„Dintre toate titlurile cu care am fost onorata, cel mai drag mi-a fost si imi este acela de inginer“
Data: 1 - 15 septembrie 2012
Convorbire cu prof. univ. dr. ing. Coleta De Sabata
Tiberiu Dimitrie Babeu: Inainte de toate, va multumesc pentru prilejul oferit de a trece in revista, odata cu prodigioasa dvs. activitate stiintifica, didactica, manageriala, valoroasele traditii ale Universitatii Politehnica din Timisoara.
Coleta De Sabata: Va sunt, la randul meu, recunoscatoare si consider ca tocmai aceste valoroase traditii ma definesc si ma onoreaza. Ma gandesc la doua evenimente remarcabile, atat de ordin personal, cat mai ales din perspectiva amintitelor traditii: se implinesc 60 de ani de cand cei din generatia mea ne-am inscris ca studenti la Politehnica din Timisoara si 55 de ani de cand am absolvit-o. Pentru mine reprezinta intreaga perioada activa, asa ca nu pot nici astazi sa las sa treaca o zi fara a intreba: ce mai e nou in Scoala noastra, in ce masura asteptarile din vremea studentiei s-au implinit si se implinesc?
T.D.B.: Si ce raspunsuri dati, fireste, in primul rand cele care prezinta interes public?
C. De S.: Am in vedere, in principal, procesul formativ. Cu toate ca in familia mea nu au fost ingineri, am avut marea sansa de a-mi insusi aceasta profesiune la Facultatea de Electrotehnica, sub indrumarea unor personalitati cu totul exceptionale, academicienii Corneliu Miklosi, Gheorghe Silas, Alexandru Cisman, Toma Dordea, Constantin Sora, profesorii Plautius Andronescu, Alexandru Rogojan, Emanoil Arghiriade si, o situatie mai rara, esalonul secund - asistentii - pe masura profesorilor, printre cei mai apropiati de noi fiind Borislav Carstici, Traian Salagean, Ioan De Sabata, Eugen Pop, Eugen Seracin, Ioan Novac. Aceste personalitati, dintre care unele erau la apogeul carierei, altele mai bateau inca la portile stiintei, ne-au deschis ochii asupra lumii, ne-au facut sa intelegem cate ceva despre principiile si legile care arata cum functioneaza Universul, legi ce stau la baza a tot ceea ce omenirea a creat in stiinta si tehnologie. Cei cinci ani de facultate au fost extrem de fecunzi fiindca mintile noastre destul de putin exersate - aveam doar l7 ani cand am inceput - au absorbit, precum absoarbe un burete apa, informatii despre lucrurile extraordinare create de spiritul uman. Au fost, cu siguranta, cei mai de seama ani din viata mea.
T.D.B.: Cum se stie, v-ati consacrat activitatii didactice. Cum va autodefiniti in aceasta ipostaza?
C. De S.: Activitatea didactica cere o buna pregatire, dar si capacitatea de a mentine treaza atentia salii; au existat si exista mari savanti deficitari in materie de comunicare de la catedra, dupa cum oameni de mare talent in a capta atentia studentilor nu s-au remarcat ca savanti cu totul remarcabili. Cred ca este important sa ai calitatea de a transmite studentilor dragostea fata de domeniul pentru care au optat, sa faci sa doreasca sa stie mai mult, sa citeasca, sa rezolve enigmele lumii spre care le deschizi o fereastra. Activitatea aceasta depinde de „actorul“ de pe scena si de „public“: daca nu intra in rezonanta, este o munca deceptionanta. M-am straduit sa raspund exigentelor mentionate.
T.D.B.: Dar in ceea ce priveste cercetarea stiintifica in care, de asemenea, v-ati remarcat?
C. De S.: Cercetarea stiintifica este un dialog intre tine si natura, tu pui intrebari si ea, natura, daca vrea, iti raspunde. Cere rabdare, talent, munca migaloasa, creativitate si, evident, un studiu aprofundat, ca si indrazneala de a face mereu pasi inainte. Nu depinzi decat de tine si de curiozitatea ta. Mie mi-a dat cele mai mari satisfactii.
