Ce ne rezerva a doua jumatate a anului?
Data: 1 - 15 august 2011
Dupa ce a devenit evident ca ritmul cresterii economice din trimestrele situate la cumpana anilor 2010 - 2011, foarte modest, nu a fost mentinut in perioada aprilie - iunie a.c., s-au amplificat ingrijorarile populatiei, in special ale managerilor. Intrebarea din titlul Jurnalului de bord nu face altceva decat sa sintetizeze o stare de spirit dominanta in societatea noastra in aceste zile. Trebuie, insa, spus ca exista - cel putin - un raspuns suficient de concludent: chiar in ajunul zilei care marcheaza trecerea in a doua parte a anului, la Washington, conducerea FMI a gasit de cuviinta sa dea publicitatii doua documente oficiale: Scrisoarea de intentie a autoritatilor de la Bucuresti si Memorandumul referitor la politicile economice si sociale ale Romaniei. Cu alte cuvinte, FMI ne-a pus la dispozitie angajamentele Guvernului Boc in baza carora se vor concepe si aplica politicile economice si sociale in lunile care urmeaza, pana la sfarsitul anului. Fiind vorba despre documente publicate, oricine are acces la ele, iar noi nu ne propunem, aici, sa le prezentam nici macar in rezumat.
Doua sunt temele deosebit de preocupante: pierderea locurilor de munca si cresterea preturilor. La ambele, Scrisoarea de intentie si Memorandumul fac, pe larg, referire. Se accepta posibilitatea ca rata inflatiei sa depaseasca tintele stabilite, adica sa ajunga la aproape 6% (de altfel, la inceputul trimestrului III s-au scumpit gazele naturale pentru consumatorii industriali si energia electrica pentru toata lumea), in conditiile in care veniturile, pe total, se vor mentine - in cazul cel mai bun - la nivelul din anul precedent. Cu alte cuvinte, puterea de cumparare se va diminua. Oricum, ne aflam, la acest capitol, pe penultimul loc din UE si nu sunt sanse sa ne amelioram pozitia.
Cele doua documente contin prevederi extrem de clare si in legatura cu „soarta“ locurilor de munca atat din regiile autonome si societatile nationale, cat si din administratia publica. Este vorba despre minimum 20 000 de disponibilizari, inclusiv din sectoare vitale pentru economie cum sunt industria extractiva, energetica, transportul feroviar, petrochimia, posta si telecomunicatiile. Este limpede ca aceste disponibilizari nu se vor limita la ceea ce se numeste sectorul public, ci vor influenta direct si semnificativ situatia din sectorul privat.
Diminuarile sunt motivate prin necesitatea eficientizarii economiei, obiectiv pe care niciun om cu judecata sanatoasa nu-l poate contesta. Numai ca, in acest caz, cel al disponibilizarilor mentionate, se ridica numeroase semne de intrebare in legatura tocmai cu criteriul eficientei. Fara a nega macar o clipa existenta unui anumit numar de oameni care paraziteaza sectorul public, se impune a observa ca diminuarea personalului poate avea efecte dintre cele mai grave privind atat reducerea volumului unor resurse fara de care economia nu poate functiona, cat si siguranta in exploatare a unor sisteme, de asemenea, indispensabile unei activitati normale la scara intregii tari, cum ar fi retelele energetice si transportul feroviar. In absenta unor studii care sa fundamenteze concedierile, nu putem decat sa consideram ca, in acest caz, avem de-a face si cu o zona deloc neglijabila de arbitrariu.
Scrisoarea de intentie si Memorandumul nu se refera explicit la masuri de stimulare a economiei. In aceste circumstante, nu dispunem de elemente care sa ofere - cum se spune - si cealalta jumatate a paharului. Nu ne ramane, deci, decat sa ne exprimam speranta ca se va actiona, totusi, in directia unei reale relansari a activitatii economice, in primul rand, a celei productive. Vom avea, desigur, surprize in cea de-a doua parte a anului. Le dorim exclusiv placute.