Consens in ... dezacord
Data: 15-30 aprilie 2004
Nici nu se stinsesera bine ecourile solemnitatilor consacrate intrarii tarii noastre in NATO, prilej de afisare a consensului national, cand ne-a fost dat sa auzim acuzatii reciproce exact pe tema politicii externe a tarii noastre. Nici nu a fost timp sa se mediteze asupra apelului de a se face o pauza in campania electorala macar in Saptamana Mare si in Sfintele Sarbatori de Pasti ca, imediat, fiecare combatant a aratat ca in ograda celuilalt se gasesc cei mai multi corupti. Am putea sa reamintim si alte numeroase situatii in care consensul, inclusiv in ceea ce priveste necesitatea de a se conferi un caracter civilizat luptei politice, a fost si este incalcat sistematic.
Se pare ca foarte multi politicieni nu se simt bine daca nu recurg la "clasica" balacareala damboviteana. Nu stim daca sfatuitorii de peste hotare ai unor partide si lideri au recomandat sa se desfasoare o campanie electorala agresiva, fapt este ca de asa ceva avem parte. Nu negam posibilitatea ca unii concetateni sa se amuze la spectacolul deplorabil pe care il prezinta unele formatiuni politice, dar este cert (o reconfirma, mereu, sondajele de opinie) ca majoritatea populatiei tarii nu "gusta" show-urile de ... prost gust ale multor politicieni.
Se vadeste ca nu numai pe fond, agenda competitorilor din campania electorala se deosebeste de cea a populatiei, dar si in materie de comportament, de limbaj, de "manere" (cum spunea un celebru personaj al lui Caragiale) exista deosebiri tot mai mari intre ceea ce cred politicienii ca "da bine" si ceea ce apreciaza, cu adevarat, publicul larg.
In definitiv, este treaba fiecarei persoane publice daca prestatiile ei au sau n-au efectul dorit. Ceea ce ne intereseaza pe noi, muritorii de rand, este ca gestionarea treburilor tarii sa se imbunatateasca radical. Aici, nu numai partidul de guvernamant poarta raspunderea, ci si formatiunile din Opozitie deoarece au numerosi reprezentanti si conduc multe unitati administrativ-teritoriale de la comune pana la judete. Am dori un minimum de consens atunci cand este vorba despre interesul public, despre interesul national. |n rest, n-au decat sa se balacareasca in fel si chip. Fiecare are dreptul sa se compromita la "libera alegere". Limita peste care nu se poate (nu trebuie sa se treaca) este cea definita de interesul national.