Este cât se poate de firesc interesul manifestat de comunitatea inginerească, asemenea majorității concetățenilor noștri, față de evoluțiile economiei românești în primul trimestru al anului, deoarece se conștientizează, într-o tot mai mare măsură, realitatea potrivit căreia de această dinamică depind în mod decisiv nivelul de trai, gradul de prosperitate a populației. În termeni statistici, rezultatele la nivel sectorial, în special revigorarea producției industriale și a anumitor sectoare din domeniul construcțiilor, arată că, la începutul acestui an, a continuat procesul de creștere economică - cel mai înalt ca ritm din Uniunea Europeană. Este adevărat, sporuri importante au fost înregistrate și în anumite sectoare ale consumului, însă ritmurile s-au temperat în mare măsură față de anul precedent. Deși aceste rezultate atestă o dezvoltare economică predominant sănătoasă, continuă controversele privind caracterul dezirabil al factorilor de creștere economică. În mod principial nu se poate contesta, sub niciun motiv, teza care atestă că nici măcar pe termen mediu nu poate fi vorba despre un proces pozitiv dacă sporul de PIB este asigurat, în principal, de vânzările și cumpărările de mărfuri din comerțul cu amănuntul. În legătură cu aceste controverse, este de reținut evaluarea recentă a Băncii Naționale a României privind factorii de creștere economică. Ritmul în care a sporit produsul intern brut s-a datorat, în principal, contribuției exportului net în condițiile creșterii exportului și ușoarei scăderi a importurilor de bunuri și servicii. Prin urmare, se infirmă aserțiunile prin care s-a susținut că principalul „motor" al creșterii economice l-a constituit cererea internă.
Dacă examinăm, în detaliu, ceea ce s-a întâmplat în primele luni ale anului în domeniul cererii interne, constatăm diferențieri foarte mari între elementele componente. În pofida a ceea ce s-a afirmat, nu importul de alimente a fost elementul esențial în dinamica vânzării și cumpărării de bunuri. În condițiile în care volumul cifrei de afaceri în comerțul cu amănuntul a crescut în primele două luni cu 5,4%, este limpede că un spor de numai 1% la vânzările de bunuri alimentare nu a putut să influențeze, într-o măsură considerabilă, evoluția importurilor la aceste categorii de bunuri. Ceea ce se cere neapărat reținut este că rezultatele pozitive ale exportului net se explică prin contribuția de prim ordin a industriei. Acesta este un factor care oferă temeiuri pentru a aprecia că și în perioada imediat următoare, potrivit contractelor existente, cifra de afaceri în industrie va crește semnificativ. De asemenea, potrivit evaluărilor specialiștilor în domeniu, este de așteptat și o reluare a procesului investițional, cu efecte pozitive în sfera construcțiilor. În ceea ce privește agricultura, unul dintre cele mai semnificative fapte de actualitate este acela că numai în cinci zile s-au epuizat fondurile nerambursabile de peste un miliard de euro alocate pentru infrastructura agricolă, potrivit Programului Național de Dezvoltare Rurală 2014 - 2020. Creșterea volumului de subvenții pentru această ramură s-a dovedit totdeauna a reprezenta un element-cheie în asigurarea securității alimentare a țării.
Bineînțeles, nu pot fi subapreciate provocările și riscurile, cele mai importante dintre ele fiind relevate de Banca Națională a României. Este vorba în special despre evoluția politicii fiscale și a celei a veniturilor pe anul în curs, precum și de incertitudinile legate de factorul extern, în primul rând de situația din zona euro și la nivel global, în urma recentelor evenimente care privesc Uniunea Europeană, precum și a politicilor promovate de noua Administrație de la Washington. În consecință, pentru a se asigura o evoluție predominant pozitivă, se impun măsuri care să fructifice tot ceea ce s-a realizat bun până acum și să diminueze semnificativ riscurile cu care ne confruntăm.



