English
Ministerul Energiei a publicat recent proiectul de Strategie energetică a României pentru perioada 2018 - 2030, cu perspective până în 2050. Proiectul a fost elaborat de un grup de lucru din care au făcut parte reprezentanți ai Ministerului Energiei, ANRE, ANRM, companiilor energetice, Comitetulului Național Român al Consiliului Mondial al Energiei și Academiei Române.
„Strategia nu este un document speculativ sau pur teoretic. Documentul vine cu obiective concrete, cu direcții clare și cu metode prin care România își va crește rolul în regiune. Dincolo de asta, am atins un punct critic și ignorat în ultimii ani: nevoia de a avea și în viitor profesioniști în sectorul energetic. Nu este suficient să investim în noi capacități de producție dacă nu ne asigurăm că vom avea și personalul calificat care să le opereze", a declarat ministrul Energiei, Anton Anton.
Strategia Energetică a României 2018 - 2030, cu perspectiva anului 2050 este un document programatic care definește viziunea și stabilește obiectivele fundamentale ale procesului de dezvoltare a sectorului energetic. De asemenea, documentul indică reperele naționale, europene și globale care influențează și determină politicile și deciziile din domeniul energetic.
Prezentăm, în continuare, o serie de aspecte esențiale incluse în document. Proiectul integral se poate vizualiza pe site-ul Ministerului Energiei.
Viziunea Strategiei: creșterea sectorului energetic în condiții
de sustenabilitate
În cei 28 de ani scurși din anul 1990, energetica românească a fost pusă în situația de a face față schimbărilor economice care au marcat România, cele mai multe fiind caracterizate de restrângerea generală a activităților economice consumatoare de energie.
În prezent, resursele energetice primare, derivatele acestora și produsele finale cele mai valoroase - energia electrică, energia termică sau combustibilii - sunt considerate bunuri cu valoare de marfă care sunt tranzacționate atât pe piața națională, cât și pe piețele regională, europeană sau globală.
Prin aderarea României la Uniunea Europeană, conceptul independenței energetice a fost completat și, treptat, înlocuit cu cel al securității energetice. Întreg sectorul energetic românesc a fost pus în fața tranziției de la dezideratul independenței energetice, la condițiile piețelor de schimb liber. Astfel, principala provocare pentru sectorul energetic constă în reconfigurarea activităților pentru a putea face față competiției de piață.
Din 1990 și până în prezent, rând pe rând, au fost închise mai multe capacități de exploatare a resurselor energetice primare, precum și de producere a energiei electrice și termice. Motivele principale ale acestor închideri sunt legate de reducerea generală a activității economice, de gradul redus de rentabilitate sau de neadaptarea la noile norme de mediu. Deși o parte din activitățile din domeniu au fost privatizate sau concesionate unor investitori privați, o parte însemnată se află în continuare sub controlul statului.
Din această perspectivă, fără o planificare unitară a întregii dezvoltări a țării, este posibil ca la sfârșitul anilor 2030 sectorul energetic românesc să urmeze trendul de restrângere care a caracterizat ultimii 28 de ani.
Viziunea Strategiei Energetice a României este de creștere a sectorului energetic în condiții de sustenabilitate. Creștere înseamnă: construirea de noi capacități de producție bazate pe tehnologii de vârf nepoluante; retehnologizarea și modernizarea capacităților de producție existente și încadrarea lor în normele de mediu, transport și distribuție de energie; încurajarea creșterii consumului intern în condiții de eficiență energetică; export. Sistemul energetic național va fi astfel mai sigur și mai stabil.
România are resursele necesare creșterii sistemului energetic, iar acesta trebuie să fie pregătit să susțină dezvoltarea industriei și a agriculturii, a economiei în ansamblul său, precum și îmbunătățirea calității vieții atât în mediul urban, cât și în mediul rural.
Viziunea Strategiei Energetice a României se bazează pe atingerea a opt obiective strategice și pe implementarea unui program de investiții strategice de interes național.
Opt obiective fundamentale
Documentul are opt obiective strategice fundamentale care structurează întregul demers de analiză și planificare pentru perioada 2018 - 2030 și orizontul de timp al anului 2050. Realizarea obiectivelor presupune o abordare echilibrată a dezvoltării sectorului energetic național, corelată cu valoarea cheltuielilor de investiții. Obiectivele strategice vor fi îndeplinite simultan printr-un set de obiective operaționale ce însumează acțiuni prioritare eșalonate în timp, cu un calendar de realizare pe termen scurt, mediu și lung.
