Clubul Politehnic Timisoara - Bucuresti
Data: 16 - 29 februarie 2012
Sa incepem cu... inceputul. Dupa ce, la 20 noiembrie 1920, prin Decret Regal, s-a decis infiintarea Scolii Politehnice Timisoara, la mai putin de doi ani, la 23 ianuarie 1922, forurile decizionale din institutie au organizat Balul Politehnicii. Nu a fost o doar o petrecere: balul a reprezentat „interfata“ mai putin conventionala a unor interesante manifestari culturale si stiintifice. Pentru buna desfasurare a celor randuite au fost antrenati toti factorii de decizie din oras: primaria, prefectura, garnizoana militara etc. S-au organizat o sedinta solemna, la care au participat notabilitatile orasului, o sesiune de comunicari, o retragere cu torte... Evenimentul s-a bucurat de pretuirea si sprijinul locuitorilor urbei, mandri de noua ctitorie a orasului lor.
Balul Politehnicii din acel an inaugural a reprezentat o reusita certa, incat a fost, intr-un fel, oficializat si, ani la rand, organizat la Timisoara in aceeasi zi de 23 ianuarie, ca preludiu al zilei urmatoare, 24 ianuarie, sarbatoarea noastra nationala. Manifestarile prilejuite de bal au devenit tot mai ample si au fost organizate cu tot mai multa grija.
Anii au trecut si, la un moment dat, inaintea celui de-Al Doilea Razboi Mondial, balul a incetat sa mai fie organizat. Cu timpul, amintirea lui, in Timisoara, s-a sters.
Rectorul din anii 1921 - 1930, profesorul Victor Valcovici, contemporan cu Balul Politehnicii, devenit ulterior ministru al Lucrarilor Publice, a continuat traditia. Asa s-a ajuns la ideea intalnirilor periodice la care, cu prilejul unor agape colegiale, sa fie evocati frumosii ani de studentie. Aceste intalniri au fost organizate mereu in aceeasi zi a fiecarui an, la 23 ianuarie, incepand din anul 1934 pana la sfarsitul razboiului. Din acel moment, agapa a fost interzisa.
Prin anii 1966 - 1967, Remus Radulet, fost student si profesor al Scolii Politehnice din Timisoara, pe atunci vicepresedinte al Academiei Romane, a reusit sa obtina aprobarea de a se organiza agapa anuala a absolventilor timisoreni din Bucuresti. De fiecare data, participau 90 - 120 de absolventi din toate promotiile. Locul de desfasurare a agapei a devenit, in mod traditional, restaurantul Cina din Piata Palatului.
Dupa 1989, in martie 1990, la initiativa inginerului Vinicius Constantin Bratescu, a fost infiintat Clubul Politehnic Timisoara - Bucuresti - C.P.T.B., o organizatie nonguvernamentala, nonprofit, aprobata de Tribunalul Municipiului Bucuresti. A fost una dintre primele structuri ale societatii civile care au luat fiinta dupa Revolutie. Din primele zile de existenta, Clubul s-a afiliat la Asociatia Generala a Inginerilor din Romania (AGIR).
Paralel cu incercarile de organizare a unor activitati care sa utilizeze valoroasa experienta tehnica a inginerilor timisoreni, care au reusit in prea mica masura sa aiba rezultate palpabile, din cauza conditiilor tulburi din epoca, conducerea Clubului s-a orientat spre organizarea unor activitati de destindere, distractive pentru membrii lui. In primul rand, a reinnodat (mai bine zis, a innodat) legaturile cu Politehnica din Timisoara. Concret, aceste legaturi au constat, in primul rand, in efectuarea unor calatorii cu autocarul, de la Bucuresti la Timisoara, beneficiindu-se de sprijinul unor sponsori generosi. Deplasarile s-au efectuat, in fiecare an, in luna septembrie, ceea ce a permis conducerii Politehnicii sa asigure cazarea celor circa 60 de calatori, intr-unul dintre caminele studentesti, pentru cele circa cinci zile petrecute de ei in Timisoara. Pentru toti participantii la calatorie, deplasarea a prilejuit trairea unor momente emotionante, in special prin evocarea anilor tineretii lor. Vizitarea ctitoriilor din Politehnica (noi si moderne localuri de facultati, laboratoare si platforme de cercetare, studii si productie bine utilate etc.), intalnirile cu rectorul si cu o parte din membrii Senatului, in care erau descrise momente din istoria dezvoltarii Universitatii noastre Tehnice, au acutizat sentimentele de mandrie a absolventilor, mai vechi sau mai noi, ai acestui prestigios asezamant de invatamant tehnic superior din tara. In afara de aceasta, progresele pe linie edilitara in intregul oras, ca si in unele intreprinderi vizitate sau in asezamintele culturale ale Timisoarei, bunul gust care caracteriza tot ce se putea observa nou si modul in care constructiile aparute intre timp se integrau organic, fara stridente, cu frumoasele constructii cunoscute de ei de pe vremea studentiei petrecute in orasul de pe Bega, produceau vii emotii si prilejuiau discutii infierbantate, fiecare dintre participanti cautand sa releve aspectele estetice si functionale ale celor observate.
