INGINERI MARI PERSONALITATI
Data: 15-31 mai 2004
Anghel I. Saligny
1854 - 1925
S-a nascut la 2/1 mai 1854 in satul Serbanesti, judetul Galati, ca fiu al profesorului Alfred S. Saligny, de origine franceza, stabilit in 1845 in Moldova, fondator la Focsani al unui pension particular pentru educarea copiilor proveniti din familii bogate. A avut un frate cu un an mai mare, Alfons Oscar I. Saligny (1853-1903), devenit doctor chimist, savant recunoscut, ales membru al Academiei Romane.
Anghel Saligny si-a facut clasele primare la pensionul infiintat de tatal sau, dupa care a urmat cursurile gimnaziale la Focsani si cursul superior al liceului din Postdam, impreuna cu fratele lui. Fiind atras de astronomie, s-a inscris la Universitatea din Berlin, unde l-a avut ca profesor pe celebrul L. Helmholtz. Ulterior a urmat cursurile de inginerie la {coala Superioara Tehnica Charlottenburg din Germania (1870-1874, la care predau ilustrii profesori ingineri constructori Schwedler si Franzius.
Dupa obtinerea diplomei de inginer constructor in anul 1875, a lucrat la constructia caii ferate Cottbus - Frankfurt pe Oder, sub conducerea prof. G. Mehrtens. |ntors in tara, a fost numit la 1 ianuarie 1876 inginer ordinar clasa a III-a, in Serviciul poduri si sosele din Ministerul Lucrarilor Publice, sub conducerea ing. Gh. Duca. Lucrarile de executie a cailor ferate din Principatele Romanesti erau concesionate unor firme straine, inginerii romani fiind in acele timpuri angajati numai ca supraveghetori de lucrari. Saligny a fost printre aceia care au luptat pentru preluarea concesiunilor de constructii ale cailor ferate de catre firme romanesti.
In anul 1879, dupa o campanie de presa sustinuta, in care Saligny a avut un rol important, se incredinteaza pentru prima data inginerilor romani construirea liniei ferate Buzau-Marasesti, care s-a realizat in conditii tehnice si economice foarte bune. La 18 octombrie 1881, cand s-a inaugurat prima linie ferata construita de romani, in prezenta regelui Carol I, s-a hotarat infiintarea primei asociatii durabile a inginerilor romani, "Societatea Politehnica", avand ca presedinte pe ing. Dimitrie Frunza si printre cei 52 de membri fondatori pe inginerul Anghel Saligny. Intre anii 1895 - 1897 si 1910 - 1911 a fost presedinte al Societatii. Prin personalitatea sa a marit numarul de membri si a ridicat prestigiul acesteia in opinia publica.
In anul 1883 a fost numit inginer sef la Serviciul de cai ferate si poduri. |n aceasta calitate a proiectat si construit numeroase poduri metalice, inlocuind podurile executate necorespunzator de companiile straine, dintre care cel mai important a fost cel de peste Siret, de la Cosmesti, de 430 m lungime. Numit sef al Serviciului docuri in anul 1884, functie in care a lucrat pana in anul 1901, proiecteaza si construieste silozurile de beton armat de la Braila (1888) si Galati (1889), situandu-se in avangarda constructorilor din timpul sau. Aceste constructii exista si astazi.
Avand un talent de creatie tehnica deosebit, el a proiectat si construit primele poduri cu destinatie dubla din tara noastra, pentru calea ferata si sosea. El a construit poduri in lungime de 1.100 m pe linia c.f. Buzau-Marasesti; de 535 m pe linia Filiasi-Tg.Jiu; de 482 m pe linia Bacau-Piatra Neamt si de 4088 m pe linia Fetesti-Cernavoda. La construirea podurilor, ing. Saligny a introdus numeroase inovatii, care au starnit interesul specialistilor din strainatate. Pentru picioarele de poduri a folosit tuburi metalice de diametru mare. Studiile tehnico-economice, intocmite de Saligny pentru fiecare lucrare, raman de referinta.
Cea mai cunoscuta lucrare a sa, apreciata in toata lumea, exemplu de tehnica ireprosabila, este linia ferata Fetesti-Cernavoda, care trece peste zonele mlastinoase si traverseaza Dunarea. Proiectul pentru construirea acestui tronson de cale ferata a constituit un concurs in 1883, care s-a repetat in 1886 si la care a reusit ing. Saligny. Timp de doi ani, inconjurat de fostii sai studenti de la Scoala de Poduri si Sosele din Bucuresti, a lucrat la definitivarea proiectului, care constituie un exemplu de precizie. La 9 noiembrie 1890 s-a pus piatra fundamentala a constructiei podului, care a fost inaugurat la 14 septembrie 1895.
La momentul inaugurarii era cel mai lung pod din Europa (4088m) si al treilea ca marime din lume. |n afara podului principal peste Dunare, a fost realizat podul peste bratul Borcea, cu trei deschideri de cate 140 m si viaducte avand 60 de deschideri de 42-60 m. A fost realizat un impresionant volum de excavatii, 62 mii m3 sapaturi pentru fundatie pana la 30 m adancime sub apa, peste 100 mii m3 de zidarie pentru pile si s-au utilizat 1.600 vagoane de otel. Aceasta grandioasa lucrare este utilizata si astazi, dupa mai bine de o suta de ani de functionare, si poate fi admirata pentru frumusetea ei artistica.
Constructia portului Constanta a fost inceputa de inginerul Gh. Duca si continuata pana la finalizare de A. Saligny, care a executat si cele trei silozuri in sistemul celulelor din elemente prefabricate (1906-1910).
Activitatea didactica a lui Saligny a inceput in 1884, cand a fost numit la {coala Nationala de Poduri si {osele din Bucuresti, sef al Catedrei de poduri. El a parasit catedra in 1914.
A detinut functii importante in Ministerul Lucrarilor Publice si aceea de ministru in anii 1918-1919. Recunoscut ca un mare inginer al timpului, a fost decorat cu ordinul Ofiter al Legiunii de Onoare in gradul de mare ofiter, de catre Franta, in anul 1908.
A fost ales membru corespondent al Academiei Romane la 31 martie 1892, membru titular la 7 aprilie 1897; vicepresedinte intre 26 martie 1901-23 martie 1904 si presedinte intre 18 aprilie 1907-25 mai 1910, fiind primul inginer in aceasta functie.
A incetat din viata la 17 iunie 1925.
In ziua de 13 mai a.c., Academia Romana - prin Sectia de stiinte tehnice si Comitetul Roman pentru Istoria si Filosofia {tiintei si Tehnicii - a organizat conferinta "Anghel Saligny - 150 de ani de la nastere".