Fenomenul Tehnocrat si constructia europeana
Data: 1-15 iulie 2004
Enciclopedia WEBSTER 2002 explica termenul TEHNOCRATIE prin sistem teoretic de "conducere de catre experti” bazat pe principii elaborate de oameni de stiinta si tehnicieni profesionisti, intelegand prin aceasta si "transferul puterii reale de la autoritatile alese la specialistii tehnici”. PETIT LAROUSSE il explica prin "sistem politic in care influenta determinanta apartine tehnicienilor”. DIC}IONARUL ENCICLOPEDIC ROMAN din anul 1962 il categoriseste drept "o orientare in sociologia burgheza contemporana”. DICTIONARUL EXPLICATIV AL LIMBII ROMANE, ed. 2 din 1998, da doua definitii fenomenului:
1. Orientare sociologica potivit careia in societatea contemporana rolul de conducere ar reveni specialistilor din domeniul tehnic,
2. Sistem de guvernare in care rolul de conducere ar reveni intelectualilor specialisti din domeniul tehnic (intelectualitate tehnica cu rol conducator).
ANTECEDENTE
Lucrari cu continut tehnocrat s-au publicat cu mult inaintea aparitiei termenului Tehnocratie. SAINT SIMON, in cartea sa "Du système industriel” (1821), a prognozat aparitia unei noi clase politice, a industriasilor si inginerilor, care vor inlocui patura nobilimii, clerului, proprietarilor.
THORSTEIN VEBLEN, in cartea sa "The Theory of the Leissure Class”, publicata in 1899, scria: "Sistemul industrial le cere oamenilor sa fie seriosi, eficienti si cooperanti, pe cand cei care conduc afacerile mondiale sunt interesati sa faca bani si sa-si afiseze bogatia”. Businessmenii vizati de VEBLEN erau apreciati ca fac profit nu din utilizarea rationala a fortelor industriale si sociale, ci, din contra, provocand distorsionarea acestora prin manipulari monetare, prin restrangerea productiei in scopul pastrarii unor niveluri de preturi ridicate artificial si prin interferarea in treburile inginerilor, considerati de autor a fi adevaratii producatori de bunuri si servicii. In cartea "The Theory of Business Enterprise” (1904), acelasi autor evidentiaza incompatibilitatea procesului industrial modern cu caile irationale ale afacerilor si finantelor. Veblen a sustinut ca in societatea umana de la finele secolului al 19-lea exista un conflict fundamental intre productia de bunuri si acumularea de bani. Veblen a decedat in anul 1929, iar lucrarile lui au avut un efect incitant asupra gandirii economice si sociale din Statele Unite ale Americii. Cu toate ca el nu a participat la nici o actiune politica, fata de care manifesta mult pesimism, in perioada crizei economice din anii '30, ideile lui au fost catalogate drept idei politice radicale sau chiar socialiste.Unul din discipolii lui, Wesley C.MITCHELL, l-a numit "un vizitator din alta lume”.
PREMIERA
Primul care a folosit termenul TEHNOCRA}IE a fost inginerul american W.H Smith.
Ideile filozofice elaborate de sociologul THORSTEIN VEBLEN au fost preluate in anii '20 ai secolului trecut de HOWARD SCOTT, care, de altfel, a si organizat pentru prima data in SUA o miscare denumita TEHNOCRACY INCORPORATED, dand prin aceasta un simbol militant al miscarii pe care o initiaza in SUA si care fiinteaza si astazi. HOWARD SCOTT, \n fruntea unui grup de economisti, s-a dedicat 15 ani cercetarilor economice, formuland o filozofie industriala pe care a numit-o TEHNOCRA}IE, iar pe membrii acestui grup TEHNOCRA}I. Grupul a fost gazduit de UNIVERSITATEA COLUMBIA din NEW YORK, in cadrul Catedrei de tehnologie industriala. THE EMERGENCY RELIEF COMMITTEE, o organizatie de ajutorare a somerilor, a sprijinit multi ingineri someri dispusi sa colaboreze cu tehnocratii, in munca lor de cercetare. Grupul de cercetatori s-a constituit in 1920 sub denumirea de TECHNICAL ALLIANCE.
