Ingineri mari personalități CONSTANTIN GHIULAI 1898 – 1976 Întemeietorul învățământului superior de autovehicule din România

Profesorul universitar ing. Constantin Ghiulai s-a nascut in comuna Ulesti, judetul Ialomita, in ziua de 1 decembrie 1898 si a decedat in Bucuresti la 23 septembrie 1976. A absolvit, cu intrerupere din cauza razboiului, Liceul "Mihai Viteazul" din Bucuresti.
In noiembrie 1916, la retragerea din Muntenia a trupelor noastre, sub presiunea armatei germane invadatoare, s-a angajat voluntar in armata fiind repartizat la Scoala de ofiteri de rezerva de infanterie din Botosani. Dupa demobilizare, in anul 1918, s-a inscris la Institutul Electrotehnic al Universitatii din Bucuresti, ale carui cursuri a trebuit sa le intrerupa in aprilie 1919 din cauza remobilizarii ca ofiter de rezerva in Basarabia. Cu toate ca a cerut in mod repetat demobilizarea, aceasta i-a fost refuzata si, prin urmare, nu a putut continua studiile universitare, fiind nevoit sa solicite trecerea in cadrele active ale armatei, in vara anului 1920, ca sublocotenent in Regimentul 23 infanterie. Datorita aptitudinilor deosebite si pasiunii pentru tehnica a cerut si a obtinut, in octombrie 1920, mutarea in primul si singurul regiment de tancuri din tara noastra, aflat la Targoviste. Dupa o munca asidua devine, in scurt timp, primul ofiter specializat al regimentului de tancuri, unde a avut succesiv ca sarcini: profesor de tehnica autovehiculelor si a tancurilor la scoala de pregatire tehnica a ofiterilor din regiment; sef al serviciului tehnic; sef al atelierelor de intretinere si reparare pe care le-a reorganizat si dezvoltat dupa un proiect propriu.
In anul 1927, avand gradul de locotenent, a fost trimis in Franta la specializare, unde a urmat cursurile scolii speciale pentru ofiteri tehnici de tancuri si auto a armatei franceze, la Versailles si Paris. A absolvit aceasta scoala cu calificativul „foarte bine”, clasat la egalitate cu seful promotiei, dintr-un numar de 20 de ofiteri, din care o parte aveau diplome de inginer.
Pe baza de concurs, in septembrie 1931 a obtinut un concediu de studii de 4 ani, cu salariu, pentru a urma Scoala Politehnica din Bucuresti, Facultatea de Electromecanica, cu angajamentul de a servi in armata ca ofiter inginer 12 ani de la obtinerea diplomei.
Ca inginer in armata, in perioada octombrie 1935 – iulie 1946 a organizat, condus si dezvoltat Serviciul Motorizari din Directia Tehnica a Ministerului Inzestrarii Armatei, cu unele intreruperi datorate unor sarcini de raspundere in tara si in strainatate. Din 1936 si pana in 1939 a activat la marile uzine din Cehoslovacia si din Germania (Skoda, Tatra, Poldi, Ceskomarewsca, Witcovice, Henschell, Tempo), ca inginer specialist in tancuri si automobile, avand ocazia, pe de o parte, sa-si puna in aplicare cunostintele ingineresti acumulate si, pe de alta parte, sa-si largeasca continuu contactul avut cu inginerii de inalta calificare din fabricile de specialitate straine.
In aceasta perioada de 3 ani a colaborat strans cu fostul Institut de Cercetari Tehnico - Stiintifice pentru Armata si Aviatie (V.T.L.U.) din Cehoslovacia. Dupa cum aprecia insusi prof.ing. Constantin Ghiulai, aceasta perioada de timp poate fi considerata drept cea mai favorabila in ridicarea calificarii profesionale de inginer electromecanic, specialist in autovehicule si care i-a servit in cea mai mare masura la predarea diferitelor cursuri de calcul si constructia autovehiculelor si, mai cu seama, a cursurilor tehnologice pe care le-a predat mai tarziu la Institutul Politehnic din Bucuresti si la Academia Tehnica Militara.
Dupa inapoierea in tara, in anul 1939, a detinut functia de sef de serviciu in Directia Tehnica a Ministerului Inzestrarii Armatei, avand atributii legate de controlul tehnic al fabricatiei, indrumarea pentru pregatirea si organizarea proiectarii, fabricatiei si modernizarii autovehiculelor din dotarea armatei si coordonarea fabricatiei in Uzinele Resita, Ford - Romana, Concordia - Ploiesti s.a. A elaborat si pus de acord cu fabricile constructoare, caietele de sarcini pentru comenzile de autovehicule, cu dezvoltari de 250-450 de pagini fiecare, cuprinzand toate conditiile tehnice, performantele obligatorii, incercarile, omologarea prototipurilor, conditiile de control, receptie etc. Tot in perioada razboiului a fost numit responsabil-coordonator al proiectarii, experimentarii, organizarii fabricatiei si realizarii tractorului rapid cu senile DT - 1 pentru artilerie, in colaborare cu uzinele Rogifer, Resita si Ford. In august 1946, la cerere, i s-a aprobat trecerea in rezerva cu gradul de colonel-inginer.
