English
Continuăm, în numărul de față, prezentarea unor elemente de interes pentru comunitatea inginerească, pentru societatea românescă în ansamblu, incluse în proiectul Strategiei Energetice a României 2025 - 2035, cu perspectiva anului 2050. Documentul - elaborat de Ministerul Energiei - definește viziunea și stabilește obiectivele fundamentale de dezvoltare a acestui sector, care trebuie să fie pregătit să susțină creșterea economică și transformarea economiei în ansamblu. Toate obiectivele de reformă și modernizare incluse în Strategie țin cont de accesibilitate, inclusivitate și competitivitate economică pentru cetățeni și consumatorii industriali pe care sectorul energetic îi deservește. În numărul precedent, am prezentat cele șase obiective generale ale Strategiei, care structurează întregul demers de analiză și planificare pentru perioada 2025 - 2035 și orizontul de timp al anului 2050: ● Securitate energetică; ● Energie cu emisii scăzute de carbon; ● Eficiență energetică; ● Asigurarea accesului fizic și financiar la energie pentru toți consumatorii și creșterea competitivității economice; ● Piețe de energie eficiente; ● Digitalizare, dezvoltarea rețelelor inteligente și securitatea cibernetică. În acest număr, vom publica câteva obiective specifice, la realizarea cărora colegii ingineri vor avea o contribuție fundamentală.
- Credit foto: www.freepik.com
Reducerea la 0% până în 2035 a nivelului importurilor nete de combustibili fosili solizi, de la 21% în 2022
Strategia își propune reducerea sau eliminarea dependențelor de resurse energetice primare din import. Utilizarea potențialului de exploatare a rezervelor energetice primare terestre și pe mare ale României reprezintă un obiectiv cu rol semnificativ în reducerea și chiar eliminarea dependenței de import în asigurarea necesarului intern. În același timp, România trebuie să își mențină poziția de exportator de energie în regiune și să își consolideze rolul de furnizor de securitate energetică în gestionarea situațiilor de stres.
În ceea ce privește combustibilii fosili solizi, obiectivul este reducerea la 0% până în 2035 a nivelului importurilor nete, de la 21% la nivelul anului 2022.
De asemenea, în privința importurilor de gaze naturale, obiectivul României este de a deveni complet independentă de importuri de gaz și de a deveni un exportator net începând cu 2027, în condițiile punerii în funcțiune de noi capacități de exploatare și stocare a gazelor naturale. România este avantajată de poziția favorabilă față de capacitățile de transport în regiune și de posibilitatea de interconectare a SNT cu sistemele de transport central-europene și cu resursele de gaze din Bazinul Caspic, din estul Mării Mediterane și din Orientul Mijlociu, prin Coridorul Sudic. Acest obiectiv susține măsurile necesare pentru demararea investițiilor privind exploatările offshore din Marea Neagră.
România își propune menținerea unui mix energetic diversificat la orizontul anului 2035, ținând cont deopotrivă de obiectivul de decarbonare a sectorului energetic, precum și de asigurare a flexibilității și adecvanței acestuia. Autorii Strategiei punctează că este esențial să se dispună de capacități energetice care să nu depindă de importuri sau de variabile geopolitice. Menținerea și dezvoltarea infrastructurilor de producere de energie pe bază de resurse convenționale, având avantajul proporționalității și controlabilității, devin elemente-cheie în strategia de securitate energetică a României, răspunzând cu eficiență la nevoile și provocările actuale ale societății și economiei naționale. Acestea asigură un răspuns prompt la necesitățile sectorului energetic, protejând astfel economia națională de fluctuații neprevăzute.
- Credit foto: www.pixabay.com
Țara noastră își propune să înlocuiască capacitățile de producție de energie electrică care vor ieși din exploatare cu capacități noi, eficiente și cu emisii reduse, la nivelul anului 2035. Până la înlocuirea capacităților pe cărbune cu capacități noi bazate pe tehnologii cu emisii reduse, se au în vedere lucrări de reabilitare și creșterea eficienței energetice a capacităților existente și care vor rămâne în exploatare din rațiuni de asigurare a securității energetice a României.
