POLITICI SI MASURI DE REDUCERE A EMISIILOR DE GAZE CU EFECT DE SERA DIN SECTORUL ENERGETIC IN UNIUNEA EUROPEANA (Urmare din nr. trecut)
Data: 16-31 august 2004
Instalatiile care cad sub incidenta Directivei EU ETS si care sunt aprobate ca proiecte JI inainte de 31 decembrie 2004 isi pot mentine statutul de JI. Totusi, nivelurile lor de baza trebuie sa fie conforme cu acquis-ul comunitar.
Observatie. Directiva furnizeaza linii directoare pentru statele membre UE, inclusiv pentru cele admise de curand. Romania si Bulgaria nu sunt inca supuse restrictiilor mentionate mai sus privind proiectele de JI.
2.1.8. Mecanismul de monitorizare
Mecanismul de monitorizare este un instrument pentru evaluarea corecta si regulata a progresului facut in indeplinirea angajamentelor Comunitatii conform UNFCCC si Protocolului de la Kyoto.
Decizia 280/2004/EC a Parlamentului si Consiliului Europei pentru un Mecanism de monitorizare a emisiilor de gaze cu efect de sera ale Comunitatii si implementarea Protocolului de la Kyoto
Decizia abroga Decizia 93/389/EEC si are drept scop sa:
- reflecte in mecanismul de monitorizare obligatiile de raportare si liniile directoare pentru implementarea UNFCCC si a Protocolului de la Kyoto;
- armonizeze si furnizeze mai multe informatii asupra prognozelor de emisii la nivelul statelor membre si la nivelul Comunitatii;
- adreseze cerinte legate de raportare si impartire a sarcinii intre Comunitate si statele sale membre.
Decizia largeste domeniul mecanismului de monitorizare anterior, pentru a lua in considerare registrele, mecanismele flexibile si cooperarea sub Protocolul de la Kyoto. Rapoartele anuale vor acoperi, astfel, inventarele de emisii de gaze cu efect de sera si informatiile suplimentare definite in Protocolul de la Kyoto. In fiecare an, pana la data de 15 ianuarie, statele membre vor trebui sa raporteze Comisiei asupra emisiilor si absorbtiilor lor de gaze cu efect de sera. Din 2005, acest tip de rapoarte vor deveni bianuale si vor trebui de asemenea inaintate pana la data de 15 ianuarie. Decizia prevede un sistem comunitar de inventariere a gazelor cu efect de sera. Comunitatea si statele membre trebuie sa infiinteze registre pentru a contabiliza emiterea, detinerea, transferul, anularea si retragerea unitatilor in cadrul schemei comunitare de comert cu credite de emisii de gaze cu efect de sera. Informatiile din registrele nationale vor fi disponibile Administratorului central desemnat in cadrul schemei de comert cu emisii.
2.2. Politici si masuri de reducere a emisiilor de gaze cu efect de sera in sectorul energetic in Uniunea Europeana
Sectorul energetic, si in special sectorul de producere a energiei electrice, este cel mai mare contribuitor la emisiile de gaze cu efect de sera (aproximativ 30% revin sectorului de
producere a energiei electrice) in UE. Acest fapt este strans legat si de utilizarea eficienta a energiei electrice la consumatori. Reducerea emisiilor de gaze cu efect de sera in acest sector poate avea loc in mai multe moduri, de exemplu prin dezvoltarea unor tehnologii noi, curate, de producere a energiei, cresterea eficientei centralelor electrice pe combustibili fosili si trecerea la combustibili cu continut mai mic de carbon, precum si prin reduceri in cererea de energie electrica.
Evolutia emisiilor sectoriale de gaze cu efect de sera intre 1990 si 1999, precum si importanta relativa a principalelor gaze cu efect de sera in sectorul energetic al UE sunt prezentate in tabelul 2.1.