T.D.B.: Cum s-au imbinat, in ceea ce va priveste, aceste doua vocatii?
C. De S.: Am predat cursuri la trei discipline: „Fizica generala“, „Bazele fizice ale energeticii nucleare“ si „Bazele fizice ale energeticii solare“ - masterat. Toate au, cum se vede, acelasi fundament si, lucrul cel mai important, mi-au oferit ocazia sa imi insusesc ceea ce se numeste cultura stiintifica. Pregatirea inginereasca mi-a fost de mare ajutor fiindca am putut imbina stiinta „pura“ cu tehnica si tehnologia.
T.D.B.: V-as propune sa detaliati.
C. De S.: In ceea ce priveste cercetarea stiintifica, am avut norocul sa am doi maestri in munca de laborator, acad. Alex. Cisman - primul meu sef de catedra - si prof. univ. Petru Lamoth. Domniile lor mi-au transmis aptitudinile specifice fara de care nu poti deveni niciodata un bun experimentator: curiozitatea, rabdarea, rigurozitatea, curajul de a accepta ca natura iti da cu totul alt raspuns decat ai sperat tu. Si, sa o iei mereu de la capat. Creativitatea trebuie sa o ai din gene, nu ti-o poate forma nimeni. Bunaoara, am lucrat, impreuna cu unii dintre colegii mei, multi ani, in domeniul magnetismului: elaborarea de pelicule feromagnetice pure sau aliate, dopate cu diversi atomi straini, modificate prin tratamente termice, magnetice, mecanice sau combinatii ale lor, incercand sa intelegem mecanismul conlucrarii din reteaua cristalina, apoi am studiat magneti permanenti, am creat sticle magnetice, ferite etc. A fost un domeniu fascinant, ajunsesem cunoscuti in lumea europeana a „peliculelor subtiri“, dar in Romania nimeni nu a fost interesat sa aplice rezultatele noastre. Au ramas doar lucrarile publicate in reviste de prestigiu.
T.D.B.: Din pacate, au fost si sunt numeroase asemenea cazuri. Contributiile dvs. stiintifice au fost si raman remarcabile, atat in domeniul amintit, cat si in altele, nu mai putin importante.
C. De S.: Cu toata modestia, trebuie sa mai mentionez ca ne-am dedicat, cu mai mult succes aplicativ, crearii de paturi protectoare extradure si rezistente in medii corozive destinate aplicatiilor „speciale“; sper ca au fost de folos, nu am putut afla niciodata efectele, domeniul fiind secret. Multe rezultate din cercetare ne deschideau orizonturi noi pentru activitatea didactica.
T.D.B.: Cred ca mai aveti multe de detaliat, inclusiv in ceea ce priveste abordarea energeticii solare...
C. De S.: In aceasta ordine de idei, l-as cita pe marele savant Louis Pasteur, care spunea ca „norocul il serveste pe cel pregatit“. Am abordat cercetarile solare in anul 1976 si ne-am dirijat spre ceea ce se numeste astazi o „nisa“; am preluat o cerere din productie si am deschis un drum care ne-a dat satisfactii. Cartea pe care am publicat-o recent - „Traditie si perspective in energetica solara la Universitatea Politehnica Timisoara“ - a urmarit sa fie un instrument de lucru pentru cei interesati de aplicatiile din acest domeniu, dar si sa sublinieze prioritatile noastre, deoarece am constatat ca mereu suntem lasati la o parte desi lucrarile noastre sunt publicate in reviste cu buna vizibilitate pe plan mondial.
T.D.B.: Care au fost aplicatiile cele mai interesante in domeniul la care va referiti?
