Jurnal de bord La final de an, acceleratori si frane in economie
Data: 1-15 noiembrie 2018
Apropierea finalului de an şi, implicit, necesitatea de a se concepe planurile de afaceri pentru 2019, imprimă actualităţii economico-sociale o serie de caracteristici demne de toată atenţia. Atât datele statistice oficiale, cât şi percepţia întreprinzătorilor şi managerilor privind rezultatele posibil de atins până la sfârşitul lui 2018 (aşa cum apare din sondajele de opinie recente) prezintă un grad de convergenţă înalt, mai ales în ceea ce priveşte creşterea produsului intern brut. Tendinţele s-au conturat şi mai clar în urma publicării datelor referitoare la rezultatele sectoriale pe trei trimestre. În principalele ramuri ale economiei, în special în industrie, sporurile vizează nu numai valoarea adăugată nouă, ci şi indicatori privind productivitatea muncii, profitul net, numărul de salariaţi, câştigul salarial mediu.
Nu întâmplător aceste date sunt prezentate de analişti „în oglindă" cu situaţia economică a României în urmă cu 9 ani, respectiv în 2009, când s-au manifestat cel mai puternic efectele crizei globale. După ce ajunsesem, cum se spune, la fundul prăpastiei, ne-am redresat treptat. Astfel, în 2009, produsul intern brut se situa la 526 miliarde lei, iar în 2018 se estimează a fi de circa 950 miliarde lei. Nu mai este mult şi se va dubla după mai puţin de un deceniu. Faţă de acelaşi termen de referinţă, salariul mediu net, pe întreaga economie, a sporit de la 1361 lei la 2650 lei, numărul de salariaţi s-a majorat de la 4,3 milioane la 4,9 milioane, rata şomajului s-a redus de la 7,1% la 4,1%. În sfârşit, marja de profit, pe ansamblul economiei, a urcat de la 0,7% la 6%.
Reamintirea unor asemenea dinamici - care include atât perioada crizei, cât şi perioada de depăşire a nivelului cel mai coborât al indicatorilor macroeconomici - este un exerciţiu util. Uneori, ca să nu spunem deseori, treburile de zi cu zi, necesitatea rezolvării problemelor presante nu permit să se recurgă la comparaţii măcar pe termen mediu pentru a se desprinde, de aici, unele concluzii folositoare şi la nivel microeconomic. Datele readuse în memorie indică, fără urmă de îndoială, un trend predominant pozitiv, dar preţul a fost considerabil. Este suficient să ne amintim că peste 133 000 de firme şi-au încetat activitatea ca efect al crizei pentru a fi avertizaţi că orice măsură prociclică poate să determine procese şi fenomene cu totul şi cu totul de nedorit.
De fapt, firmele, acolo unde se realizează, în principal, valoarea adăugată, cu contribuţia de neînlocuit a inginerilor (care, prin serviciile prestate, oferă cel mai solid suport pentru decizii corecte, propulsoare de progres), reprezintă factorul motor al evoluţiei economiei, fapt care nu trebuie niciodată uitat, mai ales în ceea ce priveşte conceperea şi aplicarea politicilor publice. Bunăoară, imaginea de ansamblu a reţelei de firme indică nu numai un element fundamental al structurii economiei naţionale, ci şi multe alte elemente de primă importanţă, nu în ultimul rând, aria de manifestare practică a antreprenoriatului.
Dacă luăm în calcul numărul firmelor care au depus bilanţul până la 31 iulie 2018 (ultimele date de care dispunem) constatăm că el depăşeşte 688 000. Numărul este impresionant chiar şi numai din perspectiva exercitării „rolurilor" de antreprenori şi manageri. Bineînţeles, analiza nu se poate opri aici. Numărul de companii mari şi foarte mari a fost de 1766, cel al întreprinderilor mijlocii, de aproape 8000, al întreprinderilor mici de aproape 47 000. Covârşitoarea majoritate a firmelor, peste 630 000, este formată din microîntreprinderi, cele cu maximum 9 angajaţi, cu o cifră de afaceri de până la un milion de euro.
Este limpede că această structură reflectă şi stadiul de dezvoltare a întregii noastre economii naţionale. De aici, o serie de cerinţe legate de finanţare, de politicile investiţionale de firmă, de stimulente, inclusiv de ordin fiscal. Teme care se vor afla, în continuare, în atenţia publicaţiei noastre.