1. Energie curată și eficiență energetică
În evoluția sectorului energetic, România va urma cele mai bune practici de protecție a mediului, cu respectarea țintelor naționale asumate ca stat membru UE. În egală măsură, dezvoltarea sistemului energetic va asigura eficiența energetică, așa cum este definită în directivele UE și legislația națională.
2. Asigurarea accesului la energie electrică și termică pentru toți consumatorii
Acest obiectiv stabilește ca prioritate finalizarea electrificării României și a menținerii sistemelor de distribuție a energiei electrice în strânsă corelație cu dezvoltarea socio-economică. De asemenea, are în vedere necesitatea stabilirii principiilor care vor sta la baza modului în care se va asigura încălzirea în mediul urban, dar și implementarea unor politici care să stabilească alternative pentru mediul rural.
3. Protecția consumatorului vulnerabil și reducerea sărăciei energetice
Accesibilitatea prețului este una dintre principalele provocări ale sistemului energetic și este o responsabilitate strategică. Politicile de dezvoltare și adaptarea corectă a nivelului asistenței sociale în domeniul energiei, mai ales în zonele sărace, vor asigura o protecție reală a consumatorilor vulnerabili.
4. Piețe de energie competitive, baza unei economii competitive
Sistemul energetic trebuie să funcționeze pe baza mecanismelor pieței libere, rolul principal al statului fiind cel de a elabora politici, de reglementator, de garant al stabilității sistemului energetic și de investitor.
5. Modernizarea sistemului de guvernanță energetică
Ca proprietar de active, statul trebuie să îmbunătățească managementul companiilor la care deține participații. Companiile energetice cu capital de stat trebuie să se eficientizeze, să se profesionalizeze și să se modernizeze. Profesionalizarea managementului și depolitizarea numirilor în companiile controlate de stat împreună cu supravegherea fără ingerințe a actului de adiministrare constituie, în special în sectorul energetic, imperative strategice.
6. Creșterea calității învățământului în domeniul energiei și formarea continuă
a resursei umane
Sectorul energetic se confruntă cu o lipsă acută de profesioniști. Personalul calificat este în bună măsură îmbătrânit, iar o parte a personalului calificat activ a ales să plece din România. Formarea unui energetician, indiferent de locul său de muncă sau de tipul studiilor absolvite, este una complexă. Creșterea numărului de profesioniști în domeniul energiei presupune creșterea calității și atractivității învățământului de specialitate. Dezvoltarea și cultivarea competențelor și abilităților energeticienilor înseamnă dezvoltarea pachetelor educaționale specifice la toate nivelurile: licee și școli profesionale publice și în sistem dual, formare continuă la locul muncă, facultăți, programe de master și școli.
7. România, furnizor regional de securitate energetică
România are un scor al riscului de securitate energetică superior mediei OCDE și mai bun decât al vecinilor săi. Contextul internațional actual al piețelor de energie este marcat de volatilitate, iar evoluția tehnologiilor poate avea efecte disruptive pe piețele de energie. În acest context, există premisele ca, prin dezvoltarea sectorului energetic, ținând cont de disponibilitatea resurselor și de stabilitatea dată de maturitatea tehnologiilor tradiționale, România să își consolideze statutul de furnizor regional de securitate energetică.
8. Creșterea aportului energetic al României pe piețele regionale și europene
prin valorificarea resurselor energetice primare naționale
Se au în vedere viziunea de dezvoltare a României în contextul regional și european și dorința de a fi un actor principal al UE în acest domeniu.
Patru investiții strategice de interes național
Conform viziunii și celor opt obiective fundamentale ale Strategiei Energetice, dezvoltarea sectorului energetic este direct proporțională cu realizarea unor proiecte de investiții strategice de interes național. Aceste investiții vor produce modificări de substanță și vor dinamiza întregul sector. Investițiile strategice de interes național sunt repere fixe și obligatorii în programarea strategică; toate celelalte măsuri necesare pentru atingerea obiectivelor strategice vor fi operaționalizate plecând de la premisa realizării proiectelor de investiții strategice de interes național.
Prin Strategia Energetică a României, următoarele obiective sunt considerate investiții strategice de interes național:
♦ Finalizarea grupurilor 3 și 4 la CNE Cernavodă
Energia nucleară, sursă de energie cu emisii reduse de carbon, are o pondere semnificativă în totalul producției naționale de energie electrică - circa 18% -, și reprezintă o componentă de bază a mixului energetic din țara noastră. Energia nucleară din România este susținută de resurse și infrastructură internă ce acoperă întreg ciclul deschis de combustibil nuclear; practic, România are un grad ridicat de independență în producerea de energie nucleară.
