Jurnal de bord Lumea in care traim
Data: 16-31 iulie 2016
Care ar fi reacția cea mai potrivită la avalanșa de informații cu care ne confruntăm zi de zi? Un prim posibil răspuns ar consta în operarea unei selecții. Un al doilea răspuns este, probabil, condiționat de criteriul importanței care ierarhizează informațiile în funcție de influențele pe care le au asupra propriei persoane și a celor apropiați. Un al treilea răspuns se raportează, desigur, la gradul accesibilitate al surselor de informații. Chiar dacă luăm în considerare numai aceste trei răspunsuri, apare evident că temele cele mai preocupante își au „izvorul" în provocările și amenințările cu care suntem confruntați nu numai pe plan intern, ci și pe plan regional, european și mondial.
Aflându-ne într-un an electoral, cu mize foarte mari, nu putem face abstracţie de unul dintre principalele pericole, şi anume populismul. „Întrecerea" declanşată în materie de promisiuni (cele mai multe, fără nicio bază reală) a adus deseori - şi reluarea acestei posibilităţi este cât se poate de persistentă şi în prezent - câştig de cauză unor competitori care s-au dovedit de-a dreptul toxici în structuri decizionale la nivel naţional. Desigur, sunt şi alte provocări şi derapaje care se cer luate foarte serios în seamă, însă configuraţia viitorului Parlament va fi decisivă pentru asigurarea stabilităţii şi coerenţei acţiunilor în cele patru mari domenii care ne interesează pe noi toţi: politic, economic, social şi juridic.
De fapt, îndeplinirea condiţiilor menţionate - stabilitate şi coerenţă - determină şi va determina şi modul în care facem faţă provocărilor şi ameninţărilor externe. Ştim încă de la Nicolae Titulescu axioma potrivit căreia numai o politică internă corectă poate da consistenţă şi eficienţă politicii externe.
Avem de-a face cu un cumul de ameninţări, începând cu înmulţirea şi gravitatea excepţională a actelor de terorism, continuând cu zăngănitul armelor, inclusiv în apropierea ţării noastre - care este şi frontiera de răsărit a NATO şi Uniunii Europene -, cu războiul cibernetic, cu semnele tot mai clare de criză economică, provocate mai ales de adâncirea decalajelor şi inegalităţilor, cu o criză morală.
Numai simpla enumerare a acestor ameninţări şi provocări poate fi de natură a încuraja curentele de gândire şi acţiune pesimiste, sceptice, dar şi extremiste, întrucât nimic nu este mai la îndemână pentru manipulări şi diversiuni decât inducerea fricii în proporţie de masă şi apelul la „soluţii" autohtone, dacă nu chiar dictatoriale, de „mână forte".
De altfel, avem cotidian prilejul, cel puţin neplăcut, să constatăm că, şi în spaţiul nostru naţional, îşi fac loc, tot mai vizibil, operaţiuni de manipulare şi de diversiune, care au ca principal obiectiv zdruncinarea încrederii şi cultivarea agresivităţii faţă de tot ceea ce pot reprezenta factorii de stabilitate politică, economică, socială şi juridică a structurii statale. Sigur, apartenenţa la NATO şi UE asigură României un nivel înalt de securitate, dar deosebit de important este ca ţara noastră să fie ea însăşi un generator de securitate, mai ales prin participarea efectivă, nu declarativă, la masa deciziilor astfel încât interesele naţionale să fie cât mai bine slujite prin politicile comune europene şi euroatlantice.
Cum se vede, un asemenea mod de abordare a informaţiilor interne şi externe impune şi un suport analitic riguros, cu adevărat ştiinţific, care poate fi lesne asimilat cu cele mai importante caracteristici ale gândirii inginereşti. Ne slujesc drept exemple mari oameni politici, adevăraţi bărbaţi de stat, de profesie ingineri, ceea ce demonstrează convingător că totdeauna, chiar şi în momentele cele mai grele, de un dramatism extrem, au existat resurse naţionale care au asigurat nu numai statalitatea României, ci şi progresul ei economic şi social. Este, în fond, şi temeiul unei atitudini realiste faţă de provocările şi ameninţările cu care ne confruntăm.