Aparitia TEHNOCRA}IEI in SUA a fost explicata in primul rand prin declansarea crizei economice americane din anii '20 - '30, dar si de influenta ideilor marxiste si a experientei inca imature a revolutiei bolsevice. Criticile virulente la adresa starii de fapt din societatea americana au determinat conducerea universitatii new york-eze sa se dabaraseze de HOWARD SCOTT si grupul sau de cercetatori, obligandu-i astfel sa inregistreze in 1933 organizatia TECHNICAL ALLIANCE, in conformitate cu legile STATULUI NEW YORK, ca o societate nonprofit.
Cauzele imperfectiunilor societatii americane se concentrau, in opinia tehnocratilor lui SCOTT, in deficiente ale legislatiei fiscale, dezvoltarea lenta a noilor industrii, spectrul razboaielor, inflatia, imbogatitii de razboi, coruptia.
PREMISE
TEHNOCRATII considerau metodele parlamentare democratice prea lente si mult prea complicate. Ei faceau o distinctie intre industrie si agricultura, pe de o parte, ca mijloace de productie indispensabile, si finantele, pe de alta parte, considerate de ei ca un accesoriu, un intermediar orientat in principal spre specula.
Toate acestea si multe altele i-au condus pe TEHNOCRATI la concluzia ca deficientele rezida in incapacitatea clasei politice sa conduca in conditiile de criza cu care se confrunta societatea americana din acea epoca si de aici la ideea ca societatea americana trebuie condusa de ingineri si specialisti tehnici. In felul acesta puterea reala ar fi trebuit sa fie transferata de la organe guvernamentale alese la grupuri de specialisti.
Referindu-se la ideile tehnocrate ale lui Scott din perioada antebelica, economistul francez Maurice Druesne, in cartea "Les Problemes Economiques et la Technocratie”, publicata la Paris in anul 1933, scria: "Evident o astfel de <
ADAPTAREA LA REALITATILE IN MISCARE
Tehnocratii lui Scott isi adapteaza metodele si tehnicile de conducere a societatii in a doua jumatate a secolului 20, luand in considerare imensul progres stiintific din aceasta epoca si in special tendinta de generalizare a informatizarii. TECHNOCRACY Inc. functioneaza astazi ca un institut de invatamant si cercetare, creat ca sa continue lucrarile miscarii organizate de Howard Scott, elaborand studii si lucrari de cercetare destinate a fi puse la dispozitia societatilor civile si factorilor guvernamentali de decizie.
In conceptia acestor tehnocrati, TEHNOCRACY este un model de guvernare bazat pe stiintele fizica si matematica, spre deosebire de forma curenta de guvernare, bazata pe ideologie politica, filozofie sau opinii. In studiile elaborate pana in prezent, ei pledeaza pentru constructia unei societati tehnocrate, pornind de la urmatoarele premise:
- imensele bogatii naturale precum si capacitatile pentru crearea de bunuri si servicii sunt suficiente sa elimine insecuritatea, saracia si criminalitatea, inca prezente in societatea americana;
- deoarece ponderea muncii manuale s-a redus semnificativ prin informatizarea proceselor de conducere si automatizare, un numar mare de oameni isi pierd locul de munca si in consecinta scade puterea de cumparare, si de aici concluzia, in continuare, ca trebuie reconsiderat actualul sistem de formare a preturilor bazat pe cerere si oferta;
- de asemenea, trebuie schimbat actualul sistem de distributie, care ar trebui sa
satisfaca nevoile individuale in conditiile noului mediu tehnologic, in cadrul societatii tehnocrate preconizate.