Tabelul 2.1. Evolutia emisiilor de gaze cu efect de sera in sectorul energetic
CO2 Mt echivalent CO2t CH4 Mt echivalent CO2t N2O Mt echivalent CO2t Total Mt echivalent CO2t % CO2 % CH4 % N2O
1990 1173 85 15 1273 92 7 1
1999 1068 58 15 1141 94 5 1
Sursa: A treia Comunicare nationala a Uniunii Europene catre UNFCCC
2.2.1. Strategia UE pentru sectorul energetic
Cartea verde asupra securitatii furnizarii de energie
Ingrijorarea cauzata de cresterea brusca a pretului petrolului in 1999 si 2000 a condus la elaborarea de catre Comisia Europeana a Cartii verzi asupra securitatii furnizarii de energie (noiembrie 2000). Documentul ridica o serie de intrebari fundamentale despre modul in care trebuie modelata politica energetica viitoare in cadrul UE, astfel incat sa sepoata face fata cresterii prognozate a cererii de energie, reducerii productiei interne de energie si constrangerilor legate de utilizarea combustibililor fosili, necesare pentru respectarea angajamentelor viitoare in cadrul Protocolului de la Kyoto. Cele mai importante orientari politice ale documentului care abordeaza reducerea emisiilor de gaze cu efect de sera in sectorul energetic sunt urmatoarele:
• Managementul partii de consum (‘Demand Side Management’) – prin economisirea energiei si cresterea eficientei energetice;
• Utilizarea surselor regenerabile de energie din ce in ce mai mult. Obiectivul de 12% pana in 2010 este confirmat si se evidentiaza actiuni specifice in domeniul producerii de energie si al utilizarii biocombustibililor in transporturi;
• Taxe pe energie - necesitatea unor masuri la nivelul UE.
Multe din sugestiile din Cartea verde s-au materializat deja in prevederi legislativ comunitare, iar altele vor urma in viitorul apropiat, pe masura ce perioada de consultare asupra documentelor respective se incheie.
2.2.2. Politici si masuri in sectorul energetic in Uniunea Europeana
2.2.2.1. Dezvoltarea pietei interne
Definitivarea pietei energetice interne este o prioritate pentru politica energetica comunitara. Obiectivul este de a imbunatati competitivitatea industriilor europene si de a impulsiona cresterea economica si crearea de locuri de munca in Europa. In paralel, politica energetica va trebui sa contribuie la atingerea celorlalte obiective ale Comunitatii in scopul protectiei mediului, in particular la reducerea emisiilor de gaze cu efect de sera, precum si la securitatea aprovizionarii cu energie. In continuare sunt prezentate pe scurt evolutia pietelor de energie electrica si de gaze naturale.
2.2.2.1.1. Directiva 96/92/EC privind regulile comune pentru piata interna de energie electrica
Adoptarea Directivei 96/92/EC in 1997 a activat si mai mult procesul de creare a unor piete competitive de energie electrica in Comunitatea Europeana. In prezent, doua treimi din consumul de energie electrica din UE sunt in mod teoretic deschise competitiei. Piata a inregistrat o scadere a pretului energiei electrice in aproape toate statele membre si pentru toate grupurile de consumatori. Totusi, competitia este limitata, in practica, de constrangeri legate de transmisia energiei electrice in unele regiuni, precum si de o varietate de obstacole de reglementare ce nu au fost inca indepartate.
2.2.2.1.2. Directiva 98/30/EC privind regulile comune pentru piata interna de gaze naturale
Marea majoritate a statelor membre au implementat aceasta directiva in 2000, aproape toate mergand mai departe decat stipularile legale in ceea ce priveste deschiderea pietei Prin deschiderea spre competitie a pietelor nationale si prin integrarea pietelor nationale de gaze naturale intr-una singura va fi creat un domeniu larg pentru competitie, cu realizarea unor servicii mai bune si a unor preturi mai mici. In prezent, trei patrimi din consumul de gaze naturale din UE este deschis pentru competitie.
