COLEGIUL INGINERILOR

Creat pe baza Legii pentru "purtarea titlului, exercitarea profesiei de inginer si infiintarea Colegiului Inginerilor", din 30 decembrie 1938 - promulgata la 10 august 1938 - acest din urma for a supravietuit timp de 13 ani, pana cand, dupa incheierea celui de al doilea razboi mondial si instalarea noului regim politic, guvernul corespunzator a decis la 26 iunie 1951 atat desfiintarea Colegiului, cat si transformarea "Asociatiei Generale a Inginerilor din Romania" (AGIR) in "Asociatia Stiintifica a Tehnicienilor" (AST), iar mai apoi in "Asociatia {tiintifica a Inginerilor si Tehnicienilor" (ASIT).
Faptul a fost insotit, de altfel, de emiterea unei Hotarari a Consiliului de Ministri pentru schimbarea titlului de "subinginer" in "inginer" pe baza unor mai mult sau mai putin formale examene de diferenta, precum si de transformarea "maistrilor" si brigadierilor" in "tehnicieni", devenind astfel cu toti - tale quale - posibili membri ASIT.
Spre deosebire de Colegiul Inginerilor, care avea calitatea de a da sau retrage dreptul de practica absolventilor {colii Politehnice, de a judeca si califica activitatea membrilor sai si de a-i recomanda pentru ocuparea anumitor functii sau demnitati - inclusiv pe aceea de parlamentar - AGIR-ul, infiintat in 1918 la Iasi si aprobat de Consiliul de Ministri prin Jn. nr. 3235 din 13 septembrie 1921, avea la baza, conform statutului de organizare si functionare, "principiul solidaritatii tuturor inginerilor din Romania spre binele si in folosul tarii, necesitatea protejarii intereselor morale si materiale ale profesiunii, obtinerea recunoasterii ca inginerii sa aiba in intreaga activitate politica, sociala si economica a tarii rolul si drepturile ce li se cuvin in raport cu gradul de cultura si importanta lor ca factori de productie si progres".
|n aceste conditii, in perioada coexistentei lor, cele doua remarcabile institutii - AGIR si Colegiul Inginerilor - si-au desfasurat in mod fructuos activitatea, completandu-se si chiar conlucrand atunci cand imprejurarile o cereau.
Conduse de prestigiosi profesionisti si devotati ingineri ai diverselor ramuri tehnice (in cadrul Colegiului functionau sapte sectii de specialitate), sus-mentionatele institutii au avut de-a lungul timpului numeroase si memorabile manifestari si realizari, asupra carora ar merita scrise, din cand in cand, cateva randuri in reprezentativul si bine ganditul nostru "Univers ingineresc".
Astazi, de exemplu, dorim sa ne oprim numai asupra unui remarcabil gest al celui care a fost decanul Colegiului, prof. ing. inspector general Ion Ionescu, care in sedinta adunarii generale din 3 februarie 1941 si-a anuntat demisia din functia de membru al Comitetului sectiei "Constructii", lasand si conducerea Colegiului in seama dlui prodecan prof. ing. C. Busila, din cauza presiunilor pe care le facea Partidul Natiunii in chestiunea evreiasca, si anume "eliminarea inginerilor evrei din Colegiu", declarand cu fermitate ca unor asemenea presiuni cu caracter rasist si abuziv nu le putea in nici un caz da curs.
Cata demnitate si tarie de caracter a manifestat, in acest fel, cel mai autorizat reprezentant al Corpului ingineresc aratandu-si totalul dezacord fata de aberantele masuri ale puterii, credem ca nu mai trebuie subliniate. Ele au fost evidente si demne de retinut.
Faptul a fost de altfel consemnat in procesul-verbal al sedintei si arata nu numai integritatea morala a celor ce conduceau Colegiul, dar si opozitia hotarata a acestora la aplicarea unor masuri ilegale bazate pe criterii etnice. Procesul-verbal a fost apoi chiar publicat in Buletinul informativ nr.1, din martie 1941 (p.7) al Colegiului Inginerilor, al carui redactor era ing. D.A. Stan, iar secretari de redactie, ing. {t. Balan, ing. V. Popescu si ing. A. Salageanu. De altfel, din acelasi Comitet al sectiei "Constructii" din Colegiul Inginerilor mai faceau parte la data respectiva si ing. V. Bruckner, ing. A. Chiricuta, ing. E. Prager si ing. N. Profiri, ale caror capacitate si prestigiu au fost pe deplin recunoscute si dupa razboiul ce abia incepuse.
Din pacate, dupa revolutia din 1989, Colegiul Inginerilor nu a mai fost reconstituit, asa cum s-a intamplat de exemplu, cu Colegiul Medicilor, iar actualul nostru AGIR a fost lipsit de sprijinul de nadejde al unui organism oficial si competent al Corpului ingineresc, asa cum avea in urma cu mai bine de o jumatate de veac. Este adevarat ca, renascuta din propria-i cenusa, Asociatia Generala a Inginerilor din Romania a incercat la 10 ani dupa reluarea activitatii sa suplineasca lipsa Colegiului, prin elaborarea si inaintarea la parlamentul tarii a unui proiect de lege privind "protectia titlului si exercitarea profesiunii de inginer, infiintarea, organizarea si functionarea Registrului National al Inginerilor din Romania" (Univers ingineresc nr. 6 din martie 1999), cautand prin art. 5 din cap. III sa isi atribuie o serie de prerogative echivalente celor ce reveneau Colegiului, dar se pare ca proiectul a ramas in dosarele deputatilor. Ar fi poate de aceea oportun sa se depuna un nou proiect de lege, in mod sigur cu mai multe sanse de succes, vizand reinfiintarea Colegiului Inginerilor, aliniindu-se astfel si Corpul inginerilor la organizarea Corpului medical, Corpului farmacistilor sau Corpului avocatilor.