In viziunea organizatiei Technocracy Inc., atributele unei asemenea societati ar trebui sa fie:
- introducerea de metode riguroase de control asupra tehnologiilor;
- control democratic al tuturor problemelor si deciziilor cu caracter netehnic prin extinderea metodelor de sondaj electronic;
- inlocuirea unitatii de munca umana prin introducerea energiei ca unitate de valoare;
- extinderea automatizarii;
- standard de viata ridicat pentru toti cetatenii;
- eradicarea sau reducerea bolilor sociale ca saracia, criminalitatea, poluarea, insecuritatea si imbolnavirile;
- reevaluarea rolului statului in sensul amplificarii functiunilor sale.
Termenul TEHNOCRACY a fost in voga in anii '30, in perioada marii depresiuni economice din anii 1932-1933. Dar popularitatea TEHNOCRATIEI a scazut mult in timpul NEW DEAL-ului roosveltian, cand prin programele extensive de investitii de stat, prin masurile care au condus la cresterea veniturilor fermierilor americani, prin introducerea unor legislatii de protectie sociala, plati pentru somaj si un nou regim de pensionare, a fost demonstrata o posibilitate de iesire din criza, alta decat cea preconizata de TEHNOCRATI.
"Domiciliat" initial in SUA, termenul TEHNOCRATIE a intrat in utilizare curenta, larg raspandita in toata lumea, abia dupa aparitia in anul 1941 a cartii "Managerial Revolution”, a teoreticianului in domeniul managementului, James Burham.
O REVENIRE SPECTACULOAS~
In ultima parte a secolului trecut ideile tehnocrate au renascut. Multi analisti politici au incercat sa descifreze cauzele acestei reveniri. De data aceasta insa termenul TEHNOCRATIE se refera deja la o filozofie industriala in scopul adaugarii unui plus de eficienta sistemului capitalist existent. De altfel, obiectivele ca si abordarea erau diferite fata de ceea ce Scott si tehnocratii lui gandeau sa realizeze in SUA.
Alexandre MORIN de la Universitatea Laval din Franta, in "La société post-industrielle: l’ère de la technocratie”, semnala doua cauze mai importante ale acestei resuscitari:
- expansiunea capitalista, care a impus marilor proprietari de firme sa confere specialistilor sarcina gestiunii intreprinderilor;
- aparitia societatilor anonime, care a produs separarea proprietatii de gestiune.
Daniel BELL, in cartea sa "Vers une société post-industrielle” (1974), sublinia doua tendinte in evolutia societatii: birocratizarea intreprinderii si rolul mai preponderent al categoriilor socio-profesionale. Prin punerea in practica a cunostintelor lor tehnice, acestea participa treptat la actul de conducere, pana la preluarea lui totala.
In anul 1967 John Kennet Galbraith, celebru economist american, publica cartea "The New Industrial State”, in care face o analiza profunda a evolutiei corporatiilor americane si a raporturilor de putere din interiorul lor.
Galbraith urmareste sa dea un raspuns referitor la cauzele care au produs mutatii importante in problemele de management. El constata o extindere a dimensiunilor si diversificarea profilului corporatiilor americane care au impus renuntarea treptata la sistemul de conducere piramidal. Marea \ntreprindere corporatista, desi infima ca numar, domina valoric produsul national al tarii. Astazi exista mari corporatii ale caror cifre de afaceri depasesc activitatea economica a unei tari sau chiar a mai multor tari la un loc. IBM, celebra corporatie americana, desi a opta din plutonul primelor 10 companii americane, in 1993 a realizat 2% din imensul PIB al SUA si 0,5% din PIB-ul mondial, depasind performantele economice ale Austriei si Greciei impreuna. Astazi FIAT nu produce numai automobile ci si motoare termice si electrice, turbine pentru centrale termice, frigidere, masini de spalat, aspiratoare de praf, lampi electrice etc. In cazul IBM, aceasta corporatie cheltuieste peste 5 miliarde de dolari anual pentru cercetare si dezvoltare.