Experienta castigata in implementarea directivelor privind energia electrica si gazele naturale a aratat beneficiile ce rezulta pe pietele interne in aceste domenii, si anume: cresterea eficientei, reducerea preturilor, standarde mai inalte ale serviciilor si cresterea competitivitatii. Totusi, s-au dovedit a fi necesare imbunatatiri in functionarea ambelor piete si reglementari concrete pentru a asigura un echilibru in domeniul generarii si a reduce riscurile dominarii pietei, a asigura tarife nediscriminatorii de transport si distributie, prin accesul la retea pe baza tarifelor publicate inainte de intrarea in vigoare, a asigura ca drepturile clientilor mici si vulnerabili sunt protejate si ca informatiile asupra surselor de energie pentru productia de energie electrica sunt facute publice.
In consecinta, in 2001, Comisia Europeana a propus un nou set de masuri avand drept scop definitivarea pietei energetice interne. In 2003 au fost aprobate directivele privind energia electrica si gazele naturale, abrogandu-se cele anterioare corespondente.
2.2.2.1.3. Directiva 2003/54/EC privind regulile comune pentru piata interna de energie electrica, ce abroga Directiva 96/92/EC
Principalele reglementari ale directivei sunt urmatoarele:
* separarea operatorilor sistemelor de transport si distributie, in cazul in care fac parte dintr-o structura verticala integrata;
* implementarea unui sistem de acces al unei terte parti la sistemele de transport si distributie, bazat pe tarife publicate, aplicabile tuturor clientilor eligibili, fara discriminare intre utilizatorii sistemului;
* deschiderea pietei – statele membre vor lua masuri ca in categoria clientilor eligibili sa intre:
- de la 1 iulie 2004, cel mai tarziu, toti consumatorii ne-casnici;
- de la 1 iulie 2007, toti consumatorii;
* reglementare eficace prin autoritatile reglementatoare;
* procedura transparenta de autorizare, prin licitatii;
* informatii de etichetare privind impactul asupra mediului, referitoare cel putin la emisiile de CO2 si la deseurile radioactive rezultate din productia de energie electrica;
* standarde minime comune pentru serviciile publice;
* prevederea de stimulente economice adecvate pentru atingerea obiectivelor de coeziune sociala si economica;
* asigurarea unui acces omogen si nediscriminatoriu la sistemele de transport, inclusiv transfrontier.
2.2.2.1.4. Directiva 2003/55/EC privind regulile comune pentru piata interna de gaze naturale, ce abroga Directiva 98/30/EC
Directiva stipuleaza:
* separarea operatorilor sistemelor de transport si distributie, in cazul in care fac parte dintr-o structura verticala integrata;
* implementarea unui sistem de acces al unei terte parti la sistemele de transport si distributie, bazat pe tarife publicate, aplicabile tuturor clientilor eligibili, fara discriminare intre utilizatorii sistemului;
* deschiderea pietei – statele membre vor lua masuri ca in categoria clientilor eligibili sa intre:
- de la 1 iulie 2004, cel mai tarziu, toti consumatorii ne-casnici;
- de la 1 iulie 2007, toti consumatorii;
* reglementare eficace prin autoritatile reglementatoare;
* criterii obiective si nediscrimatorii pentru acordarea autorizatiilor de constructie si/sau operare a instalatiilor pe gaze naturale sau de furnizare a gazelor naturale;
* standarde minime comune pentru serviciile publice;
* tarife transparente si nediscriminatorii pentru accesul la transport;
* acces nediscriminatoriu la sistemul de gaze al biogazului si gazului produs din biomasa sau al altor tipuri de gaze;
* contracte pe termen lung pentru alimentarea cu gaze a statelor membre;
* asigurarea ca instalatiile din sectorul gazelor naturale si clientii eligibili pot obtine accesul la retelele de conducte de alimentare;
* prevederea de stimulente economice adecvate pentru atingerea obiectivelor de coeziune sociala si economica;
* asigurarea unui acces omogen si nediscriminatoriu la sistemele de transport, inclusiv transfrontier.
2.2.2.2. Sursele regenerabile de energie
Uniunea Europeana si statele sale membre au facut progrese semnificative in ceea ce priveste dezvoltarea tehnologica, capacitatea instalata, precum si cresterea productiei din surse regenerabile de energie (SRE).
Dupa cum se poate vedea in tabelul 2.2, contributia surselor regenerabile de energie la productia totala de energie electrica a UE este de 14,2%. Contributia la productia totala de energie primara este de 11,3% si contributia la consumul intern brut (inclusiv importurile nete de combustibili) este de 5,9%.