Creșterea capacităților de interconectare transfrontalieră a rețelelor de transport de energie
România își propune mărirea/disponibilizarea capacităților de interconexiune pe toate granițele cu țările vecine. În ceea ce privește obiectivul de interconectare de 15% în 2030 stabilit prin Regulamentul 1999/2018 privind guvernanța Uniunii energetice și a acțiunilor climatice, se intenționează ca această țintă să fie depășită, în principal, prin implementarea Proiectelor de Interes Comun (PCI) și, respectiv, prin realizarea celorlalte proiecte de dezvoltare a rețelei electrice de transport incluse în Planul de Dezvoltare a Rețelei Electrice de Transport (RET) perioada 2022 - 2031.
În ceea ce privește energia electrică, se intenționează consolidarea rețelelor de transport și distribuție cu scopul de a asigura parametrii tehnici necesari de bună interconexiune cu infrastructura energetică trans-europeană. Ca urmare a prevederilor Regulamentului (UE) 2019/943, în ceea ce privește atingerea unei capacități disponibile pentru schimburi transfrontaliere de 70% din capacitatea de transport, respectiv a proiectelor de investiții din Planul de dezvoltare a RET, la nivelul anului 2030 capacitatea disponibilă pentru schimburi transfrontaliere pe granițele României se va dubla, ajungând până la 7000 MW, valoare care reprezintă aproximativ 100% din valoarea consumului de energie electrică la palierul actual de vârf de sarcină de vară din România.
Ca urmare a proiectelor investiționale în infrastructura rețelei electrice de transport interne și transfrontaliere, dar și a măsurilor operaționale realizate de către operatorii de transport și sistem din România și Bulgaria, la nivelul anului 2030 capacitatea totală transfrontalieră va atinge 8200 MW, ceea ce va reprezenta 33% din capacitatea instalată în sursele de producție a energiei electrice, fapt care va permite o extindere substanțială a pieței de energie electrică la nivel european.
O prioritate stringentă pentru România este dezvoltarea cu rapiditate a mai multor noi interconexiuni cu Republica Moldova.
Și în sectorul gazelor naturale se are în vedere consolidarea rețelelor de transport și distribuție. Ținându-se cont de cele mai recente evoluții și tendințe în domeniul traseelor de transport gaze naturale la nivel european, documentul subliniază că este evidentă profilarea a două surse importante de aprovizionare cu gaze naturale: gazele naturale din regiunea Mării Caspice și cele din Marea Neagră. În acest context, este important ca Transgaz să implementeze într-un timp scurt proiectele de conectare a piețelor central europene la resursele din Marea Caspică și Marea Neagră.
„Punctele de interconectare dintre România și statele vecine, precum și capacitățile de transport asigurate în flux bidirecțional prin aceste puncte pot crește relevanța lor la nivel regional", precizează autorii proiectului.
Diminuarea emisiilor de GES în sectorul energetic cu 89% în 2035 comparativ cu 1990
În evoluția sectorului energetic, România urmează cele mai bune practici de protecție a mediului, cu respectarea țintelor naționale de decarbonare asumate ca stat membru al UE. Strategia are în vedere transformarea sectorului energetic către un model de sistem bazat pe tehnologii curate, inovatoare, care să facă față concurenței pe o piață de energie electrică integrată.
- Credit foto: www.freepik.com
Pentru a putea garanta succesul procesului de tranziție, este nevoie de o abordare flexibilă, care să facă posibilă o corelare eficientă între necesarul de investiții, gradul de maturitate al tehnologiilor, precum și de specificitățile economice, geografice, climatologice și geopolitice ale României și, nu în ultimul rând, cu monitorizarea implicațiilor economice și sociale, cu pregătirea și aplicarea unor programe clare și susținute pentru sprijinirea zonelor carbonifere aflate în tranziție.
Astfel, România își propune înlocuirea unei importante capacități energetice pe bază de surse cu emisii crescute, cu capacități noi, eficiente și cu emisii reduse, pe bază de gaze, energie nucleară și SRE. De asemenea țara noastră își propune înlocuirea surselor individuale de producere ineficientă a energiei termice cu emisii în interiorul zonelor rezidențiale, cu capacități noi ce pot deservi un condominiu/cartier/cvartal sau întreg orașul, eficiente și cu emisii reduse, pe bază de gaze naturale și SRE.
