INVESTITII IN VREME DE CRIZA
Data: 1-15 februarie 2009
O cincime din totalul cheltuielilor bugetare se aloca in acest an pentru investitii. Este, evident, o optiune de politica economica majora care se cere salutata. Nu insa fara rezerve. Acestea privesc, in special, doua teme: prioritatile si gestiunea.
S-a afirmat din surse oficiale ca analizele macroeconomice au relevat necesitatea de a se acorda prioritate investitiilor in infrastructura rutiera, unul dintre argumente constituindu-l considerabila ramanere in urma a tarii noastre la acest capitol in comparatie nu cu statele dezvoltate, ci si cu cele emergente. Este un argument de necombatut.
Cu toate acestea, comisarul european Leonard Orban a nuantat mult tema si a dat, in acest sens, exemplul multor state membre ale UE care in materie de investitii au optat pentru alte prioritati, educatia si cercetarea. La aceasta remarca s-ar putea obiecta ca este vorba despre tari care au o infrastructura rutiera moderna si, prin urmare, pot sa indrepte fondurile de care dispun spre alte domenii. Obiectia este doar in parte indreptatita.
Iata un contraargument puternic. Cum se stie, in anii ‘90, criza economica a lovit majoritatea statelor componente, la vremea aceea, ale Pietei Comune. Pe atunci, se punea foarte serios si problema modernizarii retelei de comunicatii rutiere. Si in mod paradoxal, investitiile principale s-au indreptat spre cercetare si educatie. Progresul lor considerabil a fost determinat tocmai de aceasta optiune strategica.
Remarcile noastre nu sugereaza, in niciun fel, slabirea atentiei ce se cuvine acordata infrastructurii rutiere, insa alocarea a mai putin de sase procente din PIB pentru educatie si a mai putin de 1 la suta din PIB pentru cercetare pune foarte serios sub semnul intrebarii valabilitatea optiunilor bugetare pentru acest an. O revizuire a respectivei optiuni se impune cu necesitate.
In ceea ce priveste gestionarea, avem suficiente exemple chiar la constructia de autostrazi care atesta ca s-au cheltuit sume considerabile pentru foarte putini kilometri, iar calitatea lucrarilor a lasat foarte mult de dorit. In general, costurile pe kilometrul de autostrada sunt de cateva ori mai mari decat in celelalte tari din UE. De altfel, si in educatie s-au cheltuit pentru infrastructura sume importante si ne-am ales cu lucrari putine si prost facute. Prin urmare, nu este de ajuns sa se opereze alocari semnificative, ci se impune a se cheltui banii cu multa competenta si responsabilitate. In rest, nu putem decat sa dorim succes deplin in realizarea obiectivelor de investitii din acest an.