Tabelul 2.2. Productia de energie din surse regenerabile in UE (15 state membre)
% 1995 1996 1997 1998 Obiectiv pentru 2010
Productie primara din SRE 10,0 10,0 10,8 11,3 -
Contributia energiei electrice produsa din SRE 13,8 13,5 14 14,2 22,1
Consum intern brut din SRE 5,3 5,4 5,8 5,9 12
Sursa: Comisia Europeana, “Raport asupra progresului in implementarea strategiei comunitare si Planului de actiune privind sursele regenerabile de energie (1998-2000)”; COM (2001) 69 final.
In noiembrie 1997, Comisia Europeana a adoptat o Comunicare intitulata “Energie pentru viitor: surse regenerabile de energie – Cartea alba pentru o strategie si un plan de actiune comunitar”. Acest document propune ca sursele regenerabile de energie sa reprezinte 12% din consumul intern brut de energie pana in 2010. Acest obiectiv a fost consolidat in Cartea verde privind securitatea alimentarii cu energie. Evolutia ulterioara in domeniul politicilor-cheie este descrisa mai jos.
2.2.2.2.1. Directiva 2001/77/EC privind promovarea energiei electrice produse din surse regenerabile de energie pe piata interna de energie electrica
Obiectivul strategic al directivei este sa creeze un cadru pentru cresterea semnificativa pe termen mediu a productiei de energie electrica din surse regenerabile - “energie electrica verde” - in UE si sa faciliteze accesul acesteia pe piata interna de energie electrica.
Statele membre vor fi obligate sa stabileasca obiective nationale pentru consumul viitor de energie electrica “verde”. Daca toate obiectivele sunt indeplinite, circa 22% din energia electrica va fi furnizata in UE de sursele regenerabile in 2010, comparativ cu 14% in prezent. Comisia Europeana va monitoriza conformarea obiectivelor nationale cu obiectivele comunitare si va avea obligatia sa propuna amendamente la obiectivele nationale in cazul in care cele doua nu sunt consecvente.
Directiva acopera urmatoarele aspecte:
- garantia originii energiei electrice produse din surse regenerabile de energie, cu specificarea sursei de energie din care a fost produsa energia electrica, data si locul producerii, iar in cazul instalatiilor hidroelectrice, indicand capacitatea; garantiile trebuie sa fie recunoscute mutual de catre statele membre;
- proceduri administrative: statele membre UE sau organismele competente desemnate vor evalua cadrul legislativ si de reglementare existent privind procedurile de autorizare pentru energia electrica produsa din surse regenerabile de energie, luand in considerare:
- reducerea barierelor de reglementare si a altor bariere din calea cresterii productiei de energie electrica din surse regenerabile de energie;
- concentrarea procedurilor la nivelul administrativ corespunzator;
- asigurarea ca regulile sunt obiective, transparente si non-discriminatorii;
- scheme de sustinere: statele membre UE sunt obligate sa introduca scheme de sustinere a energiei regenerabile; tipul schemelor este lasat la latitudinea statelor, urmand ca in 2005, pe baza rezultatelor obtinute in implementarea Directivei, Comisia sa introduca o schema de sustinere comuna; armonizarea schemelor de sustinere este necesara in conditiile dezvoltarii comertului international cu "energie verde";
- probleme legate de sistemul de transport: statele membre vor lua masurile necesare pentru a asigura ca operatorii sistemului de transport, respectiv distributie de pe teritoriul lor garanteaza transmisia si distributia energiei electrice produse din surse regenerabile de energie; statele pot, de asemenea, oferi acces prioritar la sistem energiei electrice produse din surse regenerabile de energie.
