Educația din România - o urgență. Educația inginerească - o prioritate

1. Resursa umană calificată

 Coaliția Română pentru Educație Inginerească (CREDING) avertizează că, la nivel global, competiția pentru resurse umane calificate este de departe mai importantă decât competiția pentru resurse naturale.

Criza generată de pandemie a evidențiat, o dată în plus, reale vulnerabilități ale sistemului de educație din România, precum și disfuncționalități majore în toate sectoarele de activitate, pornind de la necesarul de cadre didactice bine pregătite până la organizarea și desfășurarea procesului educativ-formativ. Semnalăm două aspecte esențiale, ce produc deja consecințe socio-economice negative:

a. incapacitatea sistemului de învățământ românesc de a furniza suficientă forță de muncă compatibilă cu nivelul cerințelor societății contemporane;

b. dezinteresul și nepriceperea societății românești de a valorifica potențialul intelectual și creativ al tinerei generații (reamintim aici atât migrarea lucrătorilor calificați în diverse meserii, cât și migrarea specialiștilor).

Este o certitudine că educația reprezintă factorul determinant al evoluției societății, cu implicații profunde în prosperitatea economică individuală și colectivă. Un popor cu educație consistentă, capabil să genereze forță de muncă bine educată, are șanse mari de a răspunde cu succes provocărilor de orice natură. În acest context, trebuie să luăm în considerare că specializarea inteligentă este o șansă pentru țara noastră, dacă stabilim priorități strategice realiste și dacă asigurăm absolvenților un cadru propice de manifestare în zona excelenței în România. 

2. Educația inginerească, o prioritate

 

2.1. Trans și multidisciplinaritate

Avem în vedere în acest document pregătirea tehnică în domeniul ingineriei, unde specializarea inteligentă se referă la inovarea reflectată în produse și servicii competitive, componente ale unei economii adecvate, performante. Inginerii trebuie pregătiți pentru societatea viitorului, în cadrul căreia inovația și creativitatea vor fi predominante, iar adaptabilitatea și pregătirea trans și multidisciplinară trebuie să fie priorități ale procesului educativ-formativ.

Este o evidență că firmele și companiile nu mai revendică aceleași așteptări referitoare la absolventul ideal și doresc să se implice în procesul de formare. Standardizarea și uniformizarea, formarea rigidă pe specialități înguste vor fi descurajate prin comportament instituțional autonom. În acest sens, universitățile vor fi nevoite să răspundă eterogenității comunităților academice și nu vor fi obligate să se copieze între ele. Astfel, ele au datoria să gândească trasee educaționale individualizate, cultivând competențe transversale de tipul: creativitate, inventivitate, reflexivitate și comunicare.

Profesia de inginer presupune o pregătire matematică profundă, o pregătire consistentă în domeniul fizicii, chimiei, biologiei și informaticii. În aceste condiții, pregătirea inginerilor va trebui corelată cu pregătirea elevilor pentru profesii tehnice. Includerea în programele de pregătire a elevilor de gimnaziu și liceu a disciplinelor cunoscute generic sub denumirea STEM - Știință, Tehnologie, Inginerie și Matematică - va reprezenta o cerință naturală, obligatorie.

2.2. Noile tehnologii - bază pentru educația inginerească

Explozia tehnologică la care asistăm, gradul înalt de automatizare a tuturor activităților umane, introducerea pe scară largă a roboticii și inteligenței artificiale impun o nouă viziune asupra educației și formării resurselor umane potrivite pentru noua societate, în care furnizarea de soluții optime se bazează pe cunoștințe, creativitate și inovare. România se află în fața necesității de a regândi întregul proces de pregătire a viitorilor ingineri în strânsă corelație cu aceste realități.

Pregătirea viitoarei generații de ingineri se bazează pe programe bine structurate, care vor asigura, printr-o finanțare adecvată, o bază materială performantă. Este vorba despre un salt major în gândirea sistemului de învățământ obligat să răspundă cerințelor actuale de integrare a conceptelor de inteligență artificială și robotică cognitivă, de conectivitate și de complexitate a sistemelor, de integrare a calculatoarelor cu obiectele fizice. Accesul nemijlocit al studenților la echipamente, laboratoare și platforme experimentale este o condiție esențială pentru pregătirea viitorilor ingineri. Pregătirea teoretică, fundamentală, și pregătirea practică, de specialitate, se vor regăsi în noile programe educaționale.

2.3. Ordinea firească: educația în clasă/laborator și educația online

Adaptarea rapidă la evoluția noilor tehnologii presupune o schimbare de paradigmă a întregului sistem de educație, care să integreze, cu justă măsură, educația online și educația directă, în clasă, în laborator. Tehnologia informației și comunicațiilor furnizează instrumente și metodologii pentru susținerea sistemului de educație, dar acestea nu pot înlocui rolul esențial pe care îl au educatorii și profesorii. Învățământul se face întâi de toate în clasă, cu interacțiune directă între elev/student și profesor, care transmite mult mai mult decât cunoștințe și informații, care este un model de comportament și care incumbă un mod de gândire, greu de realizat în cadrul educației prin internet. Utilizarea eficientă a instrumentelor și platformelor de educație online este necesară, dar ea este doar complementară. Pentru fiecare palier educațional intervenția profesorului este corelată cu nivelul de educație a elevilor și studenților, rolul profesorului fiind esențial pentru adaptarea la nivelul de dezvoltare cognitivă a elevului/studentului.

