Mos Crăciun

Mos Craciun cu barba alba, Mos Craciun cu traita plina,
Vechi stapan atat de darnic al copilariei mele,
Azi la noi in sat te-asteapta toata casa cu lumina,
Cu colinde si cu cantec si cu crai cetati de stele.
Tu te furisezi in taina pe la fiecare poarta,
Cu pasirea ta tiptila nu lasi urme pe zapada,
Dar te simte-ntreg cuprinsul oropsitilor de soarta,
Cand lasi binecuvantarea peste capul lor sa cada.
Tu cobori si-n sara asta, tu cobori ca totdeauna,
Pe pamantul greu de rele, sol batran de ganduri bune,
Si-nvesmanti c-un val de pace razvratirea-nviforata...
Cum te-asteapta-n sat la mine!... Du-te, du-te, Mos Craciune...
De nu ti-o fi peste mana treci si pe la casa noatra,
Biata mama-ngandurata azi e singura la masa,
Tu macar o raza-n suflet ii trimite pe fereastra,
Cand vezi neatins si vinul si colacul de pe masa.
Apoi pleaca, Mos Craciune... pe oriunde-si duce darul
Batraneasca si cinstita si curata noastra lege;
Numa-n lumea mea straina nu-ncerca sa treci hotarul,
Caci si inima si casa ti- inchise-aici, mosnege!...