Trecatori cu Blaga… prin Lancram
Data: 15-31 mai 2004
Bat clopote! Peste rau, in rape rosii de plans, durerea se prelungeste-n dor. Eroii de la Oarda isi dorm vesnicia nu departe de locul unde un arhanghel a fost rapus.
Bat clopote la Lancram, vibratie a pamantului catre cer. Nemurire inalta a celor ce dorm, dorm vesnic, dor(mire) in Dumnezeu.
Raspund clopotele in alba cetate, clopotele Apusenilor la Ramet si toate celelalte. El e norul, ducausul, calatorul, stie talcul, stie dorul…
Trecatorule, opreste-te din drum sa-ti soptim in tacere talcuri! Nu cata spre ochii
umbriti, nascatori de lacrimi. Aici, intreg pamantul este lacrima! Una uriasa ca umbra lui Dumnezeu, pe care, aghiasma, o putem bea in chip de apa. Ea se prelinge in rauri limpezi, sta racoroasa in fantani si umezeste stelele. Iar voi, oameni, cu greaua osanda de-a sta in lumina, va oglinditi in ea, inrourandu-va proaspete primaveri si poate vreo intoarcere de gand.
Da! Placut e somnul langa o apa ce curge, langa apa ce vede totul. Placut e somnul, placut… Apropiati-va! Pasii vostri sprintari ne amintesc de aievele noastre.
Parca vad vulturii ce roteau pe sus si reating clipa neprielnica, atunci cand drumurile toate s-au retras de sub picioare, de sub pas. A fost ca o intoarcere in lacrima obarsiei, a mumei. Ne-am intors in chip de… dor. Am facut-o de multe ori, contemporani si cu fluturii, cu Dumnezeu, inainte de-a fi taina.
Cititi inscriptiile! Cat de aproape una de alta, sub crugul albastru in Lancram, isi stau alaturi, unchi si nepot.
Nu-l cunoasteti prea bine pe Dorin Pavel, fiul sorei mele Letitia? O, imi declar durerea de a-l fi pus rau cu lumea, atunci cand lupii rosii au fost pusi stapani la stana. El este parintele tuturor apelor cu morile hidrocentrale. El este arhitectul apelor tarii, dar si celorlalti. Cat despre mine… lebada muta, in spatiul mut, langa apa ce vede totul, si zeul apelor, cu amintiri, nu-mi uitati primenirea voastra. Atat cat straiele raman curate, ne va fi de pomenire.
Umbriti-va sub stejarul tanar, crescut cu fruntea spre cer, din oasele noastre, temelie de temelie pruncilor iviti, clipe inaripate sub zodia muntilor generosi.
Aruncati-va apoi privirile in orizonturi, sa mangaiem plaiul acesta ca o palma uriasa in care ne-a fost zgariata linia destinului.
Aprindeti lumini la altare! {i nu uitati ca stancile si capistea de la Ramet s-au sfintit de ziua… Pietrarului.
Drum bun, bunurilor trecatori si pretuiti lumina!… Noi ramanem somnului, dormire in Dumnezeu…
Cu ocazia excursiei organizate de Filiala AGIR Rm. Valcea la Alba Iulia