2.2.2.2.2. Directiva 2003/30/EC a Parlamentului European si a Consiliului privind promovarea utilizarii biocombustibililor si a altor combustibili proveniti din surse regenerabile pentru sectorul de transport
Aceasta directiva are drept scop promovarea utilizarii surselor regenerabile de energie in sectorul de transport. Directiva stabileste obiective orientative (neobligatorii) pentru statele membre pentru ca biocombustibilii sa constituie 2% din totalul combustibililor utilizati in transport pana in 2005 si 5,75% pana in 2010. Acest fapt poate fi realizat, printre altele, prin introducerea de taxe reduse pentru biocombustibili, de acorduri voluntare si prin utilizarea biocombustibililor la vehiculele guvernamentale.
Ca politica in domeniul climatic, aceasta directiva are un efect limitat. Dupa estimarile Comisiei, directiva va duce la reducerea cu 2% a emisiilor de CO2 la un cost de 70-160 euro pe tona, ceea ce este mult mai mult decat costul maxim de 20 euro pe tona stabilit pentru ECCP.
2.2.2.2.3. Linii directoare privind ajutorul de stat pentru protectia mediului
In 2000, Comisia a adoptat noile “Linii directoare privind ajutorul de stat pentru protectia mediului” in Comunitate. Acestea autorizeaza statele membre sa acorde importante ajutoare de stat in domeniul economisirii energiei si surselor regenerabile de energie.
2.2.2.2.4. Standardizarea la nivel comunitar
Standardizarea la nivel comunitar este importanta pentru facilitarea intrarii pe piata si comercializarea surselor regenerabile de energie. De aceea, Comisia a luat initiative in privinta standardelor pentru energia termica solara, instalatiile fotovoltaice si echipamentele pentru utilizarea energiei eoliene.
Observatie. Reglementarile descrise mai sus au fost elaborate pentru a ajuta la extinderea surselor regenerabile de energie pe o piata liberalizata a energiei. Pe termen lung, pietele liberalizate de energie la nivel european prezinta beneficii pentru sursele regenerabile de energie, pe masura ce aceste piete renunta la monopolurile garantate de stat si fiecare furnizor poate folosi infrastructura de transport. Pe termen scurt, insa, preturile scazute ale energiei electrice incurajeaza consumul si cresc presiunile datorate competitiei asupra surselor regenerabile de energie, care sunt in curs de a deveni competitive.
2.2.2.2.5. Planul de actiune “Campaign for Take-Off”
Acest Plan de actiune a rezultat din Cartea alba “Energie pentru viitor: Sursele regenerabile de energie”. A fost planificat sa se deruleze pe o perioada de 5 ani (1999-2003) si proiectat sa functioneze ca un catalizator pentru dezvoltarea sectoarelor-cheie ale surselor de energie regenerabila, trimitand semnale clare pentru o utilizare pe scara mai larga a surselor regenerabile de energie si incurajand investitiile. Documentul contine o privire de ansamblu asupra strategiilor si obiectivelor nationale din statele membre pentru implementarea asa-zisei campanii pentru "decolare" (‘Campaign for Take-Off’) a resurselor regenerabile.
Pe langa abordarea sectoarelor energetice-cheie, un obiectiv declarat al campaniei, prezentat in Cartea alba, este identificarea a 100 de comunitati care pot avea drept obiectiv rational acoperirea in totalitate a necesarului energetic din surse regenerabile de energie. Rolul Comisiei Europene este de stabilire a cadrului, furnizare a asistentei tehnicesi financiare acolo unde este cazul si de coordonare a actiunilor. Parteneriatele in domeniul resurselor regenerabile de energie (‘Renewable Energy Partnerships’), semnate cu astfel de comunitati, inainteaza rapid si au fost identificati mai mult de 100 de potentiali candidati.
In perioada 1999-2010, in sectorul surselor regenerabile de energie ar putea fi create
530. 000 de noi locuri de munca in 15 state membre ale UE (fara considerarea noilor admise). Datele privind crearea locurilor de munca vor fi incluse in schema de monitorizare a Planului de actiune.
