Lansarea primului observator al dinamicii Soarelui
Data: 16-28 februarie 2010
La 11 februarie, NASA a lansat in spatiu asa numitul Observator al dinamicii Soarelui (Solar Dynamics Observatory), avind misiunea de studiere a fizicii soarelui, precum si furtunile si exploziile magnetice care afecteaza spatiul din sistemul nostru solar. La bordul sau se afla trei instrumente: un ansamblu de observare a suprafetei si atmosferei solare (alcatuit din 4 telescoape ce acopera 10 lungimi de unda diferite), un aparat de masura a variabilitatii radiatiei ultraviolete extreme a soarelui si un inregistrator helioseismic si magnetic care, pe linga cartarea cimpurilor magnetice solare, va putea achizitiona informatii provenite de sub suprafata opaca a soarelui, scopul fiind descifrarea proceselor fizice ce caracterizeaza dinamul sau magnetic. Necesitatile energetice ale ansamblului sunt asigurate de panouri solare care acopera o suprafata de 6,5 m2.
Observatorul va face observatii aproape continui pentru o perioada de peste 5 ani si va trimite datele spre o statie terestra cu o incredibila viteza de 1,5 TB (terabiti)/zi (echivalentul, de exemplu, a 500 000 de melodii pe zi). Receptionarea datelor se face cu doua antene parabolice de 18 m fiecare instalate linga Las Cruces, in New Mexico.
La fiecare 0,75 secunde, el va inregistra imagini cu o rezolutie de 10 ori mai mare decit cele ale televiziunii de mare definitie. Cind aceste imagini sunt vizionate secvential rezulta un film de foarte inalta rezolutie. Imaginile soarelui vor fi produse in 8 lungimi de unda (din cele 10 disponibile), la fiecare 10 secunde. Cele 10 benzi de lungimi de unda includ 9 benzi in ultraviolet si extrem ultraviolet si una in spectrul vizibil, care vor releva aspectele esentiale ale activitatii solare.
Se spera ca aceasta imensa cantitate de date sa ajute la intelegerea mai buna a activitatii solare si a felului in care ea influenteaza „vremea“ din spatiu. Variatiile „vremii spatiale“ pot modifica radiatia ionizanta, afecteaza zborurile polare ale navelor aeriene, satelitii, pot afecta retelele de distributie a electricitatii si functionarea sistemelor GPS, transmisiile de televiziune, semnalele de telecomunicatii. Întelegerea mai buna a stiintei „vremii” din spatiu poate conduce la posibilitatea prognozarii ei si, deci, la o adaptare si o reducere a efectelor acesteia.
Observatorul este plasat pe o orbita inclinata geosincrona si are o perioada de rotatie de 24 de ore, ceea ce ii permite sa aiba un contact continuu cu baza terestra si un transfer rapid al acestui imens volum de date. Costul total al proiectului, care include si cheltuelile cu baza terestra si cu lansarea, depaseste 800 milioane de dolari.