S-a stins din viață, la vârsta de 95 de ani, legendarul șef al marelui șantier al Complexului Hidroenergetic de la Porțile de Fier, inginerul Nicolae Mănescu.

Sub aceste auspicii, tânărul inginer Nicolae Mănescu a participat la construcția Hidrocentralei de la Bicaz și, pe măsura acumulării de experiență și de rezultate remarcabile, i s-au încredințat proiecte tot mai importante, precum centralele hidro și termoelectrice de la Paroșeni, Oradea, Craiova, Timișoara, Reșița, Rovinari, Stânca Costești (pe Prut). Așa cum am amintit, apoteoza operei sale constructive s-a înregistrat la Porțile de Fier.
S-a născut la 25 octombrie 1925, în comuna mehedințeană Rocșoreni, nu departe de locul unde avea să conducă, peste ani, construcția multor obiective energetice de primă importanță. A absolvit, în 1945, liceul din Turnu Severin, apoi, la Iași, în 1950, Facultatea de Construcții și, în 1963, Facultatea Tehnico-Economică a Politehnicii bucureștene.
Vocația și formarea sa profesională l-au recomandat să participe activ, consistent, în calitate de proiectant și, apoi, în cea de șef de șantier, la elaborarea și realizarea primului Plan de electrificare a României (1951 - 1960), document care a avut la bază viziunea îndrăzneață a marilor ingineri Nicolae Caranfil, Dimitrie Leonida, Dorin Pavel, definitivat sub coordonarea celui dintâi ministru al energiei electrice, ing. Gheorghe Gaston Marin, fost cercetător științific la Institutul pentru Electrotehnică din Grenoble (Franța) și militant al Rezistenței franceze împotriva hitlerismului.
Meritele sale manageriale și tehnico-științifice au determinat numirea în funcțiile de adjunct al ministrului energiei electrice și adjunct al ministrului construcțiilor industriale și, apoi, de ministru al energiei electrice. În 1985, în urma poziției sale divergente față de planurile aberante ale lui Nicolae Ceaușescu, a fost destituit și trimis, cum se spunea, la „munca de jos".
În perioada post-decembristă a efectuat lucrări de înaltă calificare în calitate de consultant științifico-tehnic. Alegerea sa ca membru de onoare al Academiei de Științe Tehnice din România a reprezentat, deopotrivă, o „reparație istorică" și o consacrare la nivel național și internațional a ceea ce a realizat trainic, frumos și, mai ales, util pentru țară și oamenii ei.
În mai multe interviuri apărute în Univers ingineresc, Nicolae Mănescu a prezentat date esențiale, cele mai multe inedite, privind electrificarea României și modul în care pe marile șantiere de profil s-au format puternicele detașamente inginerești, cu contribuțiile lor deosebite la progresul economico-social al României.
Ferm în decizii și cald în relațiile interumane, vizionar și pragmatic, credincios convingerilor sale, cu un comportament deontologic exemplar, inginerul Nicolae Mănescu rămâne definitiv în istorie drept un legendar constructor energetician. Vorba cronicarului - „Nasc și pe la noi oameni...".
Fie ca lumina căreia i-a dedicat întreaga sa activitate să-l însoțească întru eternitate.
Dumnezeu să-l odihnească!