In acelasi timp, prin transformarea corporatiilor in societati anonime pe actiuni, se constata un puternic proces de transfer al puterii de la proprietari, in cazul nostru de la actionari, la manageri. Aceasta noua configuratie economica si sociala derivata din predominanta specialistilor in conducerea si gestionarea efectiva a intreprinderilor a fost denumita de Galbraith TEHNOSTRUCTURA.
De data aceasta tehnocrati sunt toti cei care fac parte si deservesc aceste structuri, iar TEHNOCRATIA apare ca o veriga a evolutiei societatii moderne.
Intr-o alta carte intitulata "{tiinta economica si interesul public”, aparuta in 1982 si in Romania, Galbraith semnala tendinta de extindere a fenomenului TEHNOSTRUCTURA. Intr-o statistica publicata in SUA, rezulta ca in 1932 din 200 mari corporatii nefinanciare, 44% adica 88 de corporatii se aflau sub controlul managerilor din tehnostructuri. In 1963 acest procentaj creste la 84,5%, adica 169 de corporatii.
In marea intreprindere corporatista proprietarul a devenit un incasator pasiv de venituri, conducerea efectiva fiind detinuta de regula de specialistii in management.
"Ar fi insa o copilarie sa se admita ca un transfer de putere important si durabil ar putea sa se faca in detrimentul proprietarilor de capital. Cedarea puterii in mana specialistilor in tehnica si management are ca scop un plus de eficienta a societatii, care trebuie sa se reflecte in suplimentarea dividendelor, dar si in veniturile noilor decidenti”, scria Galbraith.
Un alt renumit economist american, Paul Anthony Samuelsohn, aprecia si el ca exista o cerere masiva de experti, dar el considera ca nu trebuie exagerat rolul unilateral pe care acestia il pot exercita, deoarece in perioada de criza tot detinatorii de actiuni sunt cei care dau tonul deciziilor.
In Romania, domnul profesor universitar Nicolae Belli, in cartea sa "Proprietatea in teoria si practica economica. Abordari conceptuale”, ed. Centrul de Informare si Documentare al Academiei Romane, 1994, explica pe larg procesul de separare a managementului de proprietate si consecintele lui in viata economica si sociala.
Alvin Tofler in "Socul viitorului” ii acuza pe tehnocrati de miopie, considerandu-i o generatie a imediatului. Si de asemenea ii acuza ca sufera de virusul elitismului. In acest context, el remarca cresterea preocuparilor marilor corporatii pentru adoptarea unor masuri care sa reduca incertitudinile, cum ar fi, spre exemplu, aparitia unor organizatii de planificare si studiu al viitorului, numite centre de prospectiva, proliferate azi in toata lumea, in masura sa cuantifice probabilitatea unei predictii.
Nu au lipsit nici unele mici conflicte rezultate din pretentia urmasilor lui Scott, membri ai organizatei TECHNOCRACY Inc., din SUA, de a detine drepturi de proprietate intelectuala asupra denumirii TECHNOCRACY. O solutie de impacare, propusa chiar de ei, a fost ca orisice alta organizatie care foloseste aceasta denumire sa foloseasca litere mici, sau macar prima litera sa fie un "t” mic.
TENDINTE ACTUALE
Toate civilizatiile intr-o anumita masura au fost tehnocrate. In toate epocile au aparut elite care au creionat si chiar influentat dezvoltarea economica si sociala. Specificul civilizatiei actuale consta si in faptul ca, din cauza imensitatii informatiei stiintifice, elitele actuale tind sa administreze societatea prin folosirea indemanarii tehnologice.
