Lumini si umbre in peisajul economico-social

Zilele care au trecut de la publicarea estimării-semnal privind evoluția produsului intern brut (PIB) în primul trimestru din acest an au fost marcate de un intens schimb de opinii referitor atât la rezultatele consemnate în comunicatul Institutului Național de Statistică (INS), cât mai ales la perspectivele economiei românești în 2021.

Început timid în al treilea trimestru din 2020, continuat cu o anumită vigoare în următoarele trei luni din anul precedent, procesul de revenire pe plus al PIB s-a dovedit mai robust în intervalul ianuarie - martie 2021. Nu este puțin lucru să se înregistreze un ritm de creștere, în termeni reali, de 2,8% față de ultimul trimestru din 2020, deoarece - în acest fel - s-a reușit ca scăderea față de primul trimestru din același an să fie de numai 0,2%. Este de remarcat, din nou, că acest bilanț a confirmat un trend crescător înregistrat pe o perioadă de o jumătate de an.

Cum era de așteptat, comentariile pe care le evocăm au vizat identificarea tendințelor pe termen mediu, mai ales prin prisma evoluțiilor pe ramuri. Acestea sunt reflectate concludent în statisticile oficiale privind evoluțiile sectoriale.

Constatări interesante sunt prilejuite de comparațiile cu primul trimestru din 2020, deoarece ele au prefațat declanșarea pandemiei, adică au reprezentat tot o perioadă de creștere cu excepția celei de-a doua jumătăți a lunii martie în anul trecut. Astfel, s-a reconfirmat că principalul motor al creșterii a fost, în continuare, consumul, care a înregistrat un spor de 4,1%. Chiar dacă, sub impactul pandemiei, comerțul cu amănuntul și-a modificat sensibil structura, s-a dovedit, pe ansamblu, a fi și o veritabilă ancoră pentru întreaga economie. Un al doilea ritm, relativ înalt, de creștere s-a înregistrat în industrie, ramura cea mai afectată de criză în anul 2020. Comparativ cu primul trimestru din anul trecut, s-a extins activitatea din industrie cu trei procente. Foarte important în materie de tendințe este faptul că volumul comenzilor noi în industrie s-a majorat față de același referențial cu 7 procente, asigurându-se, în acest mod, premise favorabile pentru recuperarea în timp mai scurt a pierderilor în cea mai mare parte a anului 2020. Pe locul următor se situează construcțiile, care și-au menținut, în bună parte, ritmul de creștere din 2020, element definitoriu și pentru accelerarea procesului investițional.

O evaluare mai cuprinzătoare atestă combinarea contradictorie a elementelor pozitive cu cele negative, sursă de îngrijorări pe deplin justificate. În acest sens, cu titlu de exemplu, ne reamintim de deficitul de cont curent care s-a majorat exponențial, respectiv cu 157%. Sigur, încurajator este faptul că exportul a crescut cu 3%, dar dinamica mult mai înaltă a importului, adică 7,1%, indică necesitatea imperioasă de a se reduce rapid deficitul, deoarece, în caz contrar, va avea de suferit întreaga economie și, implicit, va fi afectată populația țării. La capitolul negativ s-au înscris și alte componente ale peisajului economico-social din perioada analizată, cum ar fi rata inflației, superioară celei prognozate, dimensiunile șomajului în permanentă creștere, care afectează gradul de ocupare, sursele de venituri și, prin efect propagat, puterea de cumpărare. În cele din urmă, consecințele acestor fenomene pe un plan mai larg, respectiv asupra surselor de creare a valorii adăugate, riscă să fie fructificate sub potențial. De aici se desprinde concluzia că nu a venit încă vremea pentru manifestarea euforiei, după cum experiența din ultimul an și jumătate ne îndeamnă la prudență în aprecieri. O abordare realistă, echilibrată, eliberată de poziții extreme s-a dovedit și se dovedește benefică, în prezent, și, cu siguranță, în viitorul mai apropiat sau mai îndepărtat pentru depășirea dificultăților actuale și asigurarea premiselor unei creșteri și dezvoltări economice sustenabile, cu adevărat sănătoase.