Memoria minei in spatiul cultural european
Data: 1-15 iunie 2005
Sub diferite aspecte, Uniunea Europeana se caracterizeaza prin "unitate in diversitate". Acesta a fost si sloganul unor manifestari culturale ingineresti care s-au desfasurat in saptamana 8 - 15 mai a.c. in cadrul "Saptamanii Minei Europene" simultan in Franta, Belgia, Anglia si Romania.
La Bucuresti a avut loc vernisajul unei interesante expozitii, in cadrul Muzeului National Tehnic "Prof. ing. Dimitrie Leonida", realizata in colaborare cu Academia Romana - Institutul de Etnografie si Folclor "C. Brailoiu".
In expozitie sunt prezentate prin fotografii, machete si obiecte unele aspecte ale mineritului din Europa si din tara noastra si o colectie de minerale (flori de mina). Realizatorii expozitiei au prezentat in special aspecte ale mineritului romanesc cu traditie din antichitate: exploatarea aurului, a sarii si a carbunelui. Din cele prezentate cu aceasta ocazie retinem unele fapte deosebit de interesante.
Unii cercetatori considera ca exploatarea aurului din zacamintele de la Rosia Montana, Bucium, Cainel, Caraciu s.a. este posibil sa fi inceput din timpurile preistorice. Herodot scria ca: "In jurul anului 513 i.H., Darius (Hystaspes), regele persilor, a pornit un razboi contra agatarsilor care locuiau pe malurile raului Maris (Muresul) pentru a le rapi aurul, fiindca aceasta ramura a scitilor se desfatau in podoabe de aur."
Istoricii amintesc ca razboinicii greci, in drumul spre Caucaz, cu 4000 de ani i.H., au jefuit zacamintele din Muntii Apuseni si au confectionat monede din aur, a carui provenienta este atestata de arheologi. Numele "Crisuri" vine de la cuvantul grecesc hrusos, care inseamna aur.
Faima bogatelor zacaminte de aur exploatate de daci a determinat pe Traian sa porneasca razboi impotriva lui Decebal. In anul 105 i.H., armatele romane au gasit comoara regelui dac, dupa tradarea scribului grec Bicillis, de la curtea daca. La Roma au fost transportate 150.000 kg de aur. In cinstea victoriei au avut loc serbari care au tinut 115 zile. In timpul ocupatiei romane in Dacia s-a dezvoltat mineritul aurului, prin metode ingineresti de exploatare si prepararea aurului. Minele de aur erau conduse de un Procurator aurarium cu sediul la Zlatna, Abrudava (abrudion=aur) si la Baia de Cris. In cei 166 de ani de ocupatie romana s-au extras aproximativ 500.000 kg de aur si 950.000 kg de argint, cu care s-a refacut economia zdruncinata a Imperiului Roman.
Geografic, zacamintele de aur din teritoriul Romaniei sunt cuprinse in poligonul aurifer al Muntilor Metalici, intre raurile Mures, Crisul Alb si Aries; in regiunea aurifera Baia Mare, intre muntii Lapusului, Gutai si Tibles si altele.
Mai tarziu, turcii, ungurii, rusii au fost exploatatori ai aurului din teritoriul romanesc. Orasele Roma, Istanbul, Budapesta, Petersburg au fost construite cu aurul extras din zacamintele noastre. Rosia Montana este astazi in vizorul jefuitorilor moderni.
Sarea gema este o substanta minerala utilizata ca adaos la hrana omului si animalelor. Pe teritoriul Romaniei sunt zeci de zacaminte neexploatate, iar rezervele sunt imense. Daca s-ar extrage sarea din zacamintele romanesti, s-ar putea acoperi cu aceasta suprafata tarii cu un strat de un metru grosime. Exploatarea sarii in Dacia a inceput cu mult inaintea cuceririi romane. Exista dovezi ca scitii si dacii faceau comert cu sare. Dupa cucerirea Daciei, romanii au intensificat exploatarea sarii, care se facea cu condamnati de drept comun, practica pastrata pana la sfarsitul sec. al XIX-lea. Domnitorii Principatelor Romane aveau mari beneficii din exportul sarii, pe care o transportau cu caravane la Adrianopole, Constantinopol, Budapesta, Lipsca si in tarile riverane de Marea Caspica. In epoca moderna, sarea a constituit materia prima pentru industria clorosodica dezvoltata in Romania. Zacamintele romanesti de sare sunt raspandite pe o zona lata de cateva zeci de kilometri in lungul Carpatilor Meridionali si Orientali, in jurul Podisului Transilvaniei si in Maramures. Zacamintele in exploatare sunt putine. Acestea se gasesc la Slanic Prahova, Ocna Muresului, Praid, Tg. Ocna, Cacica si Ocna Dejului.
Mineritul carbunelui are in tara noastra o traditie veche pe Valea Jiului, Valea Motrului si Valea Argesului. Rezervele de carbune sunt estimate pentru consumuri pe o perioada de 150 de ani.
Desi omenirea cerceteaza posibilitatea de productie energetica pe alte cai nepoluante, cercetarile se indreapta si spre utilizarea carbunilor in instalatii industriale in care poluarea sa fie mult redusa.
Munca minerilor a fost intotdeauna deosebit de grea, dezumanizanta. Muncitorii din mine erau macinati de boli ca tuberculoza, silicoza si altele, minerii erau apatici, abrutizati; totusi, in colectivitatea lor ei aveau o viata specifica sociala, sarbatorile lor erau pline de bucuria vietii, isi alcatuiau fanfare si purtau uniforme de care erau mandri. Acum, prin reducerea activitatii miniere, multi vor ramane pe drumuri.
Ce ni se pare ciudat este faptul ca profesorii nostri ne-au invatat ca industria se dezvolta pe baza bogatiilor miniere existente intr-o tara. Oare, acum, de ce n-o mai fi adevarat?...