Jurnal de bord
Data: 1-15 octombrie 2019
Nu este dificil de constatat că traversăm o perioadă în care s-au înmulţit exponenţial, în spaţiul public, luările de poziţie referitoare la stadiul actual şi perspectivele economiei româneşti pe termen scurt, mediu şi lung, urmărindu-se situarea, în timp şi spaţiu, a principalelor tipuri de activităţi, a relaţiilor dintre ele. Or, în prezent, o asemenea operaţiune metodologică şi, totodată, referitoare la conţinut, aduce în prim-plan opiniile eşantionului permanent de manageri care participă, lună de lună, la ancheta derulată de Institutul Naţional de Statistică (INS) pe tema principalelor tendinţe ale evoluţiei activităţii economice la scară naţională, evident, în context internaţional. Deoarece s-au atins cote fără precedent în materie de exprimare publică a unor opinii contradictorii pe tema care face obiectul amintitei anchete, cunoaşterea celor mai recente rezultate devine o necesitate prioritară.
Aşa cum am mai avut prilejul să relevăm, managerii se referă la patru sectoare ale economiei - industria prelucrătoare, construcţiile, comerţul cu amănuntul, serviciile. Pentru fiecare dintre aceste domenii, anticipările privesc dinamica activităţii, evoluţia numărului de salariaţi şi mişcarea preţurilor. Tabloul rezultat din toate aceste elemente permite să se formuleze păreri avizate despre ceea ce se întâmplă cu economia românească, în ansamblu. Fireşte, este vorba doar despre identificarea unor tendinţe, însă autoritatea, bazată pe competenţă, a managerilor, conferă percepţiei lor o valoare de fapt obiectiv.
Pe scurt, ce se desprinde din cea mai recentă anchetă a INS? În industria prelucrătoare se preconizează o creştere moderată a volumului producţiei, stabilitatea numărului de salariaţi şi o majorare moderată a preţurilor bunurilor realizate în această ramură. În construcţii, se anticipează o stare de stabilitate atât în ceea ce priveşte volumul de activitate şi numărul de salariaţi, cât şi un spor moderat al preţului lucrărilor specifice. Creşteri moderate se anticipează şi în privinţa volumului de activitate din comerţul cu amănuntul, a numărului de salariaţi şi a preţurilor de vânzare. În fine, în sfera serviciilor, cererea ar avea o tendinţă de creştere moderată, preţurile la fel, iar numărul de salariaţi ar urma să fie relativ stabil.
Dacă vom corobora aceste opinii cu statisticile oficiale referitoare la rezultatele reale ale activităţilor economice pe şapte, opt, nouă luni din anul în curs (diferenţele temporale apar din pricina faptului că datele sunt sintetizate în diferite faze ale înregistrării şi raportărilor), vom constata că, în linii esenţiale, sunt concordante, atestând preocuparea deosebită a respondenţilor de a transforma realizările cantitative în certe plusuri calitative ale activităţii economice. Acesta este elementul fundamental. Simţind mult mai bine şi mai rapid decât mulţi alţi concetăţeni pulsul economiei reale, managerii, în rândul cărora se află numeroşi ingineri (participanţi - lună de lună, aceiaşi - la ancheta INS), au capacitatea de a percepe în profunzime direcţiile de mişcare a proceselor şi fenomenelor definitorii pentru obiectul respectivei anchete. Când nu se anticipează agravarea situaţiei economice, adică atunci când se preconizează creşteri (fie ele şi moderate) sau o relativă stabilitate, avem îndreptăţirea să considerăm că perspectivele economiei româneşti, cel puţin pe termen scurt, sunt generatoare de un optimism - şi el - moderat. Este important să cunoaştem această percepţie a realităţilor economice deoarece astfel dispunem de date esenţiale care ne permit să ne formăm propriile opinii, pe o bază serioasă, veridică, bine argumentată şi articulată, ceea ce este vital ca stare de fapt şi de spirit, nu numai la scară economică, ci şi la nivelul întregii noastre societăţi.