PETRU GEORGE SPACU (1906-1995) CHIMIST DE TALIE INTERNATIONALA, MEMBRU AL ACADEMIEI ROMÂNE
Data: 1-15 iulie 2006
S-a nascut la 6 iunie 1906 la Charlottenburg în Germania. Studiile preuniversitare le-a facut la Cluj, absolvent al Liceului Gh. Baritiu, a fost clasat la examenul de bacalaureat, pe care l-a sustinut la 6 iulie 1925, al doilea, cu media 9,67. A urmat cursurile Facultatii de Stiinte a Universitatii din Cluj (1925-1929), având ca profesori pe A. Ostrogovich, Gh. Spacu si I. Tanasescu.
În anul 1929, dupa ce a obtinut licenta în chimie cu mentiunea cu distinctie, a fost numit preparator, apoi asistent sef de lucrari la laboratorul de chimie anorganica. Cu o bursa acordata de guvernul francez a facut studii de specializare la Universitatea din Paris în anii scolari 1934-1935 si 1935-1936, audiind o serie de cursuri speciale de chimie anorganica, chimie fizica si chimie generala. În acelasi timp a efectuat mai multe lucrari originale în laboratorul de chimie generala al Universitatii Sorbona si la Institutul de Biologie Fizico-Chimica (Fundatia Rothschild) sub conducerea prof. dr. G. Urbain. În anul 1937 a facut un stagiu de perfectionare la München, la Institutul Politehnic, sub conducerea prof. W. Hieber, care l-a apreciat ca un „savant de viitor“.
Teza de doctorat cu titlul Contributiuni la studiul sarurilor complexe omogene si eterogene în solutii a sustinut-o la 16 ianuarie 1932.
El a avut o vasta activitate didactica si ca cercetator recunoscut în cercurile de specialitate din tara si strainatate.
Ca profesor a slujit la catedra cu devotament si eruditie, mai multe decenii, scoala de chimie româneasca, lasând o impresie de neuitat celor carora le-a fost profesor. A contribuit la formarea mai multor serii de ingineri chimisti.
În anul 1937 a dat concurs pentru ocuparea unui post de profesor la Facultatea de Chimie Industriala a Institutului Politehnic din Bucuresti, fiind acceptat, a functionat ca profesor sef de catedra pâna în anul 1955, când a preluat aceeasi functie la Facultatea de Chimie a Universitatii din Bucuresti, unde a fost si prorector între anii 1966-1969. Din 1972, când a fost pensionat, a ramas ca profesor consultant.
Dezvoltarea industriei chimice din România este legata de activitatea de cercetator a prof. Petru George Spacu, care a initiat domenii noi de cercetare în chimia anorganica si analitica: sinteza fina anorganica; structura compusilor anorganici; chimia elementelor rare. A efectuat studii privind formarea în solutie a unor amine omogene si eterogene, spectrele Raman ale unor complecsi stereoizomeri ai platinei si cobaltului si ale unor molecule liniare triatomice. A efectuat cercetari în domeniul chimiei elementelor rare. A cercetat amoniacatii sarurilor simple si complexe, carbonilii metalici si a descoperit o noua clasa de combinatii complexe, di- si tetracloroiodatoaminele. Este autor al unor metode analitice, chimice si fizico-chimice pentru dozarea unor elemente chimice, a compusilor organici si a unor produse farmaceutice. A elaborat (1975) procedee de dezoxidarea, protectia, fluidizarea si curatirea aliajelor de Al-Si, de Al-Mg si pentru Al.
Ca urmare a cercetarilor sale si colaboratorilor, a publicat în tara si strainatate peste 350 de lucrari, dintre care citam: Chimia combinatiilor complexe (1969, 1974) în colaborare; Tratatul de chimie anorganica (1974) în colaborare.
Sub conducerea prof. P. G. Spacu au fost efectuate cercetari fundamentale si aplicative de importanta deosebita si au fost rezolvate o serie de probleme ale industriei chimice privind: valorificarea superioara a minereurilor indigene pentru obtinerea unor produse semiconductoare; obtinerea de materii prime indigene necesare la turnarea unor aliaje de aluminiu, magneziu si cupru; recuperarea platinei din catalizatori uzati. Astfel a obtinut sase brevete de inventie, care se aplica si astazi în industria chimica.
Rezultatele cercetarilor sale au fost citate în carti de specialitate cu mare circulatie.
A participat cu comunicari la numeroase congrese nationale si internationale si a tinut conferinte la universitatile din Praga, Bruxelles, Dubrovnik si la opt universitati din Germania.
A fost membru al Academiei Române, ales corespondent în 1963, titular în 1990, si al Academiei de Stiinte de la Göttingen, Academiei Mediteraneene Italia, Societatii Franceze de Chimie, Uniunii Internationale de Chimie Pura si Aplicata.
S-a stins din viata la 30 martie 1995.
Prin activitatea sa stiintifica si didactica, P.G. Spacu ramâne o figura reprezentativa a stiintei românesti.