Trebuie sa spun ca itinerariul acestor deplasari, al caror scop principal era revederea Timisoarei si a Politehnicii, era astfel gandit, incat sa cuprinda cat mai multe obiective turistice si culturale din diferite localitati din tara. S-au vizitat - intre altele - unele localitati aflate pe drumul cel mai scurt dintre Bucuresti si Timisoara - Craiova, Turnu Severin, Orsova, Baile Herculane si Lugoj. Nu au fost ocolite nici alte obiective de mare interes, aflate in afara acestui traseu: Resita, unele asezari de pe masivul Semenic - Valiug, Garana, dar si zona Hategului, cu rezervatia de zimbri si Densusul (a carui biserica, in care cu greu incap 10 persoane, contine multe elemente „recuperate“, in vremuri vechi, din Cetatea Sarmizegetusei Romane, aflate in apropierea sa). La una dintre revenirile din Timisoara, autocarul ne-a purtat prin Baia Mare si prin zona inconjuratoare, membrii „expeditiei“ ajungand aici la momentul potrivit pentru a fi martori la festivalul castanelor.
O alta manifestare intrata in traditia C.P.T.B. a fost organizarea, an de an, in ziua de 23 ianuarie, a agapei pentru membrii lui. Intrucat localul restaurantului Cina a fost avariat in decembrie ’89, reuniunea s-a tinut ulterior in diferite alte locuri, pana cand, in ultimii ani, ne-am „cantonat“ la cantina Universitatii Tehnice de Constructii. Aici, traditia a fost intru totul respectata, absolventii istorisindu-si, printre altele, amintirile, sotiile si pataniile din perioada studentiei.
Reuniunile noastre au fost onorate, pe parcursul timpului, de prezenta unora dintre rectorii in functiune ai Universitatii Tehnice din Timisoara. Ii amintesc aici pe profesorii Alexandru Nichici si Ioan Cartis. Au participat, de asemenea, mari personalitati ale vietii stiintifice si tehnice, absolventi ai Timisoarei, ca academicienii Nicolae Manolescu, Ioan Anton, Gleb Dragan si Marius Peculea. Alti absolventi s-au deplasat din strainatate la Bucuresti pentru a participa la agapa - il dau ca exemplu pe colegul meu de an Mito Ghergov Todorov, inginer la o intreprindere din Sofia. Am fost onorati si de prezenta rectorului Universitatii Tehnice de Constructii, domnul profesor Johan Neuner si, de fiecare data, de cea a domnului EurIng Mihai Mihaita, presedintele AGIR.
Trebuie remarcat ca, dintre toate institutiile de invatamant superior din tara, Politehnica din Timisoara este cea ai carei absolventi au creat un Club care graviteaza in jurul Almei Mater, ducandu-i mai departe traditia si omagiindu-i spiritul. Suntem mandri de a fi absolventi ai Universitatii Tehnice din Timisoara, dupa cum si Politehnica timisoreana se mandreste cu realizarile grupului de ingineri din Clubul Politehnic Timisoara - Bucuresti si cu atasamentul lor fata de orasul de pe Bega si de ctitoria lui tehnica.