URARE CU PLUGUL

Aho, aho!
Plugul badei cu 12 boi,
Boi bourei,
In coada cu dalbei,
In frunte tintati,
In coarne-nferati;
Pe pantece balai,
Pe spate plavani,
Fiecare de cate cinci ani.
Manati, mai!
– Hai, hai!
Badea c-un plug bine-mpanat
Si tot cu fer ferecat,
Tras de boi bourei,
Voinicei ca niste zmei,
S-a apucat
De arat
Zi de vara
Pan-in seara.
Manati, mai!
– Hai, hai!
La luna,
La saptamana,
S-a dus badea sa vada
Graul de-i rasarit,
Dar era de secerat.
Badea l-a secerat,
In girezi l-a adunat,
Apoi l-a treierat
Cu roibul,
Cu murgul,
Cu negrul,
Cu surul,
Si multe care-a incarcat
Si la moara din vale-a plecat.
Manati, mai!
– Hai, hai!
Dar hoata de moara,
Ce pastea branduse
Pe costise,
Dac-a vazut asa povara mare,
Puse coada pe spinare
Si fugi spre lunca mare;
Iar morarul, mester bun,
Alerga ca un nebun
Si striga, mereu striga:
„Na, morisca, na, na, na!“
Moara tot hodorogea
Si prin apa tot fugea.
Manati, mai!
– Hai, hai!
Iar lelea morarita,
Buna mesterita,
Suflecand maneci si catrinta
Lua un cojoc mitos
Si mi-l imbraca pe dos.
Cu tarate,
Cu cojite,
Prinse moara de cosite
S-o apuca de calcai
S-o puse pe capatai:
Lovi c-un ciocan in sele
De o dete pe masele.
Atunci moara s-a pornit,
Rotile si le-a-nvartit
Si pe loc a macinat
Tot graul cel secerat.
Manati, mai!
– Hai! hai!
S-a sculat apoi nevasta badicai
Si s-a dus in camara,
A scos o sita de sfara
Si-i paru ca e prea rara,
Ea s-a dus iar in camara
Si a scos o sita deasa
Tot cu firuri de matasa.
Manati, mai!
– Hai, hai!
Framantat-a s-a dospit,
Si cuptorul l-a implut,
Si colacii cu crescut.
Apoi lelea, c-o lopata,
Tras-a unul mare-n vatra,
Un colac rotund, frumos,
Alb ca fata lui Cristos,
Si mi l-a rupt drept in doua
Ca sa ni-l deie tot noua...
Manati, mai!
– Hai, hai!
De urat, am mai ura,
Dar ne temem c-o-nsera
Si-s cararile-ncurcate
Si casele departate.
Aho! Aho!
Plugul badei cu 12 boi,
Iata-ne sositi la noi!
*
Noi din suflet va dorim
Acum si pana murim:
Cate paie sus pe casa
Atatia galbeni pe masa,
Cati carbuni in cel cuptor
Atatia mandri gonitori,
Cate fire in manta
Atatea vaci a fata.

(Varianta publicata de Vasile Alecsandri in colectia sa de Poezii populare ale romanilor, Bucuresti, 1866)