Analizele privind necesitatea îndeplinirii obiectivelor și țintelor de mediu și securitate energetică, siguranță în aprovizionare și diversificarea surselor pentru un mix energetic echilibrat, care să asigure un preț al energiei suportabil pentru consumatori, relevă că Proiectul Unităților 3 și 4 de la CNE Cernavodă reprezintă una dintre soluțiile optime de acoperire a deficitului de capacitate de producție de energie electrică previzionat pentru intervalul 2028 - 2035 ca urmare a atingerii duratei limită de operare a mai multor capacități existente. Proiectul prevede finalizarea și punerea în funcțiune a două unități nucleare de tip CANDU 6, fiecare cu o putere instalată de 720 MW, un grup urmând a fi pus în funcțiune până în 2030.
Mărirea capacității de producție a CNE Cernavodă este, de asemenea, o măsură investițională susținută de obiectivul de securitate energetică a României. Realizarea obiectivului de investiții va asigura un aport suplimentar de energie în sistemul energetic de circa 11 TWh, precum și o creștere a puterii instalate cu 1440 MW.
Ținându-se cont de caracteristica de operare a CNE, această putere va avea un grad ridicat de disponibilitate și va permite asigurarea acoperirii bazei curbelor de producție și consum a energiei din SEN. Efectele sistemice ce se vor înregistra după realizarea acestor două grupuri vor fi următoarele:
▪ creșterea capacității de producție a SEN cu efecte pozitive asupra securității energetice prin asigurarea aportului energetic al României pe piețele regionale;
▪ instalarea unor grupuri noi cu eficiență și fiabilitate ridicată, fapt ce va ridica indicatorii globali de eficiență și fiabilitate ai sistemului de producție;
▪ surplusul de putere și energie în sistem va permite retragerea temporară din operare a altor capacități pentru modernizări și retehnologizări sau închiderea acelor capacități la care acestea nu se justifică;
▪ tranziția către un sector energetic cu emisii reduse de gaze cu efect de seră;
▪ păstrarea capacitaților de producție pe teritoriul național a activităților rentabile din sfera exploatării rezervelor de uraniu, a celor de procesare și producere a combustibilului nuclear, având implicații pozitive și asupra gestionării problemelor sociale din domeniul mineritului energetic;
▪ recuperarea investițiilor realizate în construcțiile aferente Grupurilor 3 și 4 de la CNE Cernavodă;
▪ valorificarea rezervei de apă grea constituită în anii precedenți pentru operarea CNE Cernavodă cu patru grupuri operaționale.
♦ Realizarea unui grup energetic nou, de 600 MW, la Rovinari
În momentul de față, capacitatea netă instalată și disponibilă (inclusiv cea rezervată pentru servicii de sistem) în centrale termoelectrice pe bază de lignit și de huilă este de 3300 MW.
Competitivitatea cărbunelui în mixul de energie electrică depinde de: randamentul fiecărui grup, destul de scăzut pentru capacitățile existente; costul lignitului livrat centralei, situat la un nivel relativ ridicat; prețul certificatelor de emisii EU ETS.
Pentru a-și păstra locul în mixul energiei electrice, costul lignitului trebuie să fie cât mai scăzut, iar consumul propriu tehnologic al grupurilor energetice trebuie redus. Noile capacități pe bază de lignit trebuie să aibă parametri supra-critici, eficiență ridicată, flexibilitate în operare și emisii specifice de GES scăzute.
Proiecțiile de preț pentru energia electrică și pentru certificatele ETS indică păstrarea competitivității lignitului în mixul de energie electrică, la un nivel asemănător celui din prezent, cel puțin până în anul 2025. O importanță deosebită va avea lignitul în asigurarea adecvanței SEN în situații de stres, precum perioadele de secetă prelungită sau de ger puternic.
Durata de viață rămasă a grupurilor existente va depinde de măsura în care reușesc să rămână competitive în mixul energiei electrice și să își îndeplinească obligațiile de mediu.
Pe termen lung, rolul lignitului în mixul energetic poate fi păstrat prin dezvoltarea de noi capacități, prevăzute cu tehnologie de captare, transport și stocare geologică a CO2 (CSC).
Rezultatele modelării indică fezabilitatea, începând cu anul 2020, a proiectelor pentru noi centrale termoelectrice pe bază de lignit cu parametri supracritici, iar din anul 2035 - cu condiția ca acestea să fie prevăzute cu tehnologia de captare, transport și stocare geologică a CO2 (CSC) - modelarea arată că ar putea fi construită o capacitate pe bază de lignit prevăzută cu CSC cuprinsă între 600 MW și 1000 MW. Astfel, construcția unei capacități supracritice pe bază de lignit de 600 MW, care să intre în producție după anul 2020 și căreia să-i poată fi adăugată o capacitate de captare și stocare a CO2 începând din 2035, este nu numai necesară, dar și obligatorie pentru asigurarea compoziției mixului energetic cu un cost optim la nivel sistemic.
