PERSPECTIVE 2008 – PIATA MUNCII, INTRE CLAMAREA CRIZEI SI DATELE REALITATII
Data: 16-31 ianuarie 2008
In conditiile in care somajul a fost, la finalul lui 2007, la nivelul de 4,1 la suta din totalul populatiei active, se poate considera ca acest flagel (au fost perioade in care a depasit 12 la suta) se afla intr-o faza acceptabila sub aspect social. De mai multa vreme, bugetul alocat pentru ajutorul de somaj este excedentar. Cu toate ca exista cca 360 000 de someri (inregistrati si neinregistrati din pricina faptului ca a expirat perioada de acordare a ajutoarelor), pe ansamblul economiei, se considera ca exista un deficit de aproximativ 300 000 de persoane pentru care s-a identificat un potential corespunzator de locuri de munca.
Aparent, avem de-a face cu o situatie paradoxala. Pe de o parte, someri, pe de alta parte, cerere nesatisfacuta de forta de munca. Lucrurile nu se pot judeca, insa, in acesti termeni, fie si numai din cauza faptului ca atat cererea cat si oferta nu vizeaza locuri de munca in general, ci situatii concrete, nu numai la nivel de ramuri, ci si de entitati economico-sociale. Deficitul cel mai mare se consemneaza, de exemplu, in constructii (cca 150 000 de locuri de munca neocupate), atat ca efect al plecarii unui mare numar de conationali in strainatate, cat si lipsei de prevedere in pregatirea unui detasament „de schimb“ din resursele existente.
Desigur, tema abordata astazi nu poate fi epuizata in spatiul acestor insemnari. Ii semnalam doar dimensiunile si consecintele pentru a aduce (sau a readuce) in atentie necesitatea unei strategii nationale in domeniul pietei muncii, strategie care sa se bazeze pe prognoze serioase si care sa implice institutii specializate, in primul rand din domeniile invatamantului si muncii (de pilda, ANOFM), ca si sindicatele si asociatii profesionale de reala anvergura nationala cum sunt AGIR, AGER, ca si structurile patronale. In absenta unei astfel de strategii este iluzorie orice incercare de rezolvare a crizei de pe piata muncii. Abordarea fragmentara, „pe felii“, s-a dovedit contraproductiva, inclusiv in privinta pregatirii noilor generatii de ingineri, intrucat se cere luata in considerare cererea globala (la nivelul economiei tarii, dar si la cel al UE) in corelare cu oferta globala. Bineinteles, totul in functie de dinamica previzibila a principalelor domenii de activitate. Cu cat mai repede se va trece la elaborarea unei astfel de strategii, cu atat mai mult vor creste sansele unei rezolvari de fond, de larga perspectiva. In caz contrar, criza se va acutiza, cu efecte negative previzibile.