APA POTABILA – O PROBLEMA GLOBALA
Data: 1-15 august 2007
Problemele omenirii legate de apa potabila si industriala au alertat comunitatea stiintifica, care s-a întrunit în aceasta vara în mai multe orase europene sa dezbata subiectul, pentru gasirea unor solutii eficiente.
În Bucuresti, la Palatul Parlamentului a avut loc în zilele de 20 – 22 iunie a.c. o expozitie intitulata EXPOAPA 2007, la care au fost prezentate si o serie de comunicari, dintre care mentionam: Prezent si viitor în sectorul constructiilor hidro-edilitare; Cooperarea în domeniul apei si zonelor umede între România si Germania; Serviciile de alimentare cu apa si canalizare, primii pasi în UE; Finantarea infrastructurii apei; Primele proiecte durabile de mediu pentru fondurile de coeziune (Experienta franceza în domeniul apei); Planificarea pe termen mediu si lung a conformarii sectorului românesc al apei la directivele UE.
Din datele statistice mondiale se constata ca din apa consumata pe glob, 70% este utilizata pentru irigatii, aceasta provenind din râuri si din straturile freatice; 20% este consumata de industrie si numai 10% în scopuri casnice. Sursa cea mai importanta de apa dulce a planetei o constituie pânzele freatice, care furnizeaza aproximativ 97% din apa dulce consumata de oameni.
Desi traim pe o planeta acoperita de apa în proportie de 2/3 din suprafata ei, aceasta nu poate asigura consumurile populatiei în continua crestere, prin faptul ca are în compozitia ei cantitati mari de saruri.
În ultimii 50 de ani, în care populatia si cererea de alimente s-au dublat, fluviile si râurile se polueaza continuu, iar pânzele freatice din subsolul oraselor, zonelor industriale si fermelor sunt afectate de acelasi fenomen, în toate tarile aflate pe cele cinci continente. Apele subterane acumuleaza continuu substante chimice nocive. Criza apei dulci demonstreaza legatura dintre sistemele hidrologice, pamânt, sistemele climatice si populatie.
În mai multe parti ale lumii, în prezent sunt descoperite contaminari ale apelor provocate în anii saizeci-saptezeci ai secolului trecut. Cele mai comune substante care polueaza freaticul sunt: azotatii proveniti din îngrasamintele chimice; pesticidele, clorurile organice si fosfatii organici; substantele petrochimice; solventii pe baza de clor, folositi ca degresanti pentru metal si plastic; detergenti pentru industria textilelor s.a.; metalele grele, din deseurile miniere; materiale radioactive, provenite din deseurile miniere si medicale; saruri complexe de Na si K, care polueaza zonele litorale inundate de apa marina. Aceste substante chimice micsoreaza aportul de oxigen la creier, contribuie la aparitia cancerului digestiv sau la alte organe, produc tulburari de reproducere, ataca sistemul nervos si dintii, produc o serie de alte boli. În prezent mii de cercetatori studiaza efectele substantelor poluante asupra populatiilor din diferite teritorii.
Cresterea temperaturii globale, fenomen la care asistam neputinciosi în aceasta vara fierbinte, este asociata cu secarea surselor de apa dulce din freatic. Cauza o constituie efectul de sera, rezultat din cresterea concentratiei de CO2, provenit din arderea combustibililor fosili si din cauza despaduririlor, care depaseste capacitatea naturii de a fixa bioxidul de carbon. Istoric se estimeaza ca în 1760, când a debutat revolutia industriala, emisiile de CO2 erau neglijabile; din 1950, au crescut anual cu 1,6 miliarde de tone, iar în anul 2000 totalizau 6,3 miliarde tone/an, în crestere continua. Se afirma ca motorul cu explozie a fost cea mai sinistra inventie a omului, fiindca aceasta contribuie esential la distrugerea echilibrului ecologic.
Topirea ghetarilor din muntii înalti si din calotele glaciare este un fenomen în fata caruia omul ramâne neputincios. Aceasta este însotita de cresterea nivelului oceanului planetar si inundarea tarmurilor marilor si oceanelor.
Omenirea, pentru a supravietui, are de rezolvat doua probleme globale: SETEA si FOAMEA; cauzele si efectele sunt cunoscute, dar solutiile propuse pâna în prezent nu sunt eficiente.