Importante momente aniversare tehnico-economice în 2021 (III)

Continuăm, în acest număr, prezentarea unor momente de seamă din istoria științei, tehnicii și economiei românești (și nu numai), pe care le marcăm, în acest an, prin aniversări „rotunde". Astfel, anul acesta se împlinesc:

140 de ani de la:

▪ Transformarea Școlii de Poduri, Șosele și Mine (care funcționa din 1867) în Școala Națională de Poduri și Șosele din București (ca urmare a reorganizării învățământului tehnic superior), acordând absolvenților titlul de inginer. Primul director a fost inginerul Gheorghe Duca;

▪ Constituirea, la București, a Societății Române de Construcții și Lucrări Publice, care instalează la Ciurel o fabrică sistematică de cărămidă, unde inginerul Nicolae Cutzarida a montat primul malaxor din țara noastră;

▪ Înființarea, în urma hotărârii adoptate cu ocazia inaugurării liniei ferate Buzău - Mărășești, a Societății Politehnice din România, al cărei prim președinte a fost Dimitrie Frunză. Reunind ingineri, arhitecți, fizicieni, chimiști, matematicieni, naturaliști-agronomi și ofițeri din armele speciale, societatea avea menirea de a oferi membrilor săi informații privind dezvoltarea științei, comerțului și industriei din celelalte țări, pentru a le folosi la rezolvarea problemelor ridicate de economia țării noastre;

▪ Proiectarea și realizarea, de către Anghel Saligny, pe linia Adjud - Târgu Ocna, a primelor poduri combinate de șosea și cale ferată construite în țara noastră, iar în 1886, pe linia ferată Filiași - Târgu Jiu, a primelor poduri metalice cu console fără culee;

▪ Darea în circulație a liniilor ferate Apahida - Dej și Ineu - Sebiș;

▪ Începerea construcției Fabricii de Hârtie Letea din Bacău, care a intrat în funcțiune în 1885, folosind ca materie primă pastă de cârpe și pastă mecanică din lemn. Celuloza necesară s-a importat până în 1900, când a început să fie produsă într-o secție a fabricii.

135 de ani de la:

▪ Înființarea, pe lângă Școala Națională de Poduri și Șosele, a Laboratorului de Chimie, prin grija chimistului Alfons Saligny;

▪ Înființarea, la București, a Stațiunii Centrale Agronomice, în cadrul căreia s-au efectuat primele analize metodice asupra solului din diverse regiuni ale țării și s-au întreprins experiențe privind comportarea plantelor la administrarea îngrășămintelor;

▪ Prezentarea, de către Grigore Cobălcescu, la Academia Română, a primului raport de sinteză referitor la situația zăcămintelor de țiței din România și la perspectivele de dezvoltare a industriei petrolifere din țara noastră;

▪ Începerea exploatării cărbunilor de la Țebea (descoperiți încă din prima jumătate a secolului XIX), pentru alimentarea uzinelor de la șteampurile de prelucrare a minereurilor aurifere din regiune;

▪ Folosirea de către inginerul Anghel Saligny, pentru prima dată în țara noastră, a fontei la construcția unui tunel de scurgere a apelor prin terasamentul căii ferate București - Fetești, la traversarea văii Mostiștea;

▪ Experimentarea cu succes, pentru prima dată în istoria tehnicii, de către Alexandru Ciurcu, împreună cu Just Buisson, a unei ambarcațiuni cu motor reactiv, alcătuit dintr-o butelie ce degaja gaz, la presiunea de 10 - 15 atmosfere, printr-un mic orificiu, reglat cu un robinet. Încercarea - care s-a făcut pe Sena, contra cursului apei - a durat 15 minute. Între 1886 și 1888, Alexandru Ciurcu a brevetat invenția în Germania, Belgia, Marea Britanie, Italia și SUA.