C. De S.: Am avut ocazia sa imi dezvolt abilitatile de inginer fiindca aproape toate proiectele la care am lucrat cu colectivul meu s-au concretizat din instalatii-pilot la scara industriala, imediat ce incercarile de laborator ne-au confirmat corectitudinea solutiei alese. Cele mai importante au fost: instalatia pentru preincalzirea bitumului din batalurile de mare capacitate folosit la constructia de sosele, autostrazi si aerodromuri, solutie apreciata la Congresul Mondial de Autostrazi si Aerodromuri de la Viena din 1982 drept o noutate pe plan mondial. Instalatia a fost construita la Sacalaz (judetul Timis) si o varianta imbunatatita s-a realizat la Nadab (judetul Arad). As mai mentiona: statia-pilot industriala pentru uscarea blocurilor ceramice la Fabrica de Produse Ceramice din Jimbolia (judetul Timis); statia-pilot pentru ecologizarea apelor poluate cu dejectii de suine folosind plante tropicale aclimatizate si solutii solare pentru prelungirea perioadei de vegetatie, la gospodaria Universitatii noastre, unde se ingrasau peste 100 de capete de suine /serie (judetul Timis); potabilizarea apelor salmastre sau poluate folosind energia solara, jud. Timis (teza de doctorat), studiu si proiect aplicat de Uzinele Textile Timisoara pentru producerea de apa calda tehnologica folosind energia solara, studiu si proiect pentru ecologizarea unui lac si transformarea in baza de agrement la Sacalaz (judetul Timis). Am realizat, de asemenea, mai multe laboratoare solare, inclusiv o „casa solara“ pentru studiul stocarii de scurta, medie si lunga durata a caldurii obtinute prin termoconversia energiei solare.
T.D.B.: Accentul pe care-l puneti pe caracterul aplicativ al cercetarilor dvs. contine, dupa opinia mea, un mesaj extrem de important pentru toti cei care lucreaza in sfera C-D-I.
C. De S.: In acest sens, precizez ca, din cercetarile efectuate la Catedra de fizica pe care am condus-o, au rezultat 9 inventii brevetate la OSIM si l5 inovatii brevetate la MEI si, desigur, au fost publicate sau prezentate numeroase lucrari stiintifice. Volumul despre care am mai vorbit si-a propus sa sublinieze rolul Scolii noastre in acest domeniu, iar participarile la volume de specialitate aparute in strainatate au avut acelasi scop pe plan mondial. Am produs, de asemenea, multa aparatura, ce nu se mai putea importa din cauza restrictiilor valutare, pentru laboratoarele noastre sau pentru alti beneficiari. Consider ca astazi, mai mult ca oricand, prioritatile romanesti in stiinta trebuie sa fie scoase in evidenta prin publicatii originale sustinute material de ministerele de profil.
T.D.B.: Ati mentionat si unele aspecte din activitatea didactica, in stransa legatura cu cercetarea stiintifica, ceea ce reprezinta tot un mesaj extrem de important. N-as vrea sa omitem, insa, activitatea dvs. manageriala, respectiv functia de rector al Universitatii Politehnica din Timisoara.
C. De S.: Am condus-o intr-o perioada foarte grea, din 1981 si pana in 1989, perioada in care am incheiat toate constructiile incepute de predecesorii mei; m-am straduit sa asigur - in situatia de atunci - conditii suportabile pentru studenti si cadre didactice. Domeniul care mi-a dat cea mai mare satisfactie a fost cel al cercetarii stiintifice. Cu toate restrictiile de documentare si de bani, cu toate greutatile, cercetatorii nostri au avut
rezultate absolut remarcabile in domenii de varf, cum ar fi robotica, energia eoliana, energia solara, ferofluide, cavitatia, materiale speciale, refolosirea unor materiale care rezultau ca deseuri din diverse industrii, hidrotehnica, imbunatatiri funciare, mentinerea calitatii apei, constructii din beton sau metalice. Au existat colective mari, multidisciplinare, capabile sa rezolve probleme teoretice si practice de inalt nivel si, bineinteles, nu exista sistemul copy-paste pentru a primi titluri academice sau a accede la inalte functii. S-a promovat greu, dar pe merit, cu regretul meu permanent ca unii au avut prea mult de asteptat.