Sursele regenerabile de energie, eficiența energetică, biometanul, metanul sintetic, gazul natural în amestec cu hidrogen și energia nucleară vor juca un rol important în decarbonarea sectorului energetic din România.
În ceea ce privește obiectivul de reducere a emisiilor de GES și noxe în sectorul energetic, statistica arată că, la nivelul anului 2019, România a redus emisiile de GES cu 69% comparativ cu anul 1990. Totodată, în linie cu direcțiile Uniunii Europene cu privire la decarbonarea sectorului energetic, țara noastră își propune să reducă emisiile de GES în sectorul energetic cu 89% la orizontul anului 2035 comparativ cu anul 1990. Astfel, pentru a se apropria de obiectivul de neutralitate climatică stabilit la nivelul anului 2050, România își propune un procentaj de reducere a emisiilor de GES din sectorul energetic cu 99%.
Obiectiv: ponderea energiei din surse regenerabile în consumul total, 86,1%, în 2050
Strategia vizează, de asemenea, creșterea ponderii SRE în mixul energetic prin capacități noi de generare din surse regenerabile. Obiectivul României privind ponderea energiei din SRE în consumul final brut de energie pentru anul 2035 este de 58,5% în 2035 și 86,1% în 2050. Țintele vor fi îndeplinite, în principal, prin creșterea capacității instalate de producere a energiei din surse hidroenergetice, eoliene și solare și geotermale, precum și prin electrificarea parțială a sistemelor de încălzire și răcire. Biomasa va continua să aibă un rol important, dar ponderea ei în totalul SRE va scădea de la 52% la nivelul anului 2023 la 29% în 2035.
În ceea ce privește producția de energie electrică, România urmărește menținerea mixului său energetic diversificat, reducând în același timp emisiile de GES prin creșterea susținută a capacităților de producție din surse cu emisii scăzute sau zero. Obiectivul pentru 2035 este atingerea unei capacități instalate de producție a energiei electrice de 40 GW, marcând o creștere de 95% fată de 2020.
Din capacitatea proiectată pentru 2035, aproximativ 82,1% va proveni din SRE, asigurându-se astfel utilizarea resurselor interne pentru producerea de energie electrică. La nivelul anului 2035, România își propune atingerea unei ponderi de energie din surse regenerabile în consumul final brut de energie electrică (SRE - E) de 58,5%, de la 41% în 2020.
Pentru a atinge ținta SRE-E de 58,5% la nivelul anului 2035, este necesară instalarea unor capacități semnificative de producție de energie din surse regenerabile. Capacitățile instalate de energie eoliană și solară reprezintă un element esențial al acestei tranziții. România și-a asumat în cadrul Strategiei pe termen lung pentru reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră - România Neutră în 2050 (STL) la nivelul anului 2035 o capacitate instalată de energie eoliană și solară de aproximativ 24 GW, indicând astfel o creștere de 5 ori comparativ cu capacitățile instalate de energie eoliană și solară la nivelul anului 2021 (3 GW energie eoliană, respectiv 1,4 GW energie
solară).
De asemenea, se prevede că capacitățile de producție a energiei electrice din surse nucleare vor rămâne relativ constante, cu introducerea unor capacități noi începând din 2029. Capacitățile pe bază de huilă și lignit sunt planificate să fie eliminate treptat până la finalul lui 2031, în timp ce capacitățile pe bază de gaz natural vor fi pregătite să utilizeze gaze verzi, precum hidrogenul, începând din 2036. De asemenea, traiectoria estimată prevede instalarea unor capacități noi de producție a energiei electrice și termice în cogenerare pe bază de hidrogen, pe bază de biomasă și pe bază de biogaz, precum și instalarea de noi capacități hidro până în 2050. Pentru a realiza aceste obiective, este necesară creșterea capacității României de a atrage finanțare europeană pentru dezvoltarea proiectelor de generare din surse regenerabile, în vederea asigurării mecanismelor de finanțare necesare.
În sectorul încălzirii și răcirii (Î&R), pe lângă cogenerarea de înaltă eficiență se vor folosi și alternative precum: producția pe bază de biomasă în urbanul mic; sursele regenerabile alternative de încălzire pentru locuințele individuale și ansamblurile noi de locuințe; alternative de cvartal din surse regenerabile; soluții individuale sau colective de tipul pompelor de căldură (fie de sine stătătoare, fie în configurație „hibrid", împreună cu o centrală pe gaz în condensare), sau a panourilor termice și solare. De asemenea, se vor promova proiecte pentru valorificarea energiei reziduale din industrie, acolo unde aceasta este disponibilă și este posibilă utilizarea în sistemele de încălzire și răcire.