2.4. Noile tehnologii și ingineria, bază pentru dezvoltarea societății viitorului

Creșterea autonomiei sistemelor tehnice în contextul integrării conceptelor bazate pe inteligență artificială și crearea de societăți de agenți inteligenți presupune o nouă abordare a pregătirii inginerilor capabili să conceapă asemenea sisteme, dar în același timp să le coordoneze. Conlucrarea strânsă dintre ingineri, sociologi, psihologi și, nu în ultimul rând, cu specialiști din domeniul neuroștiințelor reprezintă o cerință expresă pentru dezvoltarea societății viitorului.

Trebuie luată în considerare o transformare a educației prin tehnologie, fiindcă tehnologia devine atât obiectiv, cât și mijloc, iar educația nu poate să ignore această realitate. În acest sens, vom avea învățământ tehnic și învățământ bazat pe tehnologie în interacțiune.

3. Propuneri pentru un nou sistem național de educație în inginerie

 

Coaliția Română pentru Educație Inginerească consideră că este momentul unor schimbări de substanță în sistemul național de educație, care să țină seama de realități, de cerințele societății digitale, de globalizare și de provocările majore ale acestui început de mileniu.

În acest sens apreciem că sunt necesare următoarele:

- elaborarea unei strategii privind educația în inginerie;

- o nouă lege a educației naționale, care să ofere cadrul flexibil de organizare a procesului de învățământ, orientat pe antrenarea pentru învățare cu dezvoltarea gândirii critice și identificarea independentă de soluții. În particular, cadrul normativ pentru învățământul superior trebuie corelat direct cu cadrul normativ pentru cercetare științifică, dezvoltare tehnologică și inovare, pentru a putea permite utilizarea eficientă a resursei umane din ambele sectoare de activitate;

- reorganizarea sistemului de educație în inginerie cu acordarea diplomei de inginer după absolvirea a 5 ani de studiu în varianta (3+2) sau varianta (1+4);

- reconsiderarea programului de pregătire la masterat și corelarea acestuia cu cerințele de perfecționare impuse de evoluția tehnologiei;

- reorganizarea programului de pregătire prin doctorat cu extinderea duratei de finalizare la 5 ani și orientarea tematicii de cercetare pe cerințe ale evoluției științei și tehnologiei;

- revizuirea curriculei și includerea disciplinelor cu deschiderea spre noile tehnologii asociate noii revoluții industriale;

- reconsiderarea parcursului în cariera didactică, în cariera de cercetare sau în mediul economic. În prezent, există bariere, de cele mai multe ori artificiale, care blochează accesul specialiștilor din cercetare și din economie la activități didactice din ciclurile învățământului superior, precum și îmbinarea carierei didactice în universități cu activități de cercetare științifică și/sau dezvoltare tehnologică în institute ori în companii cu puternică componentă de cercetare-dezvoltare;

- reconsiderarea activităților de pregătire practică atât pe baza platformelor din laboratoare, cât și pe baza practicii asociate elaborării proiectelor de diplomă în unități specializate (de exemplu, în întreprinderi);

- extinderea programului STEM în licee cu posibilitatea de a selecta încă din ciclul gimnazial copii cu abilități pentru domeniul ingineriei;

- creșterea gradului de exigență în procesul de admitere în universități și atragerea tinerilor cu reale aptitudini tehnice (matematică, fizică, informatică, chimie, biologie) către universitățile tehnice;

- lansarea unui program național pentru reorganizarea și dotarea laboratoarelor didactice și de cercetare ale universităților tehnice, în concordanță cu cerințele implementării noii revoluții industriale;

- perfecționarea cadrelor didactice din învățământul preuniversitar pentru promovarea unor programe și tehnici de predare adaptate realităților pieței muncii;

- reorganizarea sistemului de perfecționare continuă a profesorilor din învățământul preuniversitar și universitar și lansarea unui program special în contextul digitizării generalizate.

4. Fiecare copil contează. Semnal de alarmă: învățământul rural

Un sistem de educație sănătos valorifică potențialul tuturor copiilor unei țări, indiferent de mediul în care trăiesc, urban sau rural. În acest moment, România nu are un program strategic pentru învățământul din mediul rural (40%), care pare complet abandonat. Este știut că în perioadele de criză cresc inechitățile în educație și formare profesională, iar în contextul crizei pe care o traversăm acum aspectul devine acut. Familiile din mediul rural, în general cu venituri modeste, resimt cu asprime subfinanțarea învățământului, iar statisticile realizate în ultimele decenii evidențiază amplificarea inegalității privind accesul la educație, cu deosebire la educația superioară. România sacrifică astfel o generație și își compromite singură o resursă umană cu mare potențial, copiii din mediul rural.

 

5. Concluzii. Formă și reformă

În ultimele trei decenii s-a abuzat de cuvântul „reformă", în numele căreia au avut loc toate experimentele improvizate din învățământul românesc. Considerăm că este imperios necesară activarea oamenilor competenți, specialiști cu experiență! Este nevoie de discernământ, viziune și responsabilitate. Școala românească trebuie refăcută. O strategie coerentă pe termen mediu și lung privind educația poate reprezenta cartea nejucată în politica românească, atuul ce va capitaliza potențialul intelectual autohton. România ar avea enorm de câștigat. Aceasta înseamnă o schimbare reală. De esență. Care ne implică pe toți: elevi, profesori, părinți, decidenți.

Biroul executiv al Coaliției Române pentru Educație Inginerească - CREDING consideră că actualul contextul al pandemiei și criza economică generată de aceasta constituie cadrul oportun pentru schimbări de substanță în sistemul de educație, care să ia în considerare adaptarea curriculei la cerințele dezvoltării științei, culturii și tehnologiei și care să asigure flexibilitatea structurală a sistemului.