T.D.B.: Intr-un anumit sens, prin remarcile dvs., ne reintoarcem la traditii.
C. De S.: Asa este. A existat o atmosfera academica si o disciplina - as zice - de tip german, implementata de marii nostri ctitori care s-au format la renumite universitati din Elvetia, Germania, Austria sau Ungaria si care si-au pregatit colaboratorii in mod corespunzator; studentii nu lipseau de la cursuri, invatau „pe rupte“ si ne aduceau multe premii la concursurile si sesiunile stiintifice la care participau. Nu toti cei din Politehnica au agreat atmosfera severa, dar nu am auzit pe nimeni in strainatate sa puna la indoiala valoarea diplomelor noastre. La intalnirile absolventilor de acum 30 sau 40 de ani, constatam ca cei plecati cu decenii in urma in tarile din Europa de Vest - si din Banat au plecat multi - au ajuns sa ocupe acolo posturi de inalta raspundere stiintifica, administrativa sau de conducere. De cate ori imi era greu, ma gandeam ca marele nostru profesor Plautius Andronescu a fost rector in timpul razboiului si, cu siguranta, a intampinat dificultati mult mai mari decat mine si astfel ma consolam straduindu-ma sa rezolv problemele. Despre cele bune si rele ar trebui de-acum sa vorbim doar la timpul trecut.
T.D.B.: Experienta dvs. in toate domeniile la care v-ati referit merita sa fie cat mai bine cunoscuta, ca o marturie in timp pentru generatiile prezente si viitoare de ingineri.
C. De S.: In legatura cu remarca dvs., tin sa precizez ca m-am dedicat scrisului pentru ca aveam ceva de spus si, ca de obicei, am lucrat cu toata seriozitatea, ca sa nu zic inversunarea. Rezultatul? Aproape 30 de volume publicate: monografii, biografii stiintifice, carti de cultura tehnica sau generala, romane-fresca, o preocupare interesanta pe langa activitatile stiintifice sau didactice. La inceput, unii dintre colegii mei au privit si comentat cu ironie aceasta preocupare; astazi, cand cartile mele se gasesc in biblioteci mari din Europa, s-au consolat cu ideea ca - totusi - se poate... Uitasera sau nici nu stiusera vreodata faptul ca creativitatea o ai sau nu o ai, nu se poate cumpara, vinde sau macar plagia. E regretabil ca, de cele mai multe ori, in Romania oamenii nu sunt pretuiti dupa ceea ce fac ci dupa cum se lauda unii pe altii sau „ei insisi pre sine“. Presedintele Italiei, Carlo Azeglio Ciampi, mi-a acordat unul dintre inaltele ordine ale Republicii Italiene apreciind valoarea activitatii mele culturale prin cartile pe care le-am scris. In schimb, in Romania nimeni nu s-a obosit sa faca o prezentare critica a vreuneia dintre cartile mele. As zice ca e nostim daca nu ar fi trist. Totusi, am ajuns membru al Uniunii Scriitorilor din Romania si le multumesc, pe aceasta cale, celor care au crezut si cred in mine.
T.D.B.: Si acum, in incheiere, doua intrebari „traditionale“: care sunt planurile dvs. si ce mesaj transmiteti tinerilor?
C. De S.: Traim in spatiu si timp. Spatiu mai avem dar timpul, indiferent la dorintele noastre, se scurge inexorabil si, in mod subiectiv, tot mai repede. Am in laptop mai multe planuri pentru carti pe care as dori sa le scriu, nu stiu insa ce planuri are timpul cu mine. Tinerilor le transmit sa stie ca, dintre toate titlurile cu care am fost onorata, cel mai drag mi-a fost si imi este acela de inginer.