Mosteniri impovaratoare

La "decesul" Fondului Proprietatii de Stat (FPS), proaspat infiintata Autoritate pentru Privatizare si Administrarea Participatiilor Statului (APAPS) se plangea de mostenirea primita, grea povara pentru noii combatanti pe "frontul" transferului de proprietate din sectorul de stat in cel privat. Acum, la "decesul" APAPS, Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului (AVAS) se plange, la randul ei, ca resturile mostenirii pot fi gestionate doar cu imense dificultati si costuri.
Toate acestea reconfirma modul eronat in care s-a derulat procesul de privatizare inca din anul 1993, cand s-au vandut de catre FPS primele intreprinderi din portofoliul acestei institutii atat de controversate. A venit, apoi, asa-numita privatizare in masa care, pana la urma, a creat SIF-urile-mamut, alte institutii controversate. Fapt este ca, in prea multe cazuri, s-a incalcat legea, iar prin fisurile asigurate uneori deliberat o data cu emiterea a tot felul de acte normative a fost posibil sa se comita fraude de proportii.
Cand se va scrie o istorie adevarata a procesului de privatizare se va cunoaste mai bine evolutia acumularii primitive a capitalului in Romania postrevolutionara, astfel incat se va gasi si una dintre principalele explicatii ale dificultatilor (mostenirilor) de care nu mai reusim sa scapam.
Este foarte bine ca Parchetul National Anticoruptie (PNA) s-a autosesizat si a inceput urmarirea penala in cazul unor mari privatizari, prezentate la vremea lor ca "povesti de succes", dovedite astazi a fi reprezentat doar uriase escrocherii. Din pacate, pierderile de substanta economica nu vor putea fi recuperate decat in mica parte de AVAS.
Reziduurile mostenirii APAPS nu mai prezinta interes. Atentia se cere concentrata asupra Oficiului abilitat sa declanseze si sa accelereze procesul de privatizare pentru portofoliul detinut de Ministerul Economiei si Comertului, portofoliu care include entitati de tipul PETROM, Electrica, Distrigaz etc. Repetarea erorilor comise de FPS si APAPS ar avea consecinte dintre cele mai grave. Speram ca s-a invatat din mostenirile evocate. Daca PNA si Justitia, in general, vor actiona necrutator in cazul constatarii unor grave ilegalitati din trecutul apropiat sau mai indepartat se vor crea premisele necesare ca macar instinctul de conservare sa actioneze in privinta viitoarelor mari privatizari. Dar, garantia corectitudinii operatiunilor o va constitui asigurarea transparentei acestora. Deficitul de transparenta a fost - pana acum - patul germinativ al matrapazlacurilor. De o astfel de mostenire se cuvine sa ne despartim fara regrete. In conditii de transparenta reala, viitoarele privatizari vor fi - cu adevarat - "povesti de succes".