Istoric

Primele încercări de organizare a asociațiilor tehnico-inginerești din România sunt consemnate în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, când s-a înființat „Societatea de Ingineri și Arhitecți” (1876).

Cea dintâi asociație profesională durabilă a inginerilor a fost Societatea Politehnică, constituită în 1881, în prezența Regelui Carol I, cu ocazia inaugurării căii ferate Buzău – Mărășești, prima cale ferată din România proiectată și executată de ingineri români.

Asociația Generală a Inginerilor din România a fost înființată la Iași, în 1918, anul Marii Uniri, având ca scop „organizarea și sporirea cunoștințelor și puterii de muncă a inginerilor (...), pentru a aduce cel mai mare folos în opera de refacere a țării (...), solidaritatea și susținerea intereselor profesionale ale acestora”.

Cele două asociații și-au desfășurat activitatea în paralel până în 1949, când au fuzionat sub denumirea de Asociația Științifică a Tehnicienilor. Aceasta a purtat apoi, succesiv, numele de Asociația Științifică a Inginerilor și Tehnicienilor (1951–1962) și Consiliul Național al Inginerilor și Tehnicienilor, până în decembrie 1989.

Prin Hotărârea judecătorească 4/P.J. din 1990 a reapărut pe scena societății civile românești Asociația Generală a Inginerilor din România, continuatoarea de drept a organizațiilor inginerești care au funcționat în România până la acea dată.