Grupul va utiliza lignitul furnizat din carierele aflate în imediata vecinătate a obiectivului de investiții.
Potrivit proiectului de Strategie, beneficiile macroeconomice sunt:
▪ accesul la tehnologii moderne într-o investiție energetică de aproape un miliard de euro, în condițiile în care de 25 de ani nu s-au mai făcut investiții în sectorul termoenergetic românesc;
▪ accesul la management modern și sustenabil privind protecția mediului;
▪ consolidarea pieței naționale de energie și a mixului energetic diversificat prin valorificarea superioară a resurselor energetice primare;
▪ stimularea investițiilor interne prin asigurarea din România a unor părți de echipamente și materiale;
▪ crearea de locuri de muncă pe perioada implementării proiectului (cca 4000).
♦ Realizarea Centralei Hidroenergetice cu Acumulare prin Pompaj Tarnița - Lăpuștești
În condițiile în care, la orizontul anului 2030, în mixul tehnologic din sistemul de producție al energiei electrice din România va crește ponderea sectorului nuclear și a energiei din surse regenerabile, sunt necesare capacități care să asigure flexibilitatea sistemului electroenergetic. Prin realizarea celor două grupuri nucleare noi și menținerea unui trend crescător al capacităților de producție din surse regenerabile cu caracter intermitent, construcția unei centrale de mare capacitate cu acumulare prin pompaj este obligatorie pentru stabilitatea sistemului electroenergetic.
La nivelul anului 2030 există și perspectiva altor tehnologii pentru stocarea energiei, dar acestea nu au, în acest moment, suficientă maturitate tehnologică pentru a fi implementate. Prin urmare, este obligatorie realizarea unei capacități de stocare cu puterea de circa 1000 MW în CHEAP Tarnița - Lăpuștești care să poată interveni în echilibrarea sistemului pe durate cuprinse între 4 - 6 ore.
♦ Complexul Hidrotehnic Turnu Măgurele - Nicopole
Amenajarea rațională a cursurilor de apă nu se face doar din perspectiva obținerii energiei electrice. Odată cu folosința energetică, amenajarea trebuie să permită și alte utilizări, precum: protecția împotriva inundațiilor și tranzitarea în siguranță a viiturilor, asigurarea apei pentru agricultură și industrie, a condițiilor de navigație și dezvoltarea infrastructurilor portuare, dezvoltarea trecerilor rutiere și feroviare peste cursurile de apă, desecări și redări în circuitul agricol ale unor terenuri etc.
Unul dintre proiectele hidrotehnice cu folosințe complexe și cu un mare potențial de a genera dezvoltare economică regională este Complexul Hidrotehnic Turnu Măgurele - Nicopole. Proiectul va fi realizat prin amenajarea fluviului Dunărea pe sectorul aval de Porțile de Fier I și II, până imediat în aval de confluența cu râul Olt, în cadrul cooperării între guvernele din România, Bulgaria și Serbia. Complexul va produce, în medie, o energie de aproximativ 2200 GWh/an, contribuind semnificativ la creșterea statutului României de furnizor de securitate energetică în regiune.
Prin realizarea acestui obiectiv de investiții, vor fi create condiții mai bune pentru navigația pe Dunăre prin reducerea cheltuielilor pentru dragare, scurtarea lungimii șenalului navigabil, îmbunătățirea exploatării porturilor și eliminarea inconveniențelor de navigație în situațiile de debite mici. De asemenea, se va asigura alimentarea cu apă a localităților riverane, acestea nemaifiind dependente de nivelul apei Dunării. Ca urmare a funcționării continue și controlate a sistemului de drenaj, se va stabiliza pânza freatică în lunca Dunării, făcând posibilă realizarea de irigații gravitaționale care vor duce la creșterea semnificativă a producției agricole.
De asemenea, proiectul include realizarea unei noi legături rutiere și de cale ferată între România și Bulgaria, peste baraj fiind prevăzută o șosea cu patru benzi de circulație și o cale ferată dublă.
Proiectul se adresează autorităților care administrează domeniile transporturilor, producerii energiei electrice, gestiunii apelor, dar și comunităților locale riverane fluviului Dunărea și, din acest motiv, modul de realizare a acestei investiții a necesitat o decizie la nivel guvernamental. Guvernul României a aprobat prin HG nr. 643/2018 includerea proiectului Complexului Hidrotehnic Turnu Măgurele - Nicopole în lista de proiecte strategice de investiții care urmează a fi pregătite și atribuite în parteneriat public-privat de către Comisia Națională de Strategie și Prognoză.