Ca inginer civil a desfasurat o activitate bogata, dupa cum urmeaza: in cadrul Uzinelor Vulcan (1946-1948) din Bucuresti, unde s-a preocupat de organizarea si conducerea serviciului planificarii si a serviciului controlului calitatii productiei; in Ministerul Metalurgiei, ca sef al Sectiei Standardizare, Control Tehnic si Documentare din Directia Siderurgiei, unde a participat, printre altele, la elaborarea primelor circa 150 de proiecte de STAS-uri privind fontele si otelurile. A organizat, pe baze moderne, serviciile de control al calitatii fabricatiei in cele circa 30 de intreprinderi siderurgice subordonate in acel timp Directiei Siderurgiei. In ianuarie 1952 a fost transferat din Ministerul Metalurgiei la Academia Tehnica Militara.
Activitatea didactica a prof. Ctin. Ghiulai s-a desfasurat atat la Institutul Politehnic din Bucuresti, cat si la Academia Tehnica Militara. Profesorul Ghiulai a fost promotorul cursurilor sistematice de automobile initiate in jurul anilor 1939-1940 la Institutul Politehnic din Bucuresti.
Activitatea didactica la Institutul Politehnic din Bucuresti a inceput-o in anul scolar 1940-1941, dupa inapoierea din strainatate, cand a fost numit conferentiar la Facultatea de Mecanica, unde a predat urmatoarele cursuri: „Automobile” si „Care de lupta” la sectia Armament (1940-1941); „Automobile si tancuri” la sectia Armament (1941-1942); „Automobile si tractoare” la sectia Transporturi terestre (1942-1948); „Tehnologia fabricatiei masinilor termice”.
Incepand din septembrie 1960 a fost numit in functia de decan al Facultatii Tehnico-Economice, facultate care, in afara de cursurile normale, cuprindea si cursuri post-universitare (forma noua de invatamant, cursuri de zi si cursuri fara frecventa).
Profesorul ing. Ctin. Ghiulai a adus o contributie remarcabila la organizarea invatamantului tehnic superior de automobile din tara noastra si a primei catedre de Autovehicule rutiere din Institutul Politehnic din Bucuresti, in calitate de sef al catedrei si apoi, ca profesor consultant. A fost titularul cursului de „Teoria, calculul si constructia automobilului” pana la pensionare. A initiat infiintarea si a realizat laboratoarele catedrei pana la forma lor de astazi.
La Academia Tehnica Militara, activitatea didactica a inceput-o cu anul scolar 1951-1952 ca sef al Catedrei Tancuri si Auto, pe care a organizat-o incepand cu stabilirea primului plan de invatamant si a primelor programe de curs. A asigurat personal predarea principalelor cursuri de specialitate (majoritatea la discipline ce s-au predat pentru prima data in tara); a indrumat si format noile cadre de specialitate ale catedrei din randurile inginerilor militari diplomati ai institutelor politehnice din Bucuresti si Timisoara si ai Academiei Tehnice Militare, reusind sa constituie echipe de cadre care sa asigure acoperirea predarii tuturor disciplinelor; a initiat infiintarea si a condus si realizat dezvoltare laboratoarelor acestei catedre.
Regretatul profesor Ctin. Ghiulai a predat la Academia Tehnica Militara urmatoarele discipline: „Teoria si incercarile automobilelor” (1951-1954); „Constructia si calculul automobilelor” (1951-1954); „Teoria tancurilor” (1951-1955); „Constructia si calculul tancurilor” (1951-1957); „Echipamentul electric al autovehiculelor si tancurilor” (1955-1960); „Transmisii automate pentru autovehicule si tancuri” (1957-1960).
Prof.ing. Constantin Ghiulai a fost primul conducator stiintific de doctorat din tara in specialitatile „Automobile si Tractoare” si „Automobile si Tancuri”, asigurand orientarea cercetarilor pe directii de interes stiintific si practic. Sub indrumarea sa au obtinut titlul de doctor inginer cadre didactice de la catedrele de specialitate de la Politehnica din Bucuresti, Academia Tehnica Militara si alte centre universitare, precum si ingineri din productie si cercetare.
Profesorul Constantin Ghiulai a fost promotorul formarii de cadre didactice universitare si de cercetare in domeniul autovehiculelor rutiere din tara noastra. Avand o vasta experienta in productie privind proiectarea, incercarea si fabricarea autovehiculelor, imbinata cu o pregatire stiintifica asigurata de pregatirea deosebita, recunoscuta, a {colii Politehnice Bucurestene, a publicat, in anul 1948, primul curs de nivel superior de automobile din tara noastra. Experienta sa bogata a fost concretizata si prin publicarea primei lucrari complete din tara ce trateaza mecanica automobilului. A elaborat un numar mare de lucrari stiintifice, studii, proiecte, manuale tehnice cu un total de 7235 de pagini. De asemenea, a avut o contributie importanta la realizarea primelor tipuri de autocamioane romanesti.
Viata si activitatea didactica si stiintifica, precum si statornicul atasament fata de invatamantul din domeniul Autovehiculelor cu care s-a identificat permanent, constituie un exemplu demn de urmat de toti cei pe care, cu aleasa pricepere, i-a indrumat si format.