English
În prezent, se desfășoară o amplă dezbatere publică, stimulată de preocupările legate de elaborarea unei legi speciale pentru investițiile strategice. Nu este, desigur, pentru prima dată când o astfel de temă se află în atenția decidenților la nivel național, însă concluzia la care s-a ajuns, respectiv necesitatea elaborării unui act normativ, la nivel de lege, pentru reglementările strict necesare reprezintă, incontestabil, o premieră. Nu este cazul să intrăm în detalii până la adoptarea noilor reglementări, însă precizările care au venit între timp, din surse oficiale, arată că este vorba despre accelerarea marilor proiecte de investiții sau de achiziții publice în domeniile transporturilor, apărării și energiei. Este limpede că avem de-a face cu domenii într-adevăr strategice, iar preconizatele măsuri de stimulare a procesului investițional, inclusiv prin parteneriate public-private, reprezintă o cerință de prim ordin pentru progresul economico-social al României.
Este interesant de relevat că tema investițiilor strategice are, în prezent, dimensiuni continentale, întrucât vizează politici strategice la nivelul Uniunii Europene. Cu toate că în centrul atenției se află cele cinci variante de soluții pentru revigorarea Uniunii Europene, ceea ce induce în rândurile statelor și cetățenilor un puternic sentiment de incertitudine, iată chiar că președintele Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker a publicat un comentariu consacrat tocmai investițiilor strategice. Este o expresie concretă a nevoii de viziune, iar elementul-cheie relevat de șeful Executivului de la Bruxelles îl constituie investițiile în domeniul industriei. Jean-Claude Juncker a afirmat că „punctul forte al industriei europene a fost totdeauna capacitatea ei de a se adapta și de a inova. Într-un mediu global competitiv, care evoluează rapid, trebuie să ne bazăm pe punctele noastre forte, respectiv rezerva considerabilă de talente, forța de muncă instruită, tradițiile noastre de inovare, și, nu în ultimul rând, cei 500 de milioane de consumatori din cadrul Pieței Unice".
Dacă ne rezumăm la cele două elemente de actualitate, unul de ordin intern, iar celălalt la scara Uniunii Europene, nu va fi dificil de constatat că ambele vizează direct și indirect sferele de acțiune inginerești. Accentul pus pe elementul de ordin constructiv propriu oricărui proces investițional relevă cu deosebită claritate că niciun proiect nu poate fi elaborat și apoi pus în operă fără contribuția inginerilor de cele mai diferite specializări. Desigur, aici este vorba și despre fonduri, despre resurse financiare considerabile. Chiar dacă în această privință se manifestă deseori scepticism, trebuie reamintit că, dintre toate procesele economice, investițiile au cea mai mare capacitate de autoreproducere la scară mărită. Ele asigură premisele pentru cel mai rapid și mai consistent spor de valoare adăugată. Tocmai pe această caracteristică s-a mizat, se mizează și se va miza inclusiv în ceea ce privește asigurarea strict necesarelor resurse financiare.
Revenind la viziunea continentală, îl cităm din nou pe președintele Comisiei Europene: „Trebuie să investim în mod colectiv în cetățenii noștri, echipându-i cu competențele necesare pentru un mediu de lucru care evoluează constant și cu drepturile sociale adecvate pentru modelele de ocupare a forței de muncă, aflate și ele în schimbare. Regiunile noastre și vechile situri industriale ar trebui transformate nu doar pentru a construi apartamente scumpe pe malul apei, ci și pentru a crea locuri de muncă pentru cetățenii din respectivele zone". Cum s-ar spune, a fost pus „punctul pe i". Sunt remarci care ne vizează și pe noi, iar deschiderea oferită, atât ca viziune, cât și ca orientare practică, reprezintă o oportunitate pe care nu avem dreptul să o irosim.
