REPERUL ABSOLUT
Data: 1-15 aprilie 2004
Omul se-ntreaba: -Cum o fi, zice,
M-apropie de Domnul legile fizice?
E fiecare descoperire
Indemn spre mai multa iubire?
Poti face din cioburi de-atom
Oglinda spre-adancul din om?
Omul ivise orgolii titanice
Cu primele sale succese mecanice.
-Dati un punct fix! a strigat
Plin Arhimede de-avant,
Si eu rasturna-voi Intregul Pamant!
Noroc ca nu i s-a dat!
Omul cunoaste la modul disjunct:
Totul adica, dar fara un punct;
E punctul cel fix, reper absolut,
Origine-unica fara-nceput.
E reazemul fara de care
Lumea nu poate fi pusa-n miscare!
Sistem vrea Mecanica, inertial,
Fugind dupa el din stea In quasar,
La margine de orizont spatial,
Sperand ca, macar temporar,
S-avem pentru forta reper absolut,
Vazand cu ochii de cand s-a nascut.
Termodinamica intra In joc
Fara sa aiba mai mare noroc :
In gradele Kelvin, la modul fatal,
Din nou absolutul cu zero egal!
De agitatie termo - satula,
Materia spune : - Stop, molecula!
Si ea se opreste. In somnul cel greu,
Ma-ntreb, electronii nu cad pe nucleu?
Ingheata deci totul? Imi vine sa zic
Ca totul se-opreste cand nu e nimic!
Chiar entropia e nula. Pacat!
Sa nu mai existe nimic de stricat?
Se poate neantul socoate
A fi Inceputul a toate?
Plutind ca-ntr-o arca pe necunoscut,
Ocean cu-adancimi de neconceput,
Te misca doar valul ce vine,
Nu si ce este sub tine.
Definim deci stiinta,-ntr-o prima instanta,
Ca valuri produse pe ignoranta!
In clipa In care e omul convins
Ca-ntreg adevarul In scheme l-a prins,
Ca legile, iata, sunt simple si clare,
Ceva se Intampla si totul dispare!
Tautologia prin logic razbate :
Vidul se afla In postulate!
Fie cararile scurte sau lungi,
Cand pleci dela zero, la zero ajungi!
Atunci nu-i mai simplu, mai chibzuit,
Sa iei referinta pe Plus Infinit?
Cu zero In fata, ai sarcina grea :
Esti, oare, In stare din gol a crea?
Pe cand infinitul bogat e, fireste,
Izvorul de taine ce nu oboseste.
Ca nu-i stii adancul te nemultumeste?
Sunt doar relative distante, durate,
Cand nemarginire si eternitate
Pierdute au fost. Dar speranta
Re-nvie : Lumina-i egala!
Legand energia, substanta,
Si, poate, chiar spirit, materie
In ordinea universala
Care ne-atrage, si totusi ne sperie!
Chiar legile fizicii-ngana-n surdina
Ecoul poruncii: - Sa fie lumina!
Reper absolut cautand tot mereu,
Omul ajunge la Dumnezeu.
E reazem mai sigur si-adevarat
Decat chiar Acela ce ne-a creat?
Clipa s-alegi, sau eternitatea,
Sa postulezi,
Sau sa crezi,
Creatorul ti-a dat libertatea!
Reperu-absolut a fost asadar
Pierdut: e pacatul originar.
Desi el, Adam, se caise amarnic,
A fost dat afara din Rai. Lucifer,
Satan sau neantul Incearca zadarnic
De-atunci sa ne fie reper.
Legile pure, divine,
Atinse de om Incep sa se-ntine:
Capata o murdarie
Numita savant entropie.
Omul ocupa, chiar prin natura,
Locul secund, fiind creatura
Si producand, prin urmare,
Efecte tot secundare.
Avand Insa-orgoliu, dorinte desarte,
Pe Creator vrea sa-l dea la o parte.
Astfel apare
Cea mai chinuitoare-ntrebare:
- Merita, oare, sa fii cel dintai,
Dar far-Dumnezeu sa ramai?
Raspundem ca omul cand e In deruta:
- Doamne, fereste! si: - Doamne, ajuta!
C.Berbente (din vol.”Cearta cu marile si micile teme”)