In anul 1995, in ajunul referendumului privind suveranitatea Quebec-ului, presedintele companiei multinationale BOMBARDIER s-a pronuntat public impotriva, amenintand ca in cazul in care Quebec devine independent, el va muta sediul social al acestei companii anonime undeva in afara. Se pare ca pericolul consecintelor sociale ale acestei actiuni ar fi contribuit, mai mult sau mai putin, asupra rezultatului referendumului. Multi i-au reprosat presedintelui ca ar fi abuzat de statutul sau social, pronuntandu-se intr-o chestiune politica. Altii isi puneau intrebarea - cum se explica faptul ca in anul 2000 un tehnocrat isi permite sa-si foloseasca puterea in scopul de a influenta o intreaga societate si chiar sa o manipuleze. Si iata ca acesta isi permite.
REACTII EUROPENE
Analistii apreciaza ca actul de infiintare a COMUNITATII EUROPENE a fost si momentul resuscitarii TEHNOCRATIEI pe plan european.
Patrunderea fenomenului tehnocrat dincolo de frontierele Statelor Unite a provocat reactii diferite.
Charles De Gaule, sesizand patrunderea fenomenului tehnocrat in societatea franceza, a luat o pozitie ferma impotriva lui, pe care l-a apreciat "in mare masura de provenienta straina, destinat sa impieteze democratia franceza”.
In opozitie cu aprecierile lui De Gaule, Jean Monnet, unul din marii artizani ai COMUNITATII EUROPENE, in calitatea sa de conducator al Comitetului pentru Statele Unite ale Europei (1955 - 1975), considera ca puterea veritabila trebuie sa fie data „celor ce gandesc”. |n a doua jumatate a secolului trecut TEHNOCRATIA nu se limita numai la rolul inginerilor, ci avea un sens mai larg, referindu-se acum la toata gama de specialisti in arta conducerii. Vom folosi in continuare unele considerente cuprinse intr-un studiu intitulat „TECHNOCRATIE ET CONSTRUCTION EUROPÈENE”, semnat de Jean-Luc Chabat si publicat recent. Chabat descifreaza TEHNOCRATIA ca avand trei sensuri:
- un sens peiorativ, fiind apreciata drept un produs elitist;
- o formula stiintifica aplicata in procesul de exercitare a puterii politice;
- orice putere politica poate fi considerata tehnocrata, pentru ca necesita o anumita competenta si in fond este o meserie.
Aceasta ultima semnificatie ar justifica patrunderea TEHNOCRATIEI in procesul de constructie si conducere europeana, care se dovedesc a fi un spatiu de implinire a ei, unde se desfasoara o puternica masinarie de administratie economica, si de conducere a societatii prin asa-numitii „manageri publici”.
Se dezvolta numarul comitetelor de experti, al consiliilor de intelepti, care datorita vastei lor pregatiri profesionale, reusesc sa-si impuna solutiile in fata parlamentarilor sau chiar a ministrilor. Au fost create instante de specialisti cu drept de decizie, cum ar fi Curtea de Justitie a C.E., Banca Centrala Europeana, BERD, Consiliul Economic si Social.
Spre deosebire de ideologia clasica tehnocrata, Jean Monnet a considerat ca in mecanismul democratic clasa politica trebuie sa existe, aceasta indeplinindu-si functiile prin organe alese sau numite de cei alesi, numai ca in gandirea lui Monnet rolul clasei politice trebuie sa fie un rol de fatada si reprezentare, in spatele acestei cortine fiind prezente comisiile de specialisti, ale caror solutii sa fie obligatorii pentru clasa politica. Pentru a fi evitate conflicte sociale, acesti specialisti trebuie sa fie in permanent contact cu cerintele populare. Formula Monnet impunea permanenta ridicare a nivelului de cultura politica, intelectuala si culturala a clasei politice, care trebuie sa demonstreze ca este un interlocutor valabil al specialistilor.
Tehnica constructiei europene a impus crearea unor grupuri de foarte calificati specialisti care trebuie sa stabileasca solutii unitare conducerii europene, dupa care trebuie sa se modeleze tarile europene membre.