2.2.2.2.6. Parteneriatul privind resursele regenerabile de energie
Conform acestui parteneriat, oportunitatile de investitii trebuie sa fie evidentiate prin activitati de promovare si relatii publice. De aceea, a fost creata o schema de parteneriat privind resursele regenerabile de energie ce include autoritati publice, agentii energetice industria (inclusiv utilitati, companii petroliere si producatori), asociatii de fermieri si alti actori-cheie. Partile implicate in Campania pentru "decolare" devin parteneri la nivel comunitar, semnand o Declaratie de parteneriat in domeniul surselor regenerabile de energie, document ce descrie actiunile, programele si initiativele care constituie contributia lor la parteneriat. Parteneriatul este proiectat sa promoveze investitiile si sa evidentieze dimensiunea europeana a initiativelor atat publice cat si private in sectoarele-cheie ale parteneriatului pe surse regenerabile de energie.
2.2.2.3. Cogenerarea
Prin producerea simultana si combinata de energie electrica si termica, folosind aceeasi energie intrata cu combustibilul, cogenerarea este o tehnologie eficienta, cu emisii de CO2 mai mici in comparatie cu productia separata a energiei electrice si a caldurii.
Comunicarea Comisiei Europene privind cogenerarea prezinta un obiectiv la nivel comunitar de dublare a utilizarii cogenerarii, la 18% din productia de energie electrica a UE pana in 2010. Se estimeaza ca acest fapt va duce la evitarea unor emisii de CO2 de peste 65 Mt CO2e pe an pana in 2010.
2.2.2.3.1. Directiva 2004/8/EC privind promovarea cogenerarii pe baza cererii de caldura pe piata energetica interna
Scopul acestei directive este crearea unui cadru pentru promovarea cogenerarii pe baza cererii de caldura pe piata energetica interna. Implementarea acestei directive va lua in considerare conditiile nationale specifice, in special in ceea ce priveste conditiile climatice si economice. Conform principiului subsidiaritatii, directiva are ca obiectiv introducerea unui cadru comun si transparent pentru a concentra sprijinul public in statele membre pentru cogenerare.
Directiva cuprinde urmatoarele elemente principale:
- garantia originii energiei electrice produse in cogenerare, recunoscuta mutual de catre statele membre;
- prevederi care obliga statele membre sa analizeze potentialele nationale de realizare a unei eficiente ridicate;
- cogenerarea si barierele in realizarea proiectelor (de exemplu, preturile si accesul la combustibili, probleme de retea, proceduri administrative si lipsa internalizarii costurilor externe in preturile energiei);
- scheme de sprijin – sprijinul pentru productia in cogenerare se va baza pe cererea de caldura, avandu-se in vedere oportunitatile disponibile pentru reducerea cererii de energie prin alte masuri fezabile din punct de vedere economic, precum masuri de crestere a eficientei energetice;
- prevederi pentru evaluarea experientei acumulate in aplicarea si coexistenta diverselor mecanisme de sprijin pentru cogenerare utilizate de statele membre UE;
- probleme legate de sistemul de transmisie a energiei electrice – statele membre vor lua masurile necesare pentru ca operatorii sistemelor de transport, respectiv de distributie de pe teritoriul lor sa garanteze transportul si distributia energiei electrice produse in cogenerare;
- prevederi care cer statelor membre sa evalueze procedurile administrative curente in scopul reducerii barierelor administrative din calea dezvoltarii cogenerarii.
Observatie. De multi ani, cogenerarea, si in special alimentarea centralizata cu energie termica, a reprezentat in tarile Europei Centrale si de Est o componenta importanta in sistemul de producere a energiei. Cele mai multe dintre tarile Europei Centrale si de Est au contributii ale cogenerarii de cel putin 10% din productia de energie electrica. Alimentarea centralizata cu energie termica este si mai raspandita in aceasta zona, cu retele de termoficare in majoritatea oraselor mari, cotele de piata ale termoficarii variind intre 13 si 70%. Totusi, starea generala a multor sisteme de termoficare din Europa Centrala si de Est nu este buna, datorita capacitatilor supradimensionate si retelelor vechi de termoficare, care necesita retehnologizare, ceea ce conduce la o eficienta relativ scazuta a sistemelor. Actiunea comunitara de promovare a cogenerarii ar putea, astfel, sa furnizeze un cadru stabil de sustinere pentru cogenerare si alimentare centralizata cu energie termica in aceasta regiune.