am apreciat în mod deosebit deschiderea spre dialog, spiritul altruist, sinceritatea, capacitatea excepţională de a intui şi promova cele mai avansate domenii ale creaţiei ştiinţifico-teh-nice, mai ales în sfera Rezistenţei materialelor. A scris numeroase cărţi de specialitate, a publicat peste 160 de articole ştiinţifice, a dobândit 15 brevete de invenţie şi certificate de inovaţie. Pentru activitatea sa deosebită, a fost distins cu Premiul Traian Vuia al Academiei Române (1970) şi cu Premiul Ministerului Învăţământului (1964 şi 1968). De numele profesorului Lazăr Boleanţu sunt legate, de asemenea, constituirea şi activitatea Asociaţiei Române de Tensometrie (ARTENS), al cărei preşedinte a fost academicianul Radu Voinea. Meritele sale au fost recunoscute şi peste hotare, inclusiv prin acordarea calităţii de membru al organizaţiei internaţionale în domeniul cablurilor OIPEEC de la Paris.
Datele biografice nu redau decât parţial o carieră strălucită, viaţa şi activitatea profesorului Lazăr Boleanţu fiind exemplare din toate punctele de vedere. Omagiul nostru, al celor care i-am fost colaboratori, care l-am cunoscut îndeaproape, are nu numai o încărcătură emoţională specifică, ci şi suportul ştiinţific al recunoştinţei şi admiraţiei.