Ponderea SRE-Î&R va reprezenta 42,9% din consumul final brut de energie în sectorul încălzire și răcire la nivelul anului 2035, respectiv 75,8% la nivelul anului 2050, ca urmare a utilizării crescute a pompelor de căldură, a colectoarelor solare termice, precum și a gazelor verzi cum ar fi hidrogenului verde. Totodată, pentru a atinge traiectoria estimată a ponderii SRE-Î&R prevăzută în STL - România Neutră la orizontul anului 2050, este necesară instalarea a câte 10 MW de capacități noi de cogenerare pe biomasă în fiecare an până în 2050, precum și instalarea a câte 5 MW de capacități noi de cogenerare pe hidrogen anual în perioada 2031 - 2040, res-
pectiv 40 MW în fiecare an din 2041 până în 2050.
- Credit foto: www.freepik.com
Mix energetic diversificat și echilibrat
Strategia urmărește exploatarea și utilizarea sustenabilă a tuturor tipurilor de resurse energetice primare care pot contribui la atingerea țintelor și obiectivelor climatice:
▪ Nuclear
Analizele privind necesitatea îndeplinirii obiectivelor și țintelor de mediu și securitate energetică, siguranță în aprovizionare și diversificarea surselor pentru un mix energetic echilibrat, care să asigure tranziția către un sector energetic cu emisii reduse de gaze cu efect de seră și un preț al energiei suportabil pentru consumatori, relevă faptul că investițiile în capacități de generare din surse nucleare reprezintă una dintre soluțiile optime de acoperire a deficitului de capacitate de producție de energie electrică previzionat pentru 2028 - 2035 ca urmare a atingerii duratei limită de operare a mai multor capacități existente bazate pe combustibili fosili. Până în 2035, obiectivul României este să finalizeze extinderea duratei de viață a unor capacități existente, să construiască capacități noi de mari dimensiuni, precum și capacități de generare prin reactoare mici modulare (RMM).
▪ Biomasă
În procesul de creare a unei economii durabile, cu emisii scăzute de carbon, rolul biocombustibililor și al gazelor verzi sau al gazelor obținute din alte tehnologii cu emisii reduse de carbon se așteaptă să fie potențat în perioada următoare. Biocombustibilii, alături de energia din surse regenerabile, biometan, metan sintetic și hidrogen, vor contribui substanțial la transformarea sectorului energetic.
▪ Biometan
Dat fiind potențialul României de producere a biometanului, respectiv rolul acestuia în reducerea emisiilor de carbon, este esențială începerea producției de biometan și injecția acestuia în rețelele de gaze naturale, întrucât tehnologia necesară producerii biometanului este una matură. Dezvoltarea acestui sector ar putea asigura la orizontului anului 2030 echivalentul a 2 miliarde m3 pe an, termen mediu, la orizontul 2040, potențialul ridicându-se la aproximativ 5,5 miliarde m3 pe an. Pe termen lung, pentru a atinge scenariul „net zero", biometanul este un pilon important în sectorul încălzirii, având un potențial de producție de 65 TWh / 8 miliarde m3 pe an la orizontul 2050.
Complementar cu producția de gaze naturale la nivel național, nevoia de biometan este de așteptat să crească, de exemplu, în măsura în care consumatorii industriali mari, cum sunt cei din industria farmaceutică sau a îngrășămintelor, își vor continua activitatea și vor căuta alternative în scopul atingerii obiectivelor de tip „net zero", sau odată ce sectorul agricol va dori să valorifice acest potențial, inclusiv în sensul economiei circulare la nivel local. Pentru a satisface această nevoie, este necesară certificarea biometanului din rețea, printr-un registru de garanții de origine asemănător cu cel din piața de energie electrică, pentru a monitoriza cantitățile de biometan produse și tranzacționate, în vederea excluderii vânzării duble și a contabilizării duble.
Pe lângă rolul biometanului în sectorul energetic, obținerea acestuia din deșeuri municipale va contribui și la gestiunea mai eficientă a acestora.
