English
În expunerea președintelui AGIR și al ASTR, Mihai Mihăiță, a fost adus un vibrant omagiu înaintașilor și au fost trecute în revistă principalele etape din istoria celor 100 de ani de la constituirea organizației profesionale a inginerilor români - AGIR.
Evocarea unor momente din trecutul mai îndepărtat și mai apropiat a fost completată de o serie de evaluări care privesc rolul și locul comunității inginerești în țara noastră de-a lungul unor perioade istorice complicate, marcate de suișuri și coborâșuri, dar care, până la urmă, au dat câștig de cauză interesului național. În cele ce urmează, redăm partea finală a alocuțiunii președintelui AGIR și al ASTR.
„(...) Moștenirea frumoasă a fost dobândită cu greu, acum trecem prin timpuri dificile, avem de lucrat într-o societate comunitară și globală și trebuie, simultan cu adaptarea la această lume în schimbare, să ne păstrăm necondiționat identitatea națională, să acționăm prioritar pentru dezvoltarea economică și socială a României. Și cei din trecut, și noi, am cunoscut timpuri grele, căci așa a fost sortit românului, de secole, să trăiască și să lupte tot în timpuri grele, în nevoi. Înaintașii sunt mari prin dorința de a fi mai sus - deși nu-i putem considera sfinți - pentru că nu au agreat resemnarea de a suferi mereu, mângâierea lor fiind munca și rezultatele ei. Este o deosebire semnificativă față de trecut; acum suntem mai mulți, mai pregătiți și beneficiem de o experiență seculară. Avem convingerea și simțim că vom învinge.
În Parlamentul României, inginerii reprezintă cel mai mare grup profesional, dar în activitatea acestei instituții fundamentale a statului nu se văd, totdeauna, caracteristicile gândirii și acțiunii inginerești, decența și dorința de îndeplinire a rolului ei de element constructiv, de progres în viața economică a țării. Pe acești colegi ai noștri, îi considerăm că fac politică din convingere, ca un apostolat și pentru care avem cel mai mare respect. De aceea, nu înțelegem că, beneficiind de demnitățile lor, nu reușesc, de multe ori, să găsească soluții adecvate problemelor mari, complicate cu care se confruntă țara. Noi nu trebuie să fim o societate care, consumându-și o mare parte a energiilor de care dispune în politică, nu reușește să-și rezolve numeroase probleme majore, concrete. În același timp, se impune să înceteze lupta pentru forme fără fond.
De ce exportăm materie primă în loc de produse prelucrate, care au încorporate în ele mai multă muncă și cunoștințe, dând astfel de lucru la cât mai multă lume? Din această cauză, oameni pregătiți, calificați, au părăsit țara și îi îmbogățesc pe alții. Ba mai mult, ca exemplu, în cazul exporturilor buștenilor, la care se adaugă furturile, se distrug pădurile și se deteriorează grav mediul.
Pretutindeni exponenții energiei naționale sunt scoși în relief, nu numai cu un adânc semn de pietate, de prețuire a culturii, a valorilor intelectuale autohtone, ci mai ales ca îndemn educativ pentru stimularea altor energii menite să contribuie la progresul țării. Trebuie să-i privim nu numai în cadrul timpurilor în care au avut tăria să se manifeste, ci și ca modele pentru generațiile actuale și viitoare. Să nu le coborâm însemnătatea - schimbându-i în pitici - prin comparație cu cei străini promovați de ai lor. Nimic nu poate fi mai dăunător în calea pe care am ales-o decât necontenita închinare către «zeii» altora, când avem atâtea valori în țară. Este inacceptabil să rupem singuri legătura cu trecutul căruia îi datorăm, în cea mai mare măsură, existența. Nu mai trebuie să călcăm cu pași șovăitori către viitorul propriului neam.
Pe energiile constructive, pe urmele trudei și ale zbuciumului lor îndelungat, noi pășim azi liniștiți spre țeluri mai înalte, nu nesocotind ce este al nostru, nu micșorându-i valoarea, nu clătinându-ne pe drumuri ale altora, nu schimbându-ne în bătaia vântului.
Împărtășindu-vă aceste gânduri, doresc să urez inginerilor români, tineri și mai puțin tineri, ca urmând tradiția profesiei noastre inginerești, să se distingă și ei prin acele calități care au făcut cinste înaintașilor: muncă, conștiinciozitate, corectitudine desăvârșită, disciplină, solidaritate și devotament pentru țară.
Să nu lăsați să vă pătrundă în suflet pesimismul, scepticismul și nepăsarea. Păstrați-vă optimismul sănătos, robust, care dă încredere în propriile forțe, susține în luptă și ajută în succes.
O Românie puternică și prosperă nu poate fi decât și unită sufletește, încât orice fiu al ei, oriunde s-ar afla, în cele mai îndepărtate colțuri ale lumii, să pronunțe cu mândrie și dragoste cuvintele «sunt român» și să contribuie, cu toate puterile, la înălțarea României.
*
Am încercat să vorbesc în fața Dumneavoastră despre noi, despre ingineri, despre valoarea și menirea acestei profesii din care fac parte și eu, nu pentru a-i exagera importanța, care este dovedită, ci pentru a reafirma dreptul la onoarea pe care o merită, cu speranța că prezentul și viitorul vor judeca această profesie cu cea mai mare atenție și o vor prețui mai mult.
Îmi îngădui să-i consider sufletește printre noi pe toți colegii care trudesc în învățământul de toate gradele, în cercetare și proiectare, în industrie, în agricultură și în alte domenii, care le conferă momente de reală satisfacție profesională, le întăresc sentimentul și gândul datoriei împlinite pentru a face viața oamenilor mai bună. La fel ca și predecesorilor, ne rămâne o singură mângâiere: munca rodnică, eficientă și dragostea de țară! Ea armonizează năzuințele noastre de mai bine, prin ea se realizează desăvârșirea, mântuirea și dezlegarea tuturor tainelor.
Vă mulțumesc tuturor pentru generozitatea cu care domniile voastre ați răspuns invitației de a participa la această manifestare.
Închei cu cuvintele lui Ion Brătianu, făuritorul României moderne, care spunea «Țara nu se poate ridica decât prin ingineri»."
