Emisiile de metan și sateliții

Metanul are o durată de viață atmosferică mult mai scurtă decât CO₂, dar este un gaz cu efect de seră mult mai puternic. Sectorul energetic este o sursă antropică majoră de metan, aproximativ 83 Mt de metan au fost emise din operațiunile de petrol și gaze, în anul 2021. Tot în anul 2021, au fost emise din minele de cărbune circa 45 Mt metan.

Emisiile de metan detectate prin satelit

Se știe că sateliții oferă un impuls major eforturilor globale de creștere a transparenței surselor de emisii, în special pentru emisiile de metan foarte mari. De asemenea, sateliții contribuie cu informații importante despre dimensiunea și durata emisiilor mari în locuri precum Orientul Mijlociu, Africa de Nord, Asia Centrală și, nu în ultimul rând, în SUA (inclusiv principalele zone de șist).

În Figura 1 este prezentată o imagine prelucrată - Harta Lumii cu zonele în care sateliții monitorizează și oferă transparența necesară cu privire la emisiile de metan din zonele/țările super-emițătoare.

De evidențiat este faptul că zonele deschise observării prin satelit sunt în creștere, dar acoperirea pe care o oferă este încă departe de a fi finalizată. Astfel, sateliții existenți, din păcate, nu oferă măsurători în regiunile ecuatoriale, în zonele nordice (inclusiv principalele zone producătoare de petrol și gaze din Rusia) și, de asemenea, în zonele în care se realizează operațiunile offshore.

Fig.1. Emisii de metan detectate prin satelit din activități umane (la nivelul anului 2021)

Din Fig. 1 se poate observa că aceste emisii mari care au fost detectate prin satelit, în anul 2021 - de la operațiunile de petrol și gaze, respectiv cărbune și altă sursă legată de om -, au rezultat de la 12 țări: Canada, SUA, Mexic, Algeria, Arabia Saudită, Iran, India, China, Turkmenistan, Kazakhstan, Ucraina și Rusia. Relativ puține emisii majore au fost observate în rândul marilor producători onshore din Orientul Mijlociu.

Fig.2. Diagrama cu primele 10 țări care au emis cantități de metan (la nivelul anului 2021)

Analizând Figura 2, se poate observa că cei cinci ultra-emițători de metan din lume (din toate sursele) sunt: China, India, SUA, Rusia și Brazilia. Împreună, aceste state sunt responsabile pentru aproape jumătate din toate emisiile de metan la nivel global. Dintre acestea, doar Statele Unite și Brazilia fac parte din „Angajamentul Global de Metan".

În ceea ce privește „Angajamentul global privind emisiile de metan", acesta a fost lansat de SUA și UE, în cadrul celei de-a 26-a Conferințe a ONU privind schimbările climatice a părților (COP26) - „The UK hosted the 26^th UN Climate Change Conference of the Parties (COP26) in Glasgow on 31 October - 13 November 2021". Peste 110 țări s-au angajat să atingă un obiectiv colectiv de reducere a emisiilor globale de metan generate de activitatea umană (în toate sursele, fără a se limita la energie) cu cel puțin 30% față de nivelurile din 2020 până în 2030. Atingerea acestui obiectiv necesită ca țările să treacă rapid de la angajamentele de nivel înalt la strategiile, politicile și planurile de acțiune ale fiecărui stat.

Științific, s-a arătat că emisiile de metan, la nivelul anului 2021, din operațiunile cu combustibili fosili, dacă ar fi fost captate și comercializate, ar fi pus la dispoziția pieței circa 180 de miliarde de metri cubi de gaz, evident, o cantitate similară cu cea a întregului gaz utilizat în sectorul energetic din UE. Astăzi, acest lucru ar fi fost suficient de confortabil pentru a ușura presiunile actuale asupra prețurilor și nu numai.

Ca o concluzie generală, extinderea coaliției țărilor angajate în reduceri ambițioase ale emisiilor de metan este esențială.