▪ Metan sintetic
Metanul sintetic, identic din punct de vedere chimic cu gazul „de sondă", este alternativa sustenabilă la acesta, întrucât se obține din hidrogen și dioxid de carbon, acesta din urmă putând fi captat din alte surse de generare a energiei electrice (un exemplu de CCU - „carbon capture and usage"). La fel ca biometanul, acest tip de gaz nu necesită adaptări ale rețelelor existente.
Modul de obținere a acestui gaz (metoda Sabatier) nu este încă suficient de rentabil pentru folosirea la scară largă, însă cele două componente necesare devin astăzi elemente esențiale pentru tranziția energetică, astfel că producția de metan sintetic trebuie încurajată prin sprijinirea de proiecte-pilot, localizate, spre exemplu, în zonele industriale care dețin propriile instalații de producție a hidrogenului, dar și a energiei electrice din care rezultă dioxid de carbon.
Pe lângă obținerea metanului sintetic folosind hidrogenul, este posibilă și obținerea de hidrogen din piroliza gazului metan - prin urmare, alegerea uneia dintre aceste două opțiuni, ambele necesitând temperaturi înalte, depinde de contextul local: prima în cazul unei locații care dispune de hidrogen „curat" și necesită gaz metan, a doua acolo unde este necesar mai mult hidrogen relativ la metanul disponibil.
- Credit foto: www.freepik.com
▪ Hidrogen
Pe termen mediu și lung, România, având la bază Strategia Națională a Hidrogenului, va extinde producția de hidrogen, stocarea și infrastructura aferentă acestuia, va acorda sprijin financiar pentru cercetare și inovare pentru întregul lanț valoric și va finanța rețelele inteligente de gaze prin PNRR. Autorii Strategiei subliniază că este esențial să se definească necesarul intern al viitorului, precum și necesitățile țărilor vecine împreună cu infrastructura necesară pentru a transporta hidrogenul și distribui între locurile de producere și locurile de consum.
În același timp, investițiile în hidrogen trebuie să fie proporționale cu dezvoltarea tehnologiei și a capacității acesteia de a fi rezonabilă comercial.
Este necesară dezvoltarea tehnologiilor privind injectarea de hidrogen sub formă de gaz de sinteză din SRE și utilizarea hidrogenului în procesele industriale.
Date fiind resursele de gaze naturale ale României și faptul că în prezent majoritatea hidrogenului este produs prin reformarea metanului cu abur, în funcție de progresele tehnologice, România trebuie să încurajeze și să sprijine producerea de hidrogen din gaze naturale cu captarea și stocarea dioxidului de carbon (CO2), respectiv piroliza metanului unde ultimele cercetări arată că este nevoie de 6 ori mai puțină energie pentru a obține H2 și carbon solid (fără a fi necesară utilizarea apei), care poate să fie utilizat mai departe ca materie primă pentru industria bateriilor, cauciucuri, asfalt, mase plastice etc. Mai mult, ultimele descoperiri în materie de hidrogen natural arată că acesta ar putea fi competitiv ca preț pentru toate tipurile de aplicații: industrie, mobilitate, încălzire, generare de electricitate. Hidrogenul natural se găsește în scoarța terestră, formându-se prin procese naturale, fiind chiar un gaz care se regenerează singur, în condițiile în care se adaptează rata de extracție la cea de generare. Dată fiind geomorfologia României, unde regăsim zăcăminte de cărbune, gaze naturale, țiței, există o probabilitate crescută în a găsi și rezerve de hidrogen natural în scoarța terestră.
Explorarea potențialelor zăcăminte de hidrogen natural reprezintă o prioritate pentru România, datorită expertizei și experienței din sectorul gazelor naturale și al petrolului, cât și datorită structurii geomorfologice a solului din țară.
În ceea ce privește transportul și distribuția, conform datelor ANRE, ponderea conductelor din polietilenă din totalul lungimii conductelor sistemelor de distribuție a gazelor naturale se află într-o creștere anuală continuă, cu aproximativ
2 puncte procentuale pe an: de la 64,09% în 2020 la 66,25% în 2021 respectiv 68,15% în 2022. Cu toate acestea, anumite elementele de rețea vor trebui adaptate pentru a permite transportul și distribuția hidrogenului.