Jurnal de bord La orizontul anului 2020

Publicarea Programului de convergenţă pentru perioada 2017 - 2020 constituie, pentru comunitatea inginerească - ca, de altfel, pentru toţi cetăţenii ţării interesaţi să cunoască dinamica posibilă şi probabilă a economiei româneşti - un prilej de reflecţii utile pe teme majore profesionale şi civice. Ideea de convergenţă aplicată la procesul de integrare europeană a ţării noastre reprezintă expresia cea mai sintetică a modalităţilor practice prin care urmează să ne apropiem într-o triplă ipostază - nominală, reală şi juridică - de standardele care ne vor situa peste media indicatorilor economico-sociali ai UE. Dacă, în ceea ce priveşte convergenţa nominală, respectiv deficitul bugetar, ponderea datoriei publice în produsul intern brut, rata inflaţiei etc. îndeplinim, de pe acum, criteriile de convergenţă, remarcă valabilă şi în ceea ce priveşte convergenţa juridică (alinierea la legislaţia UE), situaţia cea mai complicată o prezintă convergenţa reală. În esenţă, este vorba despre stadiul de dezvoltare a economiei reale, adică spaţiul în care îşi desfăşoară activitatea inginerii de toate specializările.

Incontestabil, avem de-a face cu un spor semnificativ al produsului intern brut, situându-ne la acest capitol pe primul loc în UE. În ceea ce priveşte, însă, nivelul productivităţii muncii şi reflexul acestuia în plan salarial, situaţia nu este dintre cele mai favorabile.

Bineînţeles, indicatorul care este, cu deplin temei, luat în considerare, continuă să fie produsul intern brut (reamintim că, în sfera cercetării ştiinţifice din economie, se află diferite variante de alţi indicatori, mai expresivi). Recente statistici oficiale atestă că, în intervalul 1990 - 2016, PIB-ul României exprimat în euro a crescut de patru ori. Pentru comparaţie, rezumându-ne la zona noastră geografică, este de consemnat că, în acelaşi interval, produsul intern brut în Cehia a sporit de 6 ori, iar în Polonia de 7 ori. Potrivit unor calcule riguroase, România avea, în 1989, un PIB de 42,6 miliarde euro, iar în 2016 de 169,4 miliarde euro. Desigur, interesează în cel mai înalt grad nivelul PIB pe locuitor. În prezent, acest indicator este de circa 8000 euro, adică un sfert din nivelul înregistrat în Germania sau Franţa exprimat în valoare nominală. Analiza se cere aprofundată dacă ţinem seama de faptul că, în majoritatea statelor dezvoltate, sporul absolut de PIB (miliarde euro) este mult mai accelerat decât în ţara noastră.

Pornind de la aceste realităţi, Programul de convergenţă pune accentul pe necesitatea asigurării unui ritm mediu anual de creştere a PIB de cel puţin 5 procente. Ce anume îndreptăţeşte o asemenea predicţie? Este vorba despre luarea în considerare a ceea ce reprezintă factorii de producţie în care primul loc îl ocupă productivitatea, urmată de stocul de capital. Una dintre cele mai importante anticipări o constituie trecerea factorului muncă la o contribuţie pozitivă, tendinţă care a fost confirmată în anul precedent. Se consideră că există premise favorabile pentru creşterea numărului de angajaţi, pentru îmbunătăţirea gradului de utilizare a capacităţilor de producţie, atât în industria prelucrătoare, cât şi în servicii, astfel încât PIB-ul real să aibă o dinamică înaltă, respectiv un spor de 5,2% în 2017, de 5,5% în 2018, de 5,7% în 2019 şi 2020. Principalul factor „motor" al unor asemenea sporuri consistente îl constituie formarea brută de capital fix (de fapt, procesul investiţional) care, de la un minus de 3,3% contribuţie la formarea PIB va ajunge, în 2020, la plus 8,6%. Desigur, pot fi menţionate numeroase alte elemente care vizează orizontul 2020, însă esenţa procesului de convergenţă reală arată, neîndoios, că aceasta este zona în care se cere acţionat cu precădere, inclusiv cu aportul de neînlocuit al comunităţii inginereşti din ţara noastră.