Este evident ca actuala forma de organizare europeana a fost influentata de ideologia tehnocrata. In 1987, Edgar Morin, un fervent sustinator al constructiei comunitare europene, creeaza neologismul „tehnobirocratie”, iar un alt mare sustinator, Jaques Delors, apreciaza proiectul european prea elitist si prea tehnocrat.
CRITICI PERTINENTE
Intr-un discurs pronuntat in anul 1995 \n fata muncitorilor de la caile ferate franceze, Pierre Bourdieu afirma: „Ceea ce se joaca astazi este recucerirea democratiei impotriva tehnocratiei”. Cunoscuta „ªcoala de la Frankfurt”, in lucrarile sale denunta ceea ce denumeste „dubla pretentie a gandirii tehnocrate de a stapani lumea concreta si de a se erija in o culme a spiritului uman”. De altfel, majoritatea criticilor la adresa TEHNOCRA}IEI se refera la:
- lipsa unui spatiu democratic in deciziile care se adopta;
- tematica referendumurilor, ca forma democratica de consultare a vointei populare, este de regula excesiv de tehnica si depaseste gradul de intelegere al populatiei;
- lipsa de transparenta in elaborarea lucrarilor;
- nu totdeauna se tine seama de conditiile particulare ale tarilor.
Un raport publicat in aprilie 2004, ca rezultat al dezbaterilor \n cadrul mesei rotunde a unui grup de reflectie, prezidat de Dominique Strauss-Kahn, „Un program durabil pentru Europa de maine”, la initiativa lui Romano Prodi, presedintele Comisiei Europene, scoate in evidenta rolul tehnocratei mai ales in prima faza de organizare a Comunitatii Europene. Raportul subliniaza faptul ca parintii fondatori ai Europei, la finele celui de al doilea razboi mondial au esuat in incercarea lor de a crea o Europa unificata poltic (vezi proiectul Comunitatii europene de aparare), esec pe care l-au explicat prin prezenta inca prea puternica a sentimentelor nationaliste in interiorul statelor. Conrad Adenauer, in dorinta lui mesianica de unificare politica a Europei, initiaza in 1950 un proiect de unificare franco-germana, pledand pentru nationalitate si cetatenie comuna, proiect neagreat de francezi. Pentru a construi o Europa fara sa jeneze cat de cat sensibilitatile nationaliste, ei au recurs la „metoda Monnet”, care prevedea competente economice sectoriale, care desi aveau un continut politic, erau practic asimilate competentelor tehnice. Impulsul initial spre unificare a sosit din partea Statelor Unite, care in 1947 lansand Planul Marshall, obliga tarile vest-europene sa se coordoneze in folosirea acestor fonduri si astfel a luat fiinta in anul 1948 OECE (Organizatia Europeana de Cooperare Economica).
Este meritul lui Jean Monnet, care considerand ca in conditiile de atunci, o Europa unificata politic era un obiectiv ireal, promoveaza ideea construirii unei Europe federale, pe criterii pragmatice, tehnice, punctuale, progresive. |n practica au fost create organisme tehnice federale ca Inalta Autoritate a Carbunelui si Otelului, Comisia Economica Europeana si Comisia Europeana EURATOM, forme federale sectoriale, precum si domenii de valoare politica universala, ca de exemplu Drepturile Omului. Aceste integrari sectoriale au reusit, pas cu pas, sa puna bazele unei protonatiuni europene.
Raportorii apreciaza ca paradoxul genial al „metodei Monnet” consta tocmai in aceea ca ea lasa deschisa calea spre constructia unei Europe politice, prin abandonarea integrarii politice pe termen scurt.
Patrunderea ideologiei tehnocrate in actul de organizare continentala, in speta europeana, limitele acestei patrunderi, conflictul potential cu forma de conducere democratica, vor face, in mod cert si in viitor, obiectul unor multiple studii si critici. Este probabil ca in Constitutia Europeana, aprobata recent, se va tine seama de discutiile care au insotit procesul de constructie europeana.
Alte articole


