Jurnal de bord
Data: 1-15 august 2010
Pina si cei mai inflacarati apologeti ai pietei „absolut libere“ (ceea ce reprezinta un deziderat, pur si simplu, utopic) au ajuns sa sustina necesitatea implicarii statului in crearea conditiilor obligatorii pentru oprirea declinului si reluarea cresterii economice pe baze sanatoase. O confirma luarile de pozitie zilnice atit la nivel national, cit si international, care vizeaza adaptarea legislatiei si structurilor institutionale – apanaj al statului – la cerintele perioadei actuale si ale viitorului previzibil. Dintre exemplele concludente pot fi retinute cele care se refera la instituirea de reguli noi in sistemele fiscal-bugetare, reguli menite sa usureze alinierea lumii afacerilor la principalele tendinte ale perioadei post-criza. Ne referim, deopotriva, la actiunile legislative si executive nationale si comunitare.
În aceasta ordine de idei, se vehiculeaza tot mai des notiunile de stimulente si facilitati, punindu-se, de regula, semnul egalitatii intre ele. Se adauga, astfel, o confuzie regretabila intr-o atmosfera marcata de un exces de incertitudini, nesiguranta si bulversare.
Nu numai sub aspect economic, notiunea de stimulente implica masuri cu anumite costuri care determina efecte net superioare fondurilor alocate. Astfel de stimulente sunt, intre multe altele, garantiile guvernamentale pentru creditele contractate de intreprinzatori in vederea crearii unui numar cit mai mare de locuri de munca. Prin urmare, in acest caz si in altele asemanatoare, statul aloca un anumit volum de fonduri care determina in economia reala obtinerea unei cantitati mai mari de valoare adaugata. În aceiasi termeni pot fi interpretate si stimulentele reprezentate de fondurile europene nerambursabile. Asemenea precizari conceptuale inlatura confuziile evocate si releva indubitabil caracterul constructiv, proactiv al stimulentelor. Este, prin urmare, de prisos sa mai relevam cerinta de a se opta pentru astfel de formule.
În privinta facilitatilor, apare suficient sa mentionam reducerile de impozite si taxe, deducerea unora dintre acestea, eliminarea anumitor categorii de penalizari, reesalonarea datoriilor. Toate acestea nu pot avea un rol stimulativ in economia reala, ci au doar menirea sa usureze situatia unor intreprinzatori. Fireste, facilitatile sunt importante; nu negam rolul lor in stabilizarea economico-financiara la toate nivelurile, insa se impune a se repeta ca ele nu pot constitui, in niciun fel, un substitut al stimulentelor.
În conditiile in care se desfasoara ample dezbateri in centrul carora se afla modalitatile de iesire cit mai grabnica din recesiune si de relansare a economiei, clarificarea conceptelor la care ne-am referit – stimulente si/sau facilitati – prezinta nu numai un interes teoretic, ci si unul practic, nemijlocit. Avem in vedere masurile care se afla in atentia factorilor de decizie, cele care dispun si de mijloacele necesare pentru a stimula efectiv economia reala. Încercarile de a prezenta unele facilitati, inclusiv cele minore, drept masuri de relansare a economiei prezinta un pericol potential, deoarece fie ca ignora, fie ca marginalizeaza exact ceea ce ar contribui la sprijinirea efectiva a economiei reale in eforturile indreptate spre iesirea din recesiune. În acest sens, insemnarile de fata pot reprezenta un stimulent pentru optiunea clara, categorica in favoarea unor reale